ASANA MORTULUI

ASANA MORTULUI

Pe malul mării, în liniștea serii, mentații psi se pregătesc pentru un nou exercițiu. Vor învăța să-și conserve energia. Să intre în autohipnoză. În hibernare. În vechile ordine galactice, astăzi, mentații psi vor învăța relaxarea totală. Vor învăța ceea ce marile școli inițiatice au numit asana mortului. Întinși pe pături și ascultând ritmul mării, Kar’ell și colegii săi ascultă vorbele calde ale maestrului Krill. După ce acesta le-a făcut demonstrația cu materializarea mâinii