MUNTELE GĂINA, MĂREŢIE ŞI LEGENDĂ

MUNTELE GĂINA, MĂREŢIE ŞI LEGENDĂ

Muntele Găina este una din pietrele de hotar ale Apusenilor, recunoscut ca atare şi de cei cu vocaţii administrative, care au hotărât ca aici să se întâlnească patru judeţe: Alba, Bihor, Arad şi Hunedoara.
Când spui Muntele Găina te gândeşti imediat la „târgul de fete de pe Muntele Găina”. Ca să participi la târg, trebuie să ţii cont că el are loc duminica cea mai apropiată de 20 iulie, alegând ca zi de desfăşurare o duminică situată în intervalul 17-23 iulie.
Muntele Găina s-a dovedit locul ideal pentru un târg de mare amploare. Este situat între „Ţara Moţilor Crişeni” (Zarandul) şi „Ţara Moţilor Arieşeni”, iar culmea muntelui, pe care are loc târgul, se prezintă sub forma unui platou înierbat, lung de 2 km.
Muntele Găina cu silueta lui inconfundabilă, sub forma unei coame prelungi, aproape liniare, este uşor de recunoscut, atât de pe Criş cât şi de pe Arieş. Platoul târgului este mărginit la un capăt de un vârf împădurit, iar în cealaltă parte de Crucea Iancului, ridicată la 1 septembrie 1924, în prezenţa regelui Ferdinand şi a reginei Maria, cu ocazia centenarului naşterii Craiului Munţilor.
Originea târgului nu se cunoaşte cu precizie, dar se presupune a fi foarte veche. La început a fost un prilej de întâlniri între locuitorii satelor din zonă, sate risipite la mari distanţe între ele, pentru ca mai apoi să se cristalizeze în timp şi o anumită activitate comercială, însoţită de binecunoscutul obicei al „târgului de fete”.
Se povesteşte că fetele bune de măritat urcau la târg, împreună cu părinţii şi cu zestrea aşezată în lăzi puse pe spinarea cailor. Fata şi zestrea stăteau la vedere şi dacă feciorul care se oprea să le admire prezenta încredere, începea târgul. În caz că se cădea la învoială, urma proba jocului şi chiar şi „mersul la popă”, nelipsit din târg. Astăzi, capitolul „târg de fete” a devenit o legendă, dar cercetătorii atestă faptul că el a existat până pe la 1820.
Târgul de la Găina a rămas, însă, în continuare, un prilej de sărbătoare şi de veselie, fiind considerat cea mai amplă manifestare etnografică din Ardeal.
Şi a mai rămas ceva: legenda Muntelui Găina.
Se zice că pe platoul de astăzi ar fi trăit, cândva, într-un palat, o zână. Ea avea o găină care făcea ouă de aur. Din ouăle acestea zâna dăruia fiecărei perechi de tineri căsătoriţi câte un ou de aur. Câţiva locuitori din vale, lacomi şi vicleni, au reuşit să fure ouăle cele de aur, iar pe găină s-o închidă într-o peşteră. Văzând aceasta, zâna s-a supărat, a dărâmat palatul şi a părăsit locul. De atunci i se zice Muntele Găina şi, tot de atunci, oamenii de prin văi caută ouăle de aur prin adâncul „băişagurilor” (minelor).
Pe lângă drumul ce porneşte de la cabana din Bulzeştii de Jos, la târgul de pe Muntele Găina se poate ajunge din toate satele de sub munte. Astfel, un drum la fel de scurt ca cel din Bulzeşti, şi foarte mult folosit, este acela care urcă din localitatea Avram Iancu (fostă Vidra de Sus).
Să ne desprindem de privelişti şi de legende… Să pornim pe drum la vale, fermecaţi de peisaj, dar şi îngânduraţi de realitatea existenţei satelor depopulate răspândite pe văile din jur.
Odată ajuns pe firul Arieşului Mic, drumul, ce a coborât năvalnic din Dealul Crişului, se contopeşte cu fratele lui mai mare, cu rang de drum judeţean. Acest drum, ce trece prin faţa casei lui Avram Iancu, numerotat sec, precum liceele de altă dată (şcoala medie nr…), ar trebui, poate, măcar în cazul de faţă, să poarte şi un nume: „Drumul Iancului”, „Calea Moţilor”…
Ajunşi în vale suntem confruntaţi cu o dilemă: să alegem calea dreaptă şi scurtă, din Avram Iancu spre Gârda de Sus prin cătunul Biharia sau să facem un ocol în drumul nostru. Ocolind putem vedea: casa natală a lui Avram Iancu din localitatea cu acelaşi nume, precum şi Câmpeni, Bistra, Lupşa şi Albac.
În cele ce urmează vom alege să facem un ocol ce se va dovedi folositor pentru minte şi inimă.

DAN LIVIU MUT