O ARIPĂ FRÂNTĂ A ŞLAGĂRULUI ROMÂNESC

O ARIPĂ FRÂNTĂ
A ŞLAGĂRULUI ROMÂNESC

Imediat după Anul Nou, Capitala a fost împânzită de afișe mari, viu colorate, care vesteau megaconcertul live din martie 2018 de la Sala Palatului, intitulat „Fată dragă”, dedicat amintirii regretatei Mădălina Manole. Privind cu atenție anunțul, observăm că, la acest spectacol in memoriam realizat de Stoian Anghel și prezentat de Octavian Ursulescu, și-au dat întâlnire nume sonore ale scenei românești: Mirabela Dauer, Alexandru Arșinel, Maria Dragomiroiu, Gabriel Dorobanțu, Anastasia Lazariuc, Aurelian Temișan, Anca Țurcașiu, Mihai Constantinescu, Nico, Romică Țociu și Cornel Palade, Annes, Daniel Iordăchioaie, Alessis, Oana Sârbu, Carmen Rădulescu, Silvia Chifiriuc, Jean Paler și Maria Crăciun – cu toții profund marcați de pierderea Mădălinei, reprezentantă de seamă a muzicii ușoare românești de tip șlagăr.
Muzica așa-zisă „ușoară”, întrucât ajunge ușor la inima publicului, nu este deloc simplă (cum încearcă unii s-o definească), ci reclamă multă muncă, eforturi și talent din partea compozitorilor, care dau glas melodiei și simțămintelor omenești. Șlagărul este acel cântec de succes care, prin muzicalitate, ritm și armonie, prinde din prima la ascultător, fiind fredonat imediat ce a fost auzit, lucru dorit de orice autor și solist de muzică ușoară, dar nu lesne de realizat.
Mădălina Manole, supranumită de numeroșii ei admiratori „Fata cu părul de foc”, a fost o exponentă de prim ordin a acestui gen muzical, iar asta s-a datorat în mare măsură compozitorului Șerban Georgescu (1952-2007), cu care a și fost căsătorită (între 1994-2002). Melodii nemuritoare precum „Fată dragă” „Vino, dragostea mea”, „Ei, și ce?”, „Te-am văzut, mi-ai plăcut”, „Vreau să te uit”, „Să nu mă minți” etc, compuse de Șerban Georgescu și interpretate magistral de Mădălina Manole au rămas în sufletul publicului de cum au fost lansate (în anii ’90).
Divorțul de Șerban – un om cumsecade, prietenos și excelent profesionist de radio – a afectat-o profund pe Mădălina, o fată extrem de sensibilă, sufletistă și sentimentală, care a trecut cu greu peste respectivul moment. Fără a deține informații din „surse directe”, se pare că persoane din anturajul lor apropiat și mai ales din presa de scandal au avut o contribuție importantă la destrămarea relației lor, înfiripată prin 1988, la mare, la Radio Vacanța și la Festivalul Mamaia, unde Mădălina era nelipsită și mereu printre laureați.
După 2003, Mădălina Manole a intrat într-un nedrept „con de umbră”, fiind mai puțin difuzată de posturile de radio și televiziune, refuzată de Casele de Discuri sub pretextul că nu este cerută de public ( minciună sfruntată).
Totodată, rău-voitorii din showbiz și mass-media afirmau cu sarcasm că s-a îngrășat, că s-a urâțit, că nu mai are voce etc, neadevăruri care au supărat-o și mai tare pe Mădălina, dornică de sinceritate, discreție și liniște, nu de mondenități de prost gust.

Cu toate că între timp și-a refăcut viața, recăsătorindu-se în octombrie 2009 cu Petru Mircea, dar mai ales dând naștere la 8 iunie 2009 unui băiețel adorabil, pe care și-l dorise atât de mult, ba chiar revenise și în muzică cu un nou album, pe fondul stresului cauzat de decepții, neîmpliniri și dezamăgiri, afecțiunile ei psihice ( depresive) s-au intensificat și agravat, dar din motive de discreție au fost cu strășnicie tăinuite de apropiații Mădălinei. De altfel, cu aproximativ o lună înaintea tragicului deznodământ, a mai avut o tentativă de suicid (substanțe medicamentoase) dar s-a intervenit la timp și a fost salvată. Actul ei a fost ținut strict secret, încât până și cei mai buni prieteni sau colegi ai ei aveau să afle despre aceasta după…
Și astfel, la 14 iulie 2010, exact în ziua când împlinea frumoasa vârstă de 43 de ani, Mădălina Manole a recurs la gestul fatal de a-și pune capăt zilelor prin otrăvire cu furadan ( un insecticid puternic), aspect stabilit în ancheta judiciară și mărturisit de ea în mesajele de adio lăsate.
Moartea ei surprinzătoare a produs o imensă durere nu doar familiei și nenumăraților ei „fani” ( constituiți în anii ’90 în Asociația Culturalț Umanitară „Mădălina Manole”), care o plâng și o regretă necontenit, dovadă stând și cuvintele scrise în decembrie 2017 la mormântul ei din Cimintirul „Bolovani” (județul Prahova): „Aceeași dragoste nemărginită! Același dor usturător!
Aceleași lacrimi nesecate! Te iubim nespus, sufletul nostru scump!”
Subsemnatul, care am cunoscut-o și pe ea și pe Șerban ( de la care am și o dedicație pe coperta unui disc-vinil de mare succes), consider că s-a făcut o greșeală enormă, ascunzându-se intenția ei de sinucidere și internarea ei de urgență cu o lună înaintea năpraznicului final; dacă s-ar fi spus răspicat adevărul și opinia publică ar fi fost informată, Mădălina ne-ar fi încântat și astăzi cu muzica și farmecul ei, iar Asociația Culturală „ Dracula” i-ar fi organizat acum un concert de celebrare (precum cel de curând, de mare succes, al Loredanei) și nu unul de comemorare. Sigur, tabloidele ar fi vuit, devoratorii de scandal s-ar fi înfruptat cu nesaț ( subiectul era „gras”), dar dacă știam toți cei ce-o prețuiam și îndrăgeam și mulții ei prieteni sinceri, ne-am fi mobilizat și, precis, o deturnam din calea ei macabră cu argumente forte: că este la fel de frumoasă, apreciată și iubită de marele public, că avem nevoie de ea și de muzica ei grozavă, că are copil de crescut și alte temeiuri la fel de solide și convingătoare. N-am nicio îndoială că Mădălina, care la fel ca orice mare artistă ținea mult la publicul ei, ar fi înțeles și în urma efortului conjugat al apropiaților ei, în final, renunța. Dar iată că teama de „gurile rele” din presă i-a determinat pe cei din familie să o protejeze de „ bârfele gazetelor”, nu însă și de propria-i izolare și neliniște.
Pierderea Mădălinei a lăsat un gol adânc în muzica ușoară românească, fără însă a neglija că ea cânta și alte genuri precum folk (cu care a și debutat în anii ’80), rock (vezi melodiile „Trăiască rock-ul” și „ Rock-ul iubirii”), prelucrări din folclor (excelentul album din 1997 „Lină, lină, Mădălină”) cu melodii celebre din repertoriul Mariei Tănase, Ilenei Sărăroiu, Mariei Lătărețu și alții, sau colinde românești și internaționale (albumul „Happy New Year!” din 1994).
Din fericire, datorită tehnicii moderne, o avem azi pe Mădălina pe discuri, pe video, pe calculator, dar asta nu diminuează uriașul regret de a nu o mai putea vedea live cu șlagărele ei minunate, interpretate cu grație în stilul ei inconfundabil.
Provocați de marile nume de artiști de pe afișul menționat, care și-au dat mâna în omagierea colegei dispărute, am considerat o datorie de onoare evocarea personalității Mădălinei Manole, această stea strălucitoare a muzicii românești, prematur plecată la ceruri, concluzionând că deși „fata dragă” nu mai este, șlagărul rămâne și acesta e nemuritor.

HORAȚIU MĂNDĂȘESCU