CENTENAR AGIR

CENTENAR AGIR

GHEORGHE P. ȚICLETE ÎN DIALOG CU
PREȘEDINTELE AGIR, dr. ing. MIHAI MIHĂIȚĂ

Viața, activitatea și realizările fiecăruia dintre noi constituie modele pentru generațiile viitoare. Profesia de inginer are o răspundere în societate, atât prin concretizarea activităților profesionale, dar și prin eforturile ce trebuie depuse în permanență, prin continuarea instructiv-educativă a generațiilor ce vor prelua ștafeta luminoasă a științei, pentru a întări încrederea tuturor față de această profesie. Într-o convorbire avută în anul 1971 cu scriitorulinginer Romulus Rusan, octogenarul academician Cristea Mateescu, afirma: „Inginerul adevărat este un mare copil, înzestrat cu știință și răbdare, gata să reia, oricând, totul de la capăt…”. Plecând de la aceste observații și cunoscându-l, e adevărat, nu de prea mult timp, pe domnul dr. ing. Mihai Mihăiță, am început să avem convorbiri, pe diverse teme, legate de aspectele vieții în general, despre profesii, educație, învățământ, corectitudine etc. Văzând că este un om deosebit, cu calități pe care puțini le au, m-am hotărât să vi le fac cunoscute și dumneavoastră, prezentându-le succint, printr-un dialog ce s-a derulat la AGIR, la sfârșitul lunii martie 2018.
Gheorghe P. Țiclete: – S-o luăm încet, pe drumul de început al apariției dumneavoastră pe pământ. Prin urmare, îmi permit să vă întreb de unde sunteți, prin naștere, unde ați făcut școala primară, liceul, facultatea?
Mihai Mihaiță: – Am văzut lumina acestei lumi la 14 octombrie 1930, în satul Lac, comuna Voloiac, din județul Mehedinți, din părinții Marin și Maria Mihăiță. Primele clase primare le-am urmat într-un sat vecin, unde locuiau bunicii din partea mamei, Valea Ursului. Am absolvit liceul „Mihai Viteazul” din București, în anul 1950. M-am înscris apoi la Institutul de Căi Ferate, specialitatea Tehnologia Transportului Feroviar, fiind absolvent în anul 1955. În același an am intrat în câmpul muncii, la început ca inginer stagiar în Calea Ferată. Apoi, succesiv, inginer în ateliere de proiectare și activități feroviare (1955-1958); șef de complexe feroviare (1958 1960) și director (1961-1962). Ca urmare a activității mele competente, organizate și cu inițiativă remarcată, sunt promovat, în 1962, Ministru Adjunct la Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor, unde mi-am desfășurat activitatea, concomitent, și ca Președinte al Consiliului TehnicoȘtiințific al Departamentului Căilor Ferate Române, până în anul 1967. Cum activitatea mea profesională a convins pe cei responsabili de seriozitatea dovedită, care a creat chiar un fel de invidie, am fost detașat (oarecum sancționat) pentru a-mi continua munca în calitate de Director General al Regionalei C. F. București, timp de șase ani, până în 1972. Fiind preocupat în permanență de dezvoltarea căilor ferate și modernizarea lor, prin introducerea infrastructurii, mi se încredințează conducerea Centrului de Calcul Electronic al MTTc, fiind numit Director, rămânând aici, fără întreruperi, până în anul 1989.
Tot ca un rezultat al dăruirii mele profesionale și al introducerii noului, devin Membru în Colegiul Consultativ pentru Cercetare, Dezvoltare și Inovare (chiar dacă mă pensionasem), încpând cu anul 2005 și până în prezent.

