TEHNOPOSTUL OMULUI CU OCHI FRUMOȘI

TEHNOPOSTUL OMULUI CU OCHI FRUMOȘI

Una dintre primele traduceri postdecembriste ale Noului Testament conținea o expresie hazlie prin umorul involuntar al asocierilor, dar și îngrijorătoare prin potențialitatea distrugătoare a conotațiilor evocate: „iar ucenicii au aruncat rețelele în mare și au prins o mulțime mare de pești”… Și într-adevăr, închipuindu-mi cum vor fi arătat plutind sărmanii pești prinși cu ajutorul unor „năvoade” electrice sau electronice, mă gândeam câte lucruri nu se pot face prin „rețele”, și bune, dar mai ales rele: chiar și atunci când nu vorbim despre rețele de contrabandă, teroriști, prostituție sau narcotraficanți, rețelele de tot felul, de la cele neuronale până la cele sociale conțin mereu un dram de vulnerabilitate și ambiguitate; iar ca atare cer întotdeauna discernământ în folosirea lor.
Iar ambiguitatea rețelelor sociale – care nu înseamnă nicidecum condamnarea lor acritică – mi-a fost cel mai bine formulată de titlul unei cărți: „Fețe din profil”, despre măștile socializării prin fotografie. Citind titlul și privind imaginea, am rămas intrigat de următorul paradox: cum îți poți arăta „fața” întreagă într-un „profil”? Ce se ascunde în spatele unei expuneri în exces și ce arătăm de fapt prin ceea ce ascundem?
Cu alte cuvinte, am fost izbit de ceea ce se poate numi „caracterul ciclopic” al rețelelor de socializare – indiferent de numele lor – și asta din două motive: mai întâi prin puterea lor cvasiirezistibilă de seducție iar apoi prin interconectarea utilizatorilor după principiul: „(un singur) ochi pentru (singur) ochi” – îți arăt ce vreau despre mine și iau doar ce mă interesează de la tine…”.
Ori, în această situație, a face un discernământ înseamnă nici mai mult nici mai puțin decât să postești, mai bine zis să tehno-postești, cu cele două înțelesuri ale sale: postul tehnologic și arta (techné în limba greacă) de a posti. Pentru că așa cum a posti în sensul tradițional de la mâncare nu presupune a renunța total la hrană, ci să conștientizezi în ce chip trăiești și pentru care Chip merită să te dăruiești, fiindcă El ți s-a dăruit mai întâi, la fel și tehnopostul e menit să redimensioneze toate relațiile noastre, reale și virtuale, pentru a privilegia o legătură nemijlocită, adică nemediatizată, cu Acela după al Cărui Chip și Imagine am fost creați.

Iată, așadar, câteva reguli de urmat într-ale Tehnopostirii digitale:
− Folosește internetul ca pe o sursă de informație;
− Atenție la medierea digitală într-o relație. Desigur, mai sunt și alte folosiri ale internetului, precum comunicarea interpersonală, rețele sociale, timpul liber; toate aceste utilizări necesită multă atenție și discernământ în fața riscurilor de abuz și adicție.
− Criteriul utilității și al necesității. Este foarte important să știu ce este important și ce este superfluu în folosirea internetului.
Apoi, cu foarte puține excepții profesionale, nu se justifică pentru persoanele consacrate să aibă „ultimele strigăte” în materie de aparatură electronică. Dacă știu până unde am nevoie, pot ieși din capcana pieței de produse electronice
− Cu cât mai puțin, cu atât mai bine. Internetul riscă să ne ocupe din ce în ce mai mult timp și energii din viață. El ne ajută doar în măsura în care este strict necesar. În rest, e bine să nu ținem calculatorul în permanență deschis și cu atât mai puțin lângă noi în timpul liber. Excesul de internet dăunează capacității de concentrare și contemplare, fragmentând personalitatea noastră și slăbindu-ne misiunea.
− Fii autentic! Ispita anonimatului se învinge prin transparență: nu ajută să ascundem cine suntem și nici să ne jucăm cu identități false în lumea digitală! Dimpotrivă, ajută să privim internetul ca pe un mediu relațional în care, asemenea lui Iisus, ieșim în întâmpinarea celorlalți așa cum suntem.
− Cu cât mai puțin, cu atât mai bine. Internetul riscă să ne ocupe din ce în ce mai mult timp și energii din viață. El ne ajută doar în măsura în care este strict necesar. În rest, e bine să nu ținem calculatorul în permanență deschis și cu atât mai puțin lângă noi în timpul liber. Excesul de internet dăunează capacității de concentrare și contemplare, fragmentând personalitatea noastră și slăbindu-ne misiunea.
− Nu pierde controlul! Evită să navighezi fără scop pe internet, adică fără să știi ce cauți și cât vei sta. La fel și în cazul corespondenței de e-mail. Ajută mult să-ți pui semne de carte la paginile pe care le vei putea citi cu altă ocazie, ca să nu te lași furat pe moment de la prioritățile tale!
− Planifică! Pe cât este posibil planifică folosirea acestor mijloace. De exemplu, la sfârșitul zilei, pot prevedea agenda zilei de mâine. Dar să fiu cât se poate de atent la sfârșitul zilei și noaptea, acolo unde noile tehnologii tind să-mi răpească spațiul vital pentru rugăciune și odihnă. Și pentru a nu ne descuraja în fața rigorilor tehnopostului, voi termina așa cum am început, tot cu o anecdotă: o enoriașă îl felicită pe un călugăr pentru frumoasa biserică a mănăstirii, la care el replică senin: „Mulțumesc, postesc!”, referindu-se la propriul Templu al Duhului… Fie că suntem călugări sau nu, (tehno)postul ne privește pe toți, fiindcă cu toții privim așa cum (tehno)postim: și cine nu vrea să aibă ochi frumoși? „Candela trupului este ochiul. Deci dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi luminos. Însă dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi întunecos.
Aşadar, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de adânc [va fi] întunericul!” (Mt 6, 22-23).

Preot MARIUS TALOȘ