GENEALOGIA FAMILIEI STOIKA

GENEALOGIA FAMILIEI STOIKA

Iată ce se află în lucrarea Cavalerului Ion de Pușcariu:
„Date istorice privitoare la familiile nobile române” (Sibiu
Tipografia Arhidiocesiană 1692), în Volumul I, pag.159,:-

Origina străveche a familii e din comuna Stztojka – Falva, situ¬ată lîngă Bistriţa din Maramureş.
De aci s-au împrăştiat în diferite ramurii Sztojka de Caransebeş (din care cel dintîi membru a fost „Voyod ot judex” în sec. XVI), Sztojka de Porumbac, Sztojka de Beimbac, de Netotu, de Báts şi ra-mura din care ne tragem noi Sztojka de Alsó- Venicze et Kucsulata. (Hurmuzachi, volumul II/2, pag 542)

STOIKA. Sztojka de Alsó- Venicze et Kucsulata.

Familia aceasta e răspândită în comuna Veneţia de jos, în ţinutul Făgăraşului şi e din cele mai vechi, avînd hrisoave încă dela Voevozii Valahiei pe cînd erau duci de Făgăraş şi Omlaş.

Ea a primit moşii întinse prin înrudire cu familia Mone (Monia, Monya de Alsó Venlcze). Pe cripta mormîntului lui lonaşcu Mone, de sub turnul lui din comuna Veneţia inferioară, şi deasupra inscripţii ce se află pe casa cea veche a lui, se află ca herb un cerb au cru¬cea în gură, avînd atîrnatâ o cunună de mărgele. Inscripţie din care se constată legătura de familie dintre Mone şi Stoika încă din seco¬lul al XIII-lea, are următorul cuprins:
Vixit Gri – I, Venetus anno d. 1185 geologia authentic Monestica Grigorius Venetus Chesauraius Voevodae Nigr -, a qo donntus IV valibus -, silvis et campis. gen Grigor – secundum anno 1216. hic g. Grigor -, ex quo Mailati. fi- 1250 – lia – Cosana et II Grigor – . Hi divisi (1279) M. l-a val Kutsulata K. 11. val. G. 111. val – (1390), Veneţia et rivulis salsusori – s – et Gr. Genlll Grigor. Koman, Sztojk Stztoika. Thom – divizi Gr. quarta inte – s – integra sortit, gea. Stefanum gr. (1449) luc. 9: Solomonem (a matre Mone dict -) et Stephen. Mone Solomon Gen. Man. Mone (1499) hic. g. Stephan. Mone II. hic. Voi Voik Mone, hic. g. Man. Mone, hic. Gen. Ioanem Mone ex quo lonas Mone v. Vicav a 1728.
Diplomele de nobleţe cîştigate prin lupte ale familii grănicereş¬ti Sztojka de Alsó Venicze – după colecţia Cavalerului Ion de Puşcariu sunt:
1.) Literile noui priveligiale şi donaţionale de la G. Bethlen de date Făgăraş la 20 Aprilie 1628 lui Dumitru Komanits, alias Solomon (Moné) referitor la posesorilor sale baronale din Alsó Venicze et Kocsulate (publicate în revista Columa lui Traian 1882, la 1882, pag. 565 şi în 1883 pag. 437 de N.Densusianu. Herbul familiei de Komanits de A. Vencze – era un scut de culoarea cerului pe al cărui cîmp se vedea un călăreţ în veșminte verzi pe un cal negru – ţinînd o sabie scoasă – în mîna dreaptă).
2.) Literile confirmatorii dela Leopold I. date în Viena 24 Febroarie 1700 lui Ion şi Niculae Stojka de A. Venicze, prin care se rati¬fică literile de mai sus.
3.) Literile nobilitare dela Carol VI date în Luxenburg la 14 iunie 1718 lui Ioane şi lui Stephanu, Ladislau Stojka şi fiilor lui loane: Stephanu, Ladislau (Vlad) şl Ioane, cu urătorul herb: pe un scut ostășesc de culoarea cerului se observă un braţ omenesc ţinînd o sabie scoasă.
4.) Sentinţa tabulară din anul 1845 prin care pe baza diplomilor mai sus citate şi a datelor genealogice din anii 1752, 1772 şi 1773 familia nobilă Sztojka de A. Veaicse – numără 85 familii (Colecţia Puşcariu).
Familia Sztojka de A. V. se înrudeşte şi cu familia Klokoczan, căreia i s-a dat litere nobilitare de către Michaela Apaffi de dato Radnoth la 11 august 1670 şi anume lui Stephanu Sztojka Klokoczan și fiul său Mani Sztojka de A. Venice.
Diploma a fost publicată la Făgăraş la 20 martie 1671.
Din această familie o parte s-a colonizat în ţinutul grăniceresc din Tohani, – de unde s-au ridicat mai mulţi ofiţeri ie ştab.
Din familia Sztojka de A. Venicze s-au transplantat unii spre Comitatul Netotu – din care au răsărit 65 de familii.
Primii ascendenţi se numiau Liabu şi Lazia şi au primit hrizov de nobleţe sub Maria Cristina 16 iunie 1598, Alba Iulia şl sub Carol al VI-lea, la 14 iunie 1718, Alba Iulia.

