MUZEUL VITICULTURII ȘI POMICULTURII GOLEȘTI

MUZEUL VITICULTURII ȘI POMICULTURII GOLEȘTI

Muzeul Goleşti a fost înfiinţat în anul 1939, prin Legea nr. 296/ 7 iunie, promulgată prin decret regal semnat de Carol al II-lea. Iniţial, s-a numit „Muzeul Dinicu Golescu”, patrimoniul muzeal cuprinzând ansamblul feudal al boierilor Goleşti, format din: Conacul Goleştilor, Şcoala Slobodă Obştească, Foişorul de pază, Bolniţa banului Radu Golescu, Baia turcească, dependinţele conacului în care au fost amenajate Secţia de Etnografie şi Artă populară din Judeţul Argeş şi Secţia de Istorie a Goleştilor.
Titulatura Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii-Goleşti a fost stabilită prin Legea nr. 311/2003, instituţia fiind amplasată în oraşul Ştefăneşti, judeţul Argeş, strada Banul Radu Golescu, la km 11 pe DN 7 Piteşti-Bucureşti, pe o suprafaţă de 14 ha, unde patrimoniul muzeal este structurat în două mari muzee: Secţia în Aer Liber şi Secţia de Istorie – Etnografie. Secţia în Aer Liber a Muzeului Viticulturii şi Pomiculturii Goleşti a fost înfiinţată în anul 1966, ca muzeu etnografic dedicat celor două ocupaţii milenare ale poporului român: viticultura şi pomicultura. Proiectul de sistematizare a sectorului etnografic în aer liber al Muzeului de la Goleşti a fost realizat de arhitectul academician Paul Niedermaier.
Secţia în Aer liber s-a dezvoltat permanent, în prezent aceasta deţinând un număr de 220 de monumente de arhitectură tradiţională, amplasate pe o suprafaţă de 10 ha, grupate în gospodării pomicole, viticole, pomi-viticole, construcţii specializate, ateliere meşteşugăreşti şi peste 61.000 de obiecte muzeale.
Conceput ca un sat românesc de secol XIX, muzeul etnografic de la Goleşti valorifică tradiţiile şi obiceiurile legate de practicarea viticulturii şi pomiculturii, prin expunerea în aer liber a gospodăriilor şi instalaţiilor tehnice ţărăneşti, fiind întâiul muzeu dedicat acestor ocupaţii străvechi ale românilor. Gospodăriile sunt grupate pe provincii istorice, fiecare dintre acestea însumând toate construcţiile: casa, anexele, instrumentarul pomi-viticol, precum şi piesele de interior şi de port specifice zonelor de provenienţă.
După 50 de ani de la înfiinţarea sa, muzeul prezintă 32 de gospodării (din zonele etnografice: Argeş, Muscel, Dâmboviţa, Teleorman, Braşov, Prahova, Dobrogea, Vâlcea, Gorj, Olt, Dolj, Mehedinţi, Vrancea, Vaslui, Bacău, Suceava, Haţeg, Alba, Maramureş, Bistriţa – Năsăud, Ţara Zarandului, Banat, etc.), un sector specializat format din pivniţe, crame, poverne; un sector în care sunt expuse teascuri şi linuri; un sector dedicat meşteşugurilor: atelier de olar, atelier de fierar, moară de apă – folosite ocazional, pentru demonstraţii de tehnică populară, precum şi construcţii administrative specifice satului tradiţional: primărie, biserică, şcoală, han.

În jurul gospodăriilor, există plantaţii de pomi fructiferi şi viţă-de-vie, fructele şi strugurii fiind culese şi prelucrate tradiţional, cu ajutorul instalaţiilor ţărăneşti din muzeu.
În Şcoala sătească şi în Parcul Goleştilor sunt organizate, în vacanţele de vară, tabere de meşteşuguri populare, în cadrul cărora copiii, adulţii, dar şi persoanele cu dizabilităţi, îndrumaţi de apreciaţi creatori populari, învaţă tainele practicării meşteşugurilor.
Organizarea de expoziţii, tabere de creaţie, târguri de meşteri populari (organizate anual, de peste 20 de ani, la care participă meşteri consacraţi din toată ţara), manifestări cultural-artistice, simpozioane de nivel naţional, sesiuni ştiinţifice de comunicări, publicaţii (Anuarul MUSEUM. Studii şi Comunicări Ştiinţifice, ajuns la volumul XVI, Catalog Fiii Argeşului) constituie modalităţi de valorificare a patrimoniului muzeal, dar şi de perpetuare a tradiţiilor populare, materiale şi spirituale.
Pentru petrecerea timpului liber, Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii-Goleşti a înfiinţat, un parc hipic în care se organizează cursuri de iniţiere în echitaţie, manej, plimbări cu trăsura. Ca oferte de agrement mai există: popicărie tradiţională, tiroliană, perete de escaladă.
Porţile muzeului sunt deschise zilnic, între orele 800 – 1600, iarna, şi 900 – 1800, vara.

Muzeograf GERARD CĂLIN