MINERITUL URBAN ȘI METALE PREȚIOASE

MINERITUL URBAN ȘI METALE PREȚIOASE

Plumbul, argintul, argintul viu, aurul, platina şi alte metale preţioase poleiesc gunoaiele, fără ca noi să facem mare lucru pentru recuperarea lor. Imediat după Revoluţia din Octombrie, Lenin nici nu se gândea că aurul ar putea să folosească la altceva decât la căptuşirea toaletelor publice. După un secol, se estimează că electronicele din toată lumea conţin 320 tone de aur şi 7.500 tone de argint.
Este evident şi faptul că-n acele vremuri plumbul nu era drămuit şi nici nu se folosea la confecţionarea bateriilor.

ENERGIA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE

În lume se aruncă anual peste un milion de tone de baterii şi acumulatori uzaţi. Dacă există ţări în care reciclarea lor ajunge până la 70%, România a urcat până către un modest 10%, fiind departe de procentul de 45% asumat în faţa Uniunii Europene.
De la bateria maşinii, la acumulatorul telefonului mobil şi la bateriile buton din jucăriile copiilor noştri, se întinde o gamă largă de produse care pot fi şi trebuie reciclate. Nu intră în discuţie suma derizorie pe care o primim în schimb, ci impactul negativ pe care acestea le au asupra mediului şi asupra sănătăţii noastre. Toată această energie la pachet este stocată în elemente metalice cu greutate moleculară mare, de care ne descotorosim ca de gunoiul menajer. Totuşi, cea mai banală baterie poate conţine mercur, plumb, cadmiu, nichel şi litiu, toate considerate metale cancerigene. Acestea afectează sistemul nervos, inima, plămânii, rinichii şi aparatul genital. Traseul metalelor grele din bateriile epuizate spre aer, pământ şi apă nu e deloc complicat.
Deşeul aruncat la gunoi va fi ars sau va suferi transformări chimice în contact cu apa. Gazele toxice se degajă în atmosferă, rezidurile solide rămân pe sol, dar şi coboară în pânza freatică.
Hotărârea de Guvern nr. 1132/2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori a fost modificată şi completată printr-o alta, nr. 1079/2011, stabilind un regim strict, asemănător celui din domeniul armelor şi muniţiilor. Astfel, producătorii trebuie să fie înscrişi într-un registru al Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, unde se menţionează tipul, numărul şi greutatea bateriilor şi acumulatorilor introduşi pe piaţa internă sau exportaţi şi, ulterior, colectaţi, reciclaţi şi eliminaţi. Distribuitorii sunt obligaţi să aşeze în loc vizibil anunţul „Predaţi bateriile şi acumulatorii auto în vederea valorificării”, să afişeze preţul produsului nou şi valoarea de 10% a depozitului, care poate fi recuperat dacă aducem în 30 de zile bateria veche, dar şi să preia asemenea deşeuri fără o taxă de debarasare şi fără a ne impune cumpărarea unui alt produs.
Bateriile inscripţionate corespunzător şi cutiile din magazine pentru colectarea bateriilor uzate nu reprezintă doar grija pentru mediu, ci şi teama de amenzi care încep de la 1.000 şi pot ajunge la 30.000 lei. De ce e legea atât de strictă? Pentru e aplicată nu doar de Ministerul Mediului, ci şi de Ministerul Economiei şi Finanţelor.
Toxice, corozive, reactive şi inflamabile, aceste deşeuri sunt şi extrem de valoroase. Dacă un kg de plumb costă cinci lei, unul de mercur poate ajunge la mii de euro.

ELECTRONICELE ŞI ALCHIMIA

Acum câţiva ani am vorbit cu Ioan Catalina, moţul autorizat de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale să caute aur. Aşa am aflat că-n Munţii Apuseni, dintr-o tonă de minereu se pot extrage până la cinci grame de aur. Mina de la Iara (jud. Cluj) a fost considerată nerentabilă şi închisă în clipa în care metalul preţios a coborât la un gram pe tonă. Dincoace, în Câmpia Română, există posibilitatea să se extragă mult mai mult din deşeuri electronice.
Televizoare, calculatoare, imprimante, laptopuri, tablete sau telefoane mobile, toate pot fi valorificate în acest sens. Ecologiştii au şi stabilit că o tonă de plăci de bază ar conţine 30 grame de aur şi 400 grame de argint, în timp ce o tonă de telefoane mobile, nici mai mult, nici mai puţin decât 280 de grame de aur, plus încă zece grame de platină şi 140 kg de cupru. Astfel, cu binecunoscuta apetenţă pentru seriale tv şi conversaţii telefonice, contribuim şi noi la cota de 50 de milioane de tone de electronice care se aruncă anual în lume.
Totuşi, cantitatea de apă rece folosită la separarea aurului de poveştile despre aur ne arată că deocamdată aceste procedee nu sunt rentabile. O confirmă şi specialiştii Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Metale şi Resurse Radioactive – Bucureşti, care au pus în practică aceste operaţiuni patentate în Occident. În aceste condiţii, cuvintele lui Blaga din 1920 (Pietre pentru templul meu) rămân de actualitate: „Cine şi-ar face avere adunând praful de aur împrăştiat pe pământ?”.
În China, unde o asemenea activitate pare rentabilă, producând 75 milioane de dolari pe an într-un singur centru de reciclare, există alte neajunsuri. Oraşul Guiyu din provincia Guangdong este considerat cel mai mare complex de acest fel din lume. Pe o suprafaţă de 52 km pătraţi se adună zilnic o sută de camioane de deşeuri, care sunt sortate de mii de muncitori. Poluarea atinge însă cote extreme şi 80% dintre copiii acestora sunt intoxicaţi cu plumb. Implicarea grupurilor de activişti şi eforturile autorităţilor centrale din ultimul deceniu au făcut ca aerul să redevină respirabil, într-un loc care poartă încă numele de „cimitirul electronic al lumii”.

POVESTE NOUĂ

Am citit în copilărie povestea unui mujic care îşi căuta nevastă, vânzând prune pe gunoi. Când aproape umpluse căruţa cu saci, a apărut o tânără care primise gunoi într-o batistă, de la vecina căreia îi ajutase să facă curat… După câteva decenii, această parabolă a devenit realitate în Peninsula Scandinavă: Suedia îşi reciclează deşeurile în proporţie de aproape 100% şi importă altele din Marea Britanie, Irlanda şi Italia, în cadrul programului Waste to Energy. Transformat în aur sau în energie, iată că gunoiul e preţios. România s-a angajat faţă de forurile europene să recicleze 50% din deşeuri până la sfârşitul deceniului.
Cât de departe suntem de povestea aceea veche?

DACIAN BRADEA