– Se știe că ați fost și ați rămas un neobosit inginer de elită, calitate cu care vă puteți, pe drept cuvânt, mândri. Dar așa cum am aflat, dumneavoastră nu sunteți doar un inginer de excepție, ci și un destoinic cadru didactic, cu însușiri pedagogice. Puteți să ne relatați aspecte și ale acestei preocupări?
– Da, așa mi s-a spus, că aș avea și calități pedagogice, pe care să le fructific. Ca urmare a acestor aprecieri, în anul 1981 sunt acceptat ca profesor asociat, după ce din anul 1962 fusesem ales Membru al Consiliului Profesoral al Facultății de Transporturi din cadrul Institutului Politehnic din București. Timp de patru ani, între 1971-1975 am fost Membru al Consiliului Tehnico-Științific al Institutului de Matematică. Unversitatea Politehnică din Timișoara mă gratulează cu titlul de profesor onorific în anul 1998, iar în anul 2008 devin Membru în Comisia de Etică a Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului (MECT).
– Datorită prestigiului dumneavoastră, câștigat de-a lungul timpului în activitatea profesională, științifică și organizatorică, am înțeles că nici organismele profesionale din țară și internaționale de prestigiu nu v-au ocolit. Puteți să ne spuneți, pe scurt, ce s-a întâmplat?
– Este adevărat, căci am reprezentat și reprezint România în diferite organisme internaționale de specialitate în domeniul transporturilor. Sunt unul din proiectanții care a contribuit efectiv la proiectarea a patru sisteme internaționale de specialitate. Am contribuit la realizarea a peste 100 de proiecte și studii în domeniul feroviar și informatică în transporturi. Am fost șef de proiect al primului sistem informatic de tip real din România, pentru conducerea și supravegherea activității vagoanelor de marfă pe rețeaua CFR, precum și al altor proiecte similare în partea de Est a Europei.
Pe plan internațional, în cadrul Programului Leonardo Da Vinci și FP6 am contribuit la elaborarea a șase proiecte, precum și a peste 20 de proiecte finanțate de organisme coordonatoare a activității de cercetare din țara noastră.
– Prin multitudinea preocupărilor dumneavoastră profesionale, științifice și de cercetare ați contribuit în egală măsură și la elaborarea de lucrări științifice, comunicări și publicații?
– Evident, multe din lucrările și comunicările prezentate cu ocazia diverselor congrese, seminarii științifice și simpozioane de specialitate, în țară sau în străinătate, s-au bucurat de aprecieri elogioase și au văzut lumina tiparului în volume, sau publicații personale. Voi încerca să vă prezint câteva dintre acestea: „Transporturi combinate și deservirea în suprafață”, ed. MTTc, 1971; „Transportul mărfurilor în containere mari”, ed. MTTc, 1972; „Ingineria în fața provocărilor secolului XXI”, ed. AGIR, 2011; „Academia de Științe Tehnice din România – Monografie 1997-2007”, ed. AGIR, 2009; „Repere ale ingineriei românești”, în limba română și limba engleză, ed. AGIR, 2000; „Un sfert de secol de la (re)nașterea AGIR. Primii pași”, ed. AGIR, 2016.
În calitate de Președinte al Colegiului de redacție al „Revistei Căilor Ferate” (1962-1967) și al Buletinului „Informatica în transporturi” (1972-1989); membru al Colegiului de Redacție al „Revistei Transporturilor” (1972-1989) și al „Buletinului AGIR” cu apariție din 1994 am publicat o mulțime de articole de specialitate. Odată cu reînființarea, din ianuarie 1990, a AGIR, m-am gândit și la apariția (bilunară) a ziarului „Univers ingineresc”, al cărui director fondator am fost și sunt.
Un număr de peste 90 de articole – comunicări au văzut lumina tiparului în diverse reviste de specialitate, în țară și străinătate. Datorită activității mele variate au fost publicate peste 100 de lucrări cu caracter de analiză retrospectivă, istoria tehnicii, orientare, perspectivă și atitudine. Ca urmare a participărilor mele la manifestările profesionale, au fost publicate în volumele respective în jur de 150 de comunicări.
– Ca urmare a activităților dumneavoastră atât de multiple și variate, probabil ați fost și recompensat prin diverse premii și distincții meritorii.
– Într-adevăr, recunoașterea eforturilor mele pe toate planurile au fost recompensate prin numeroase premii, ordine și medalii, acordate atât de statul român, dar și de forurile îndreptățite pe plan internațional și aș aminti, spre exemplu: Medalia pentru Excelență în Inginerie, acordată de Federația Mondială a Organizațiilor Inginerești (FMOI) în 2009, precum și alte distincții. Cea mai importantă și de suflet distincție și apreciere este titlul ce mi s-a acordat de către Universitatea Tehnică a Moldovei, în anul 2014, la Chișinău, acela de Doctor Honoris Cauza.
– Iată cum în decursul a 68 de ani de activitate meritorie ați parcurs un drum lung, o viață de om, cum se spune, nu numai de inginer destoinic, de excepție, specialist în transporturi, dar v-ați implicat și în viața social-organizatorică a acestei categorii multiple, de specialități inginerești. Îmi permit să afirm acest fapt căci ați luptat perseverent pentru recunoașterea tuturor categoriilor de ingineri, nu numai în țară, ci și pe plan internațional. Ați descoperit și ați făcut cunoscut opiniei publice că sub mantia acestei profesii de inginer se găsesc oameni sensibili, cu talente multiple. Adică: scriitori, muzicieni, artiști etc, care îndreptățesc afirmația lui Mihai Eminescu, că „Orice bun cetățean are datoria de a se ocupa de viitorul patriei sale…”. Ne puteți spune ceva în legătură cu preocupările dumneavoastră, care pot completa cele cunoscute din relatările de până acum?
– Sigur, deși unele aspecte legate de profesie v-am mai relatat și aș putea să mă întind prea mult. De aceea vă voi spune doar despre unele preocupări cu o durată și importanță aparte, păstrându-și oarecum continuitatea. Înainte de 1990, am făcut parte din CNIT (Colegiul Național al Inginerilor și Tehnicienilor), fiind președintele secției de Transporturi și Telecomunicații între anii 1962-1989. Cum după 1990 CNIT-ul a dispărut am fost inițiatorul fondator al AGIR și ales Președinte, fără întrerupere și reales la Congresul 30 din 23 martie 2018. În 1994 am fost cooptat ca membru al Fundației Internaționale „Sănătate, Mediu, Dezvoltare Durabilă”. În anul următor, 1995, am devenit membru al Comitetului Executiv și al Comitetului de Tehnologie din cadrul Federației Mondiale a Organizațiilor Inginerești (FMOI); membru al Comitetului Executiv al Federației Asociațiilor Naționale Inginerești (FEANI); inițiator și fondator în 1996 al Academiei de Științe Tehnice din România (AȘTR); vicepreședinte între anii 1997-2012, președinte începând cu anul 2012 și în prezent; membru corespondent al Pan American Academy din 2003; membru fondator al Academiei Oamenilor de Știință din România (AOȘR), începând din anul 2007; membru în Comitetul Executiv al Federației Mondiale a Inginerilor (WFEO/FMO) între anii 2001-2007 și altele.
Și pentru că profesia de inginer ascunde calități și talente am considerat că va trebui să le dăm posibilitatea și să încurajăm pe cei care s-au asociat în Orchestra simfonică a inginerilor; Corul „Concertino”; Cercul literar al scriitorilor ingineri „LiterarIng”; Cercul epigramiștilor ingineri „Ing-Epigrama”; Cercul „VizionarIng”, preocupat de ingineria și tehnologia viitorului.

