CARTE RARĂ… PRIME EDIȚII…

CARTE RARĂ… PRIME EDIȚII…

„Citeşte. Numai citind mereu creierul tău va deveni
un laborator nesfârşit de idei şi imagini”. (Mihai Eminescu)

Pentru iubitorii de carte, anticariatele sunt adevărate comori ce oferă volume de literatură interesante, cărţi rare, fotografii, manuscrise, cărţi poştale şi obiecte de artă. Un proverb românesc spune că o carte aleasă este un bun prieten, iar Heinrich Mann ne povăţuieşte: „O casă fără cărţi este aidoma unei camere fără ferestre”.
În ultimii ani, anticariatele au început să fie la mare căutare pentru că încearcă să satisfacă, din ce în ce mai bine, nevoia de cultură a clienţilor lor. Titlurile cărţilor sunt însoţite de date complete privind autorul, anul apariţiei, calitatea, fotografii.
Cât de importantă este cartea şi cititul ne dezvăluie şi această parabolă: Un bătrân fermier locuia, în munţi, împreună cu nepotul său. El obişnuia să citească în fiecare dimineaţă. Într-o zi, nepotul îi mărturiseşte că a încercat să citească o carte, aşa cum face el, dar nu a înţeles-o, iar ce a înţeles a uitat imediat ce a închis cartea. Şi atunci, la ce este bun să citeşti o carte?
Bunicul zvârlea cărbuni în sobă, se opreşte şi îi spune să ia coşul de cărbuni, să meargă la râu şi să aducă coşul plin cu apă. Băiatul a făcut întocmai, dar…toată apa pe care a pus-o în coş s-a scurs până să ajungă acasă. Bunicul a început să râdă şi i-a spus că trebuie să meargă mai repede data viitoare.
Nepotul încearcă iar, aleargă mai repede, apa din coş dispare până să ajungă în faţa bătrânului.
Băiatul, obosit de alergare, îi spune bunicului că este imposibil să cari apă într-un coş şi că doreşte să aducă apa cu găleata. Bătrânul insistă – nu vrea o găleată cu apă, ci un coş cu apă şi îl certă că nu încearcă suficient.
La a treia încercare băiatul ştia, deja, că este imposibil să aducă apă în coş, dar mai face un drum ca să-i arate bunicului ca oricât de repede s-ar mişca, apa tot se scurge din coş. Băiatul cufundă, iar, coşul de cărbuni în râu şi aleargă cât poate de repede. Când ajunge la bătrân, apa dispăruse. „Vezi, bunicule, este inutil!”. „Deci, crezi că este inutil?”, l-a întrebat bătrânul. „Uităte, însă, la coş”. Băiatul s-a uitat cu atenţie la coşul de cărbuni şi şi-a dat seama că era diferit faţă de când a făcut primul drum la râu. Dintr-un coş plin de funingine, coşul s-a transformat într-unul nou şi pe afară şi pe interior. Bătrânul i-a spus: „Băiete, asta se întâmplă şi când citeşti o carte. Poate că nu înţelegi sau nu vei ţine minte tot ce ai citit, dar când citeşti, te vei schimba şi pe interior şi pe exterior”.
Şi pentru că „unele cărţi sunt făcute pentru a fi gustate, altele pentru a fi înghiţite, şi numai câteva pentru a fi mestecate şi digerate” (Francis Bacon) prezentăm cititorilor noştri patru cărţi rare, primele ediţii: „După melci”, „Poemele luminii”, „Plumb” şi Opere Creangă – două volume: „Poveşti” şi „Amintiri din copilărie”.

„DUPĂ MELCI” – Poetul Ion Barbu (1895-1961), pe numele real Dan Barbilian, este unul dintre cei mai importanţi poeţi români interbelici, iar una dintre cele mai cunoscute poezii a autorului este „După melci”. A fost publicată în anul 1921 în revista „Viaţa Românească”. În decembrie, acelaşi an, în preajma Crăciunului, poemul apare într-o plachetă ilustrată de pictorul Teişanu, care, neînţelegând poemul, l-a ilustrat ca şi când ar fi o carte pentru copii, deşi poemul este filozofic. Când cartea a apărut, Ion Barbu era în Germania şi cel care i-a dat vestea a fost prietenul său, Tudor Vianu. Poetul s-a supărat şi când a revenit în ţară a retras cartea din librării.
Tudor Vianu clasifica creaţia lui Ion Barbu în trei etape: parnasiană, baladică-orientală şi ermetică. Etapa baladică orientală indică orientarea spiritului poetului spre concretul lumii şi aici poate fi integrat şi poemul ludic „După melci”. Este un poem iniţiatic în care copilul-demiurg încearcă să descopere universul prin forţa cuvântului.