Alte ramuri ale familii Sztojka de A. V. sînt: în comuna Porumbacu de jos Popa Zachi Sztojka – a înfiinţat 4 capi de familie şi a primit diploma nobilitară pentru bravură în timp de răsboi din mîna Anei Boremisza în 1671 – Făgăraş; şi ramura Sztojka de A. V. din Satu-Lung – are o adeverinţă că face parte din vechia familie Sztojka prin hrisovul congregaţii mascală a familiilor înscrise în recesămînt din 1892 (Colecţia Puşeariu, voi.1, pag.103).
Diploma de nobleţe dată de Racotzi în 1649 şi care se află azi în original la vărul tatălui meu Iosif Sztojca de A. V. fost pînă la moarte protonotar la Primăria Arad.
Primul Sztojka care a fost înobilat pentru faptele sale de arme – purta, după obiceiul vremii – numele de Stephanus – şi a figurat în¬totdeauna în fruntea pomelnicului neamului nostru.
Străbunul nostru comun mal apropiat se numea Theodor Sztojka de Alsó-Venicze et Kucsulata. EI fiind ofiţer împărătesc – se răsneşte de familia lui din Veneţia inferioara şi se căsătoreşte în Lipova (Banat) cu Sara, nobila da Racz (Raţiu) de Caransebeş.
Aceştea au dat naştere bunicului tatălui meu Christofor şi fra¬ţilor lor: losif, Gheorghe şi Dumitru şi unei fete Eva, căsătorită cu un proprietar Almăşescu.
Christofor a luat în căsătorie pe Rebeca de Raczoni (Roşoni) şi au dat naştere lui Ştefan, ajuns polcovnic şi primul primar al Bucureștiului şi lui Dumitru, fost profesor universitar – pe vremea lui
Gh. Asachi, la Iași.
Ștefan s-a născut la 1818 noembrie 8 (ziua de sf.Arhangheli) în oraşul Lipova din Banat, şi a murit la 1878. A fost ofiţer romîn, colonel şi scriitor, publicînd nuvele şi articole în foaia „Pentru
Inte” din Braşov – 1842. 1843 şi traduceri din autori străini, în revistele timpului; – fiind primul traducător a lui Shakespeaire în romîneşte: Uoartea lui Cesar (1844) aflată la Muzeul Teatrului Naţional din Bucureşti.
A lăsat o mulţime de manuscrise, între care şi Istoria Timișanei-care va răspîndi multă lumină asupra trecutului nostru, veteran al armatei şi mişcării noastre politice şi naţionle.

Al. Cesar T. Stoika