– Acum, când la cel de-al 30-lea Congres AGIR ați fost din nou ales președinte, cum vedeți evoluția acestei societăți în continuare?
– Acest an este foarte important pentru țara noastră, căci sărbătorim Centenarul României Întregite și Centenarul AGIR. Trebuie să ne gândim cu toții la ce ne așteaptă și cum vrem să evoluăm în continuare, prin păstrarea spiritului și idealurile realizatorilor Unirii cea Mare, dar și a celor care au pus bazele AGIR-ului, căci au dovedit prin fapte iubirea de țară și spiritul de sacrificiu. Avem nevoie, deci, de o țară în care să domnească, în primul rând, armonia socială, să facem învățământul să se ridice la un nivel competitiv pe plan internațional, dar să nu ignorăm importanța educației și a culturii, pentru a demonstra prin fapte importanța profesiei noastre.
Dacă înaintașii noștri au putut realiza o Românie Unită și prosperă, în condiții care de cele mai multe ori le-au fost potrivnice, noi nu avem dreptul și nici scuzele care se invocă astăzi pentru a argumenta declinul în care ne găsim.
Pentru că trebuie să recunoaștem, astăzi cei capabili, care au conștiință patriotică, sinceri și cinstiți, sunt ignorați, marginalizați sau chiar eliminați, iar cei incapabili și lipsiți de scrupule sunt promovați în funcții situate pe cele mai înalte trepte ale ierarhiei sociale decizionale.
Personal, voi face tot ce-mi stă în putință pentru a avea ca far de orientare și acțiune prevederile codului de etică al profesiei de inginer, care stipulează printre altele: „Activitatea inginerului trebuie să se caracterizeze prin competență, profesionalism, creativitate, cinste, responsabilitate și patriotism”.
– Stimate domnule Președinte, vă mulțumesc pentru răbdarea, amabilitatea și îngăduința de a-mi permite să vă cunosc, atât eu cât și cititorii revistei noastre „Independența Română – Independența prin cultură”.
– Și eu vă mulțumesc și sper să auzim numai lucruri bune care ne pot înnobila ca popor și făuritori de progres.