„PLUMB” – Poetul George Bacovia (1881-1957) – numele real George Andone Vasiliu – a fost format la şcoala simbolismului literar francez dar, după unii critici, s-a considerat, ulterior, că aparţine poeziei române moderne. Volumul „Plumb” a fost editat în anul 1916, de poetul Ion Pillat, pe propria-i finanţare, pe o hârtie modestă, ceea ce, la timpul respectiv, s-a considerat a nu fi fost tratată cartea cu o atenţie deosebită. Despre sine, George Bacovia mărturisea: „Mi-a plăcut în artă să urmăresc o problemă. Deşi am citit în tinereţe Baudelaire şi alţii, n-am simţit sufletul românesc vibrând lângă ei. Alt neam, altă vârstă. Noi trebuie să ne străduim pentru originalitatea noastră. Să devenim o fiinţă organică, nu paraziţi sau maimuţe”.

„POEMELE LUMINII” – Lucian Blaga (1895-1961), personalitate impunătoare şi polivalentă a culturii interbelice româneşti. Crezul artistic al lui Blaga a fost: „Câteodată, datoria noastră în faţa unui adevărat mister nu e să-l lămurim, ci să-l adâncim aşa de mult încât să-l prefacem într-un mister şi mai mare”.
Creaţia lui Lucian Blaga este un spaţiu al experienţelor esenţiale. Ca poet şi filozof transpune în lirică două concepte filozofice: cunoaşterea luciferică şi cunoaşterea paradisiacă, iar între cele două concepte, Marele Anonim instituie cenzura transcedentă care limitează cunoaşterea umană. Iubirea este considerată un mod de comunicare cu universul.
Volumul de debut al lui Blaga, „Poemele luminii”, atrage atenţia că în acelaşi an, 1919, a fost scoasă o ediţie la Sibiu, editura „Cosânzeana” şi apoi o altă ediţie la Bucureşti.
Volumul se deschide cu poemul „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”. Debutul poetului s-a întâmplat în perioada în care a studiat filozofia la Universitatea din Viena (1916-1920).

OPERE CREANGĂ – două volume: „Poveşti” şi „Amintiri din copilărie”.
Ion Creangă (1837-1889) este un clasic al literaturii române recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveştilor şi povestirilor sale. „Amintiri din copilărie” reprezintă, însă, partea cea mai personală a operei lui Ion Creangă, trăsătura dominantă a creaţiei sale constituind-o talentul narativ şi umorul izvorât din viaţă.
Cele două volume, „Poveşti” şi „Amintiri din copilărie” au fost publicate postum, în anul 1890 (1892?) la editura H. Goldner din Iaşi. Volumul „Poveşti” cuprinde poveştile: „Soacra cu trei nurori”; „Capra cu trei iezi”; „Dănilă Prepeleac”; „Punguţa cu doi bani”; „Povestea porcului”; „Moş Nichifor coţcarul”; „Povestea lui Stan Păţitul”; „Povestea lui Harap-Alb”; „Fata babei şi fata moşului”; „Ivan Turbincă” şi „Povestea unui om leneş”.
În volumul „Amintiri din coplilărie” este publicată, pentru prima dată, partea a IV-a, celelalte trei părţi fiind publicate în „Convorbiri literare” (1881) şi dedicate Liviei Maiorescu, fiica ilustrului critic.
Volumul cuprinde anecdote; poezii poporane; poezii proprii; cuvinte şi rostiri; ilustraţii de Buicliu, cum ar fi: casa din Humuleşti; cetatea Neamţului; casa din Iaşi (bojdeuca), etc.

DOINA BÂRCĂ