MEDICINA POPULARĂ TRADIŢIONALĂ ROMÂNEASCĂ ŞI MEDICINA ŞTIINŢIFICĂ

Din izvoarele cercetate de istorici ca şi din datele scoase la inveală de arheologi, se poate spune că dacii aveau cunoştinţe medicale a vansate, cu nimic mai prejos decât ale altor popoare de atunci şi care au lăsat dovezi scrise. Ne referim la vechii egipteni şi la greci. Plantele cu proprietăţi tămăduitoare şi care creşteau pe teritoriul noastru, constituiau baza tratamentelor.
Cataclismele istorice au făcut ca cea mai mare parte a ştiinţei medicale a dacilor să se fi pierdut, dar o parte a ajuns la Roma, unde Imperiul îi va loriza pe medicii daci alături de cei greci, iar o parte s-a transmis din generaţie în generaţie în ţinuturile noastre, ajungând până la noi, mai cu seamă în aşezările izolate din munţi. Faptul că unele leacuri tradiţionale s-au dovedit eficiente, a atras atenţia unor cercetători. Amintim doar celebrul farmacist de origine germană Viorel, din Piatra Neamţ, iar în zilele noastre pe Academicianul Ovidiu Bojor şi pe Ştefan Manea, cel care însufleţeşte celebra fundaţie Hofigal. Din păcate, în facultăţile de medicină din România nu regăsim nimic din medicina tradiţională, tinerii medici dobândind cunoştinţe în acest domeniu „după ureche”. Cele două tipuri de medicină ar trebui îngemănate în forma complementară, linie promovată organizatoric îndeosebi de profesorul Vasile Dumbravă. Cu privire la valoare, am putea oferi un exemplu uşor verificabil. Comparaţi eficacitatea deodorantelor pe bază de substanţe chimice, cumpărate din orice supermarket, cu produsul Hofigal obţinut din plante tradiţionale. Acesta ar putea deveni un brand românesc de mare valoare.
În numărul următor vom furniza câteva exemple punctuale de plante tradiţionale folosite în tratarea unor boli, care au fost preluate de industria farmaceutică şi valorificate sub forma medicamentelor pe care le găsim în farmacii.