SILVIA BUTNARU
Poeta Silvia Butnaru s-a născut la 2.07.1948, în Timişoara. Locuieşte în Germania din 1987, unde şi-a continuat activitatea literară pe care a desfăşurat-o, pe rând, în Bacău şi Bucureşti. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, membră a Asociaţiei Scriitorilor Români şi Germani din Bavaria, membră a Asociaţiei de Scriitori din oraşul Bad Kreuznach.
A publicat volumele de versuri: Orizontul infinitului (1995), Miraj paradoxal (1999), Păcatul cuvântului (1999), Călător nicăieri (volum bilingv român-german, München, 2000), Străluciri de rouă (2003), Nuanţe (ed. I, 2008, ed. II, 2016), Darurile minţii (2013). Despre versurile sale şi despre volumul de proză scurtă Spectrograme (ed. 1, 2012, ed. II, 2013) s-au pronunţat apreciativ critici, prozatori, poeţi: Gheorghe Istrate, Irimie Străuţ, Paula Romanescu, Marius Tupan, Gheorghe-Cristian Popa etc.
plec –
dar nu se ştie unde
nici când va fi să plec
către mormânt
iubirea – pavăză, cu mine
hai-hui, petrecem lumea
tot cântând
plec –
dar cui îi pasă
dacă stau sau plec
iubirea, mamă bună,
tot cu mine,
tot pribegind şi
tot cântând
plec –
dar mă întorc,
promit cum se cuvine –
mă tot întorc în satul meu
stăpân, tot eu –
chiar dacă plec şi vin,
iubirea e cu mine
prin lume sau acasă,
suspinând
plec –
mă întorc
am pentru cine,
când casa mea
e astăzi
un mormânt?!
oh! cum mă dor
şi uşile şi geamul
când scârţâie
în noapte a oftat
mă-ntreb şi vă întreb
ce poate să mai schimbe
rana noastră de la sat?
mă doare nucul
de la poartă
şi nucile bătute
nicăieri
şi vocile stau cât mai mute
străinii sunt stăpâni
peste oieri?!
plec –
dar mă întorc şi vă promit;
stăpâni rămâne-vom
de-a pururi
peste-al nostru sat!
SPRE STELE
voi porni cândva…
spre stele
şi cu luna împreună
voi dansa visând,
cu ele…
voi porni cândva…
spre stele.
NESINGURĂTATE
nesingurarea costă
renunţarea
la liniştea deplină
statornicul din nestatornic
din aparenta pace
dintr-un ornic
nesingurarea,
teama de singurătate
şi lupta pentru viaţă –
taciturnă,
acoperită-n noapte
de-a gândurilor
turmă,
nesingurarea,
teama
dintre rău şi bine
şi neştiinţa permanentă
de va fi şi cine?
neînsingurarea
îţi va dărui
iar bine?
nesingurarea,
un bonus câştigat la loterie!…
spune-mi, tu,
drumeţule, pe unde
îţi preumblă soarta de pribeag?
spune-mi, rogu-te,
de unde ai venit
şi cine-ţi este drag?
spune-mi, tu,
drumeţule
pe unde îţi preumbli
soarta de pribeag?
spune-mi
fratele meu drag…
LÂNGĂ VOI
lângă voi,
sunt vânt şi soare şi lumină
sunt frunză tristă din grădină
sunt roua-n zorii dimineţii,
sunt pulsul gliei –
pulsul vieţii,
sunt ţara mea, hotar de lume
sunt grâul galben,
gustul pâinii
sunt lângă voi,
cu voi, lumină.
ŞI TOTUŞI…
vântul mai bate
şi norii mai scutură
ploi
peste noi
şi totuşi în gânduri,
speranţa insistă
şi chiar de-i rănită
spre mâine, persistă
şi totuşi…
există un mâine
chiar dacă
mereu se moare
şi totuşi…
răsar mereu ghioceii
în spic rodeşte
iar pâinea
se scurge spre toamnă
destinul
şi-n iarnă, la sobă
se soarbe rubinul
şi totuşi…
în gânduri,
speranţa
nu moare.
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro