GÂNDURI DIN SALA DE JUDECATĂ

GÂNDURI DIN SALA DE JUDECATĂ

Ca avocat, cu experiența sălilor de judecată, am fost rugat zilele trecute de președintele Fundației Literar-Istorice ,,STOIKA”, distinsul domn Florian Laurențíu Stoica, să scriu câteva cuvinte despre justiție. Mi-a fost greu, deoarece despre ea se poate scrie ori de bine, ori de rău, depinde de soluția dosarului. Dacă am câștigat, justiția este corectă, dreaptă, în cazul unui eșec, justiția este abuzivă și revoltător de nedreaptă. Așadar, încerc să mă depărtez de cele două repere subiective.
O primă impresie vine din sala de judecată, unde boxa acuzaților este plină, sala arhiplină iar dosarele penale de pe masa judecătorului au, unele din ele, zeci sau sute de volume (nu e nicio exagerare). Și atunci te întrebi, suntem un popor înclinat spre infracționalitate, corupție, înșelăciune, furt, evaziune fiscală? Ajuns acasă, seara, toate știrile tv încep fie cu o crimă oribilă (cum s-a întâmplat zilele trecute, o femeie ucisă în plină zi, pe stradă de doi minori care au vrut să-i fure poșeta), fie cu oameni beți, urcați la volan, fără permis de conducere și care au spulberat totul în calea lor.
Procurorul general, la recentul bilanț, a vorbit despre 10. 000 de asfel de inculpați, făcând referire la anul 2017.
Sau înalți funcționari, politicieni cunoscuți, primari, miniștri și chiar magistrați, reținuți, arestați, condamnați pentru fapte de corupție. La întrebarea de mai sus, nimeni nu poate da răspuns. Eu? Nici atât.
Întorcându-ne în sala de judecată și văzând încetineala cu care se derulează procesele penale (cauze aflate pe rol de mai mulți ani, unele cu fapte sâvârșite acum mulți în urmă) îți pui altă întrebare. Este de vină legislația penală? Răspunsul îl pot da și eu. În primul rând, actuala legislație, ambele coduri (penal și procedură penală) sunt greoaie, stufoase, încâlcite. Puține instituții din aceste coduri ajută la celeritatea procesului penal, la soluționarea cauzelor penale într-un timp rezonabil. Din punctul meu de vedere, camera preliminară, deși s-a voit a fi o preselecție a probelor, o verificare a legalității actelor de urmărire penală, este de fapt o frână, o piedică serioasă în procesul penal. De ce? Este un prilej de care se profită de cele mai multe ori în mod excesiv de către părți și avocați prin invocarea a fel de fel de cereri, excepții, lămuriri etc iar judecătorul trebuie să se pronunțe motivat pe fiecare chestiune juridică invocată. Exemplele pot continua.
Întâlnim și situații greu de explicat. Cum ar fi contopirea pedepselor, concursul de infracțiuni. O persoană, să zicem care a săvârșit într-o anumită perioadă de timp mai multe fapte de furt, mărunte sau diferite alte infracțiuni, tot mărunte, poate primi în final o pedeapsă mai mare decât cel care a comis un omor. Stând în continuare în sala de judecată și gândindu-te că frecvent se vorbește despre persoane arestate, condamnate apoi achitate, despre pedepse excesiv de mari pentru fapte ușoare sau invers, pedepse blânde pentru infracțiuni grave, te întrebi, fără să vrei, așa trebuie să fie în justiție, acestea sunt regulile sau dimpotrivă?
În final, dacă mai rămâi în sala de judecată și vezi, cum am spus, că un dosar are zeci sau sute de volume (sunt aduse cu cărucioarele acelea mari pentru cumpărături) te întrebi: oare judecătorul, avocatul sau chiar inculpatul a citit toate acele volume? Să zicem că respectivul dosar de mai sus este adus de parchet la instanța de judecată cu propunere de arestare a inculpatului sau inculpaților la ora 12 (dosarul trebuie judecat până la ora 15, când expiră durata celor 24 de ore de reținere) iar judecata se face la ora 14. A avut timp judecătorul să citească cele 100 de volume, fiecare având cam 300-400 de pagini? Numai el poate da răspunsul!
În fine, dacă te încăpățânezi să rămâi în sală până la sfârșit, neapărat îți pui altă întrebare, oare instanța de judecată cenzurează obiectiv, corect și juridic toate trimiterile în judecată, toate propunerile de arestare preventivă, toate avizele de interceptare, de percheziție sau de instituire a sechestrului asigurator? Greu de dat un răspuns.
Odată, în sala de judecată, cineva spunea altcuiva: ,,Să nu fi nevoit să umbli prin spitale sau pe aici”! Oare ce a vrut să spună?

Avocat MIHAI DINU