NE „TOCĂM“ SINGURI

NE „TOCĂM“ SINGURI

„Şi din poftă de avere şi cu cuvinte amăgitoare, ei vă vor momi pe voi. Dar osânda lor, de mult pregătită, nu zăboveşte şi pierzarea lor nu dormitează” „Noul Testament”

Avalanşa zilnică de informaţii în sensul denigrărilor, a asmuţirii unor tabere, ori găşti din tabere, una asupra altora este aproape imposibil de controlat chiar de o minte aşezată. În mod cert, ca popor naiv, doritor zilnic de a devora diverse subiecte, crime, violuri, spargeri, tâlhării, prăduieli de tot felul (că aceste manifestări sunt pe placul unui anumit segment de telespectatori) ne preocupă chiar mai mult decât dorinţa noastră intrinsecă de a fi altfel, un model străvechi de verticalitate morală.
Cei care acum ne ocupă covârşitor viaţa din motive economice, cu complicitatea naivă ori interesată a unor exponenţi ai noştri, nu au citit învăţăturile profunde din Noul Testament, un exemplu fiind în preambul.
În psalmul 74 al lui Asaf „(6)”: „Că nici de la răsărit, nici de la apus, nici din munţii pustiei, nu vine ajutorul”. Şi atunci spre ce ne îndreptăm noi, ce societate vrem să construim; de fapt, în prezent, niciuna. Au venit hoardele de la răsărit şi au tăiat la fier vechi fabrici şi uzine, evident cu complicitatea conducătorilor noştri, acele obiective industriale valorând câteva mii de miliarde de dolari. Au venit apoi hoarde din apus care au „achiziţionat” diverse porţiuni din ţară pentru bunăstarea ţărilor din care proveneau, sau pentru a face experimente, tot pe noi (aceste OMG-uri). Psalmul spune clar „de nici unde nu vine ajutorul”, noi trebuie să ne ajutăm pe noi. Cei de afară ne-au ocupat pentru bunăstarea ţărilor din care proveneau.

Mi-amintesc prin ‘94 stând de vorbă cu un arab, un om umblat prin lume, care a cunoscut şi sărăcia lucie dar şi bunăstarea. Comercializa încălţăminte, la început prin capitală apoi pe o bună bucată din ţară. Mai întâi l-a „cumpărat” pe un director de fabrică, de profil, cu nici 1000 $ să găsească soluţii să nu mai producă nimic, şi aşa s-a întâmplat. Apoi „arabul” a câştigat milioane de $ importând încălţăminte, care oricum nu se mai producea în România, iar el ştia acest lucru. Nu acesta ar fi un capăt de ţară, că la cât s-a distrus, câteva fabrici de încălţăminte închise nici nu mai contau. Îmi povestea că trimestrial pleca cu peste 2-3 milioane de dolari peste hotare, bani rezultaţi din vânzarea încălţămintei. Aproximativ 10% din sumă trebuia să o returneze angrosistului din Emirate, iar restul, pentru el. În naivitatea mea îl întrebam: dar cum te descurci la vamă? Rânjea şi îmi spunea, cinstit, că dă unui vameş 200 $ şi astfel pleacă cu milioane de $ în Liban, unde a cumpărat o temelie de hotel distrus pe care urma să îl reconstruiască. Ura mea nu era pe el, el îşi făcea treaba lui, cu nenumăraţii lui fraţi răspândiţi în Africa, Franţa, Anglia etc., ci pe trădătorul, nenorocitul, hulpavul de vameş român, care dacă tot închidea ochii pentru o porcărie trebuia, zic eu, la 1 milion de $ să-i pretindă cel puţin jumătate; să fie înştiinţate autorităţile competente, el, ca vameş, să primească legal să spunem 10.000 $, iar cu restul să fie modernizat sistemul vămilor, de exemplu.
Evident că această construcţie ca şi gândire corectă suferă pe plan juridic, intrând, fără o reglementare legală, în sfera infracţionalităţii.
Dar aceste „plimbări” de „valize” au continuat ani de zile şi aşa s-a dus dracului PIB-ul nostru, bunăstarea şi resursele noastre. Fără a avea vreo apetenţă anume de a elogia nişte indivizi români care s-au îmbogăţit, mai mult sau mai puţin ortodox, se poate constata faptul că mai toţi sunt târâţi prin procese.

Şi atunci cine este vinovat? Cel care ne-a tocat industria, agricultura, serviciile şi a fugit cu banii din ţară, care a lăsat terenuri vraişte unde pe vremuri erau falnice fabrici iar banii obţinuţi aici au fost trimişi în ţările lor de origine, precum şi băncile care-şi trimit miliarde de euro, în prezent, lunar să susţină economiile băncilor mamă sau nişte prăpădiţi de capitalişti români care acum sunt purtaţi prin tribunale riscând sau fiind deja închişi pentru mai mulţi ani.
Mă uit la televizor la Haysam (din preajma unui fost Preşedinte al ţării), judecat şi condamnat, face fel de fel de fiţe pe la instanţe şi ne umple degeaba ecranul. Lăsaţi-l să stea pe viaţă în închisoare, pe la el pe acolo, pentru asemenea fapte, vorbesc de cele economice, era demult executat. Iar în acest sens ţin minte că, prin ’92, un sirian, că acum tot e la modă această ţară, a venit la noi (prin împărţirea averii tatălui lui între mai mulţi fraţi) cu vreun milion de dolari. Cu aceşti bani a luat un „jaf” de prăvălie din centrul capitalei pe care a modernizat-o într-un mod nemaiîntâlnit pentru acei ani. Îmi povestea cu năduf că tocmai a fost „privatizată” fabrica de micromotoare, o bijuterie a industriei româneşti. Cel ce a luat-o, un semen de al lui, a „golit-o” şi a transformat-o în depozit de cafea şi alte delicatesuri. Era absolut revoltat de această infamie. L-am întrebat, pentru această treabă ce s-ar fi întâmplat în ţara lui? Mi-a spus de la bun început că acest lucru nu are cum să se întâmple. Dar prin absurd, pentru o asemenea treabă, toată familia aceluia care ar fi înlesnit o asemenea infamie, rude mai mult sau mai puţin apropiate acestora ar fi fost executate. Şi nu era vorba decât de o singură fabrică, şi nu de vreo 1200 de asemenea obiective, care au fost „tocate” pentru fier vechi.
Ai noştri „capitalişti”, culpabili în majoritatea lor, au creat mii de locuri de muncă, au plătit taxe, TVAuri, impozite, salarii etc., cei care au fugit cu valizele de bani din ţară au semănat la noi doar sărăcie. Ia adoptaţi sistemul lui Putin, impozitaţi-le averile acelea care sunt cu 40-60% şi lăsaţi-i în pace să producă; sau chiar a grecilor din perioada dictaturii coloneilor, şi luaţi filiera „De unde?”. Dar vedeţi şi pe alţii care şi-au depus „ouăle” în afară şi spuneţi-le să aducă banii în ţară pentru a noastră dezvoltare „altoindu-i” printr-un impozit să spunem de 40%. Şi cele peste 100 miliarde de dolari „albite” îşi vor produce efectele cu prisosinţă. Iar dacă nu vor voi, „tăia-i-se-va sgârbavnicul” spun eu obicei şi întoarcerea în ţară a întregii averi.

Aşa că lăsaţi capitaliştii noştri în pace, ocupaţi-vă de cei duşmănoşi ţării.
Autohtonii sunt atât de proşti încât se duşmănesc de moarte (mă refer la cei care se văd la TV), aceasta e problema lor de educaţie, e bizantinismul în care s-au afundat fără ieşire, dar forţa care ar trebui să vegheze la tot ce mişcă în această ţară ar trebui să îi scoată din arealul de interes al justiţiei şi să îi treacă în arealul de interes al economiei reale. Ei au creat locuri de muncă, câţiva dezgustaţi de sistem chiar şi-au trimis ceva averi în afară, cred. Un lucru este însă cert, au construit ceva în această ţară, nu au „pârjolit-o” precum străinii şi acesta trebuie să fie un reper important.
În rest e mass-media. Şi ce plăcut şi excitant este seara când îi vezi pe marii noştri capitalişti pe sticlă, în cătuşe. Acest lucru lasă însă falii imense în organizarea business-urilor. Ei părăsesc nişte nişe în care sunt ancoraţi iar locul lor e luat de alţii complet decuplaţi, chiar duşmănoşi faţă de această ţară.
Hotărât lucru A Doua Epistolă a Sf. Ioan: „Păziţi-vă pe voi înşivă, ca să nu pierdeţi ce aţi lucrat, ci să primiţi plată deplină”.

FLORIAN LAURENŢIU STOICA