Independența Română – Independența prin cultură Revista INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ incearcă să renască plăcerea şi iubirea pentru cultura neamului românesc.
MARIA NICULESCU
S-a născut la 14 ianuarie 1948, București. A publicat primul text în 2001, în revista Societății Scriitorilor Români, iar debutul editorial a avut loc în același an, cu volumul de poezii „Miere și fiere”.
Cărți publicate: „Vlăstarii fericirii” (acrostihuri – 2004), „Credința și păcatul” (poem în versuri – 2006), „Leagăn de smarald” (acrostihuri – 2006), „Dar din Dar” (poezii pentru copii – 2006), „Rodind precum o primăvară” (acrostihuri – 2006), „A dimineților Lumină” (versuri religioase – 2007), „Elful florii de colț” (poezii de dragoste – 2007), „Nopți de mister, zile de taină” (versuri – 2008), „Curcubeul razei de lună” (sonete – 2009), „Renăscând pe altarul firii” (acrostihuri – 2009), „Monumentul Cuvântului” (poeme de dragoste, acrostihuri – 2009), „Laguna albastră” (rondeluri, sonete, sonete-acrostih – 2010), „Clipa albă a zborului” (sonete, sonete acrostih, acrostihuri – 2010), „Iubire neînaripată” (sonete acrostihuri și acrostihuri – 2012), „Cu iola în larg” (poeme în stil haiku – 2012), „Cărticică pentru Toni” (poezii pentru copii, părinți, bunici – 2014), „Prietenii nemuritoare/Amicizie immortali” (ediția I și II, acrostihuri, volum bilingv română-italiană în traducere proprie – 2016 și 2018).
E veselie multă în inima-mi și soare,
Lin, a mea tinerețe, spre-albastru, iată,
E gându-mi pur și-aparte, mă simt spre ‘nalt purtată,
O, Doamne, când iubirea îți simt din depărtare.
Nu știu, se rupt-a lanțul ce inima domină,
Ori, poate, absolutul eu am găsit, în fine,
Respect o lume toată, o lume-mi aparține,
Ah, îmi doresc o viață curată și senină.
Lăsați-mi existent, a buzelor zâmbirea,
Un vis, a mea speranță, o floare parfumată,
Zglobii și blonde raze, un gând ce fuge roată…
Ispite făr’de care stinsă mi-ar fi firea.
M-AM RESEMNAT
M-am resemnat la gândul că timpul trece-n fugă
Abia acum, dar fricii nu-i simt trista povață,
Rare-amintiri relevă neîntinata-mi viață,
Cu mine stă iubirea, ea-mi este sfântă rugă.
E minunat, prin vreme, firea a-ți petrece
Lăsând în urmă ghețuri și-nspumegate unde,
Letale uragane sau spectre furibunde,
Amorfa, cruda lume, pietroaie, norul rece…
Las viața – a ei urmare – aleasă împlinire,
Undire dulce pentru o barcă-ntremurată,
Zefirul, blând, sufla-va, vâltori va să străbată,
Iubirea o purta-va spre lumea-n nemurire.
AMINTIRI
Rămasă, amintirea-mi relevă-a vieții șarmuri:
Imperii tumultoase de frumuseți aparte,
Tornade de iubire, ce-n mii inima-mparte,
Ah, fascinante baluri și jocuri între marmuri,
Mirifice promisuri și sentimente-alese,
Arome de săruturi sub confidente stele,
Răpiri în noaptea-albastră, cu suflete rebele,
Intime și-arzătoare-ntâlniri, mii de flori culese,
Galante fraze,-inele, mări, unde-n devenire,
Lungi, lungi plimbări și-agale în nopți ca de poveste,
Iar florilor, prințesa-eu, cea ce a fost și este,
Arpegii de lumină, arpe cu blonde fire.
Nu știu, poate că viața-i un vis de peste moarte,
Ori visu-mi este viața? Visa-voi mai departe!
Rămâi, rămâi cu mine, nu mult, ori ești în pripă?
Iar mâine-n zori de ziuă va să revii, știu bine,
Tu faci a’mele gânduri, ades, să se-nsenine,
Al meu iubite vină, așteaptă încă-o clipă!
Poți face tot ce-ți place: -n oglindă te privește
Apoi, cadou, îmi da-vei fascinul razei tale
Sclipind, în lunecare, pe marmorate dale,
Cu ea să mă învălui, nemăsurat, firește.
Ușor, o zi va trece, o lună, ani și soarte,
Cu tine-alături, dragă, atâta-s de ferice!
Cu tine mă simt pură, frumoasa Euridice,
Ispititor de-aproape suntem și mult, departe…
TRANDAFIRI ROȘII
Flori, iată, trandafirii făcut-au, roșii toate,
Rebele par să fie, ba chiar puțin uimite,
Așteaptă, a mea iubită, de tine a fi dorite,
Nu vezi cât de-nfocate-s, profund emoționate?
Culorilor-limbajul de-l afli, e-o minune,
E, poate, pură vrajă ori adevărul, purul
Să știi al mării dorul, ce are-n gând azurul,
Când, în adagio cântă, ce, undele pot spune…
O, imatur și-n fugă, și-atât de inocente
Se nasc-‘n-a mea inimă mii de flori, și-s roșii toate,
Atâta-s de rebele, profund emoționate!
Nu știi a lor nespuse, candide sentimente.
Te-aștept, comoară, vină, te-aștept’n-a mea grădină,
Ofranda nemurită ce-n orice clipă-nfloare,
Răspuns’ți va da, o sfântă și scumpă adorare!
O, vină sub azurul de noi aproape, vină!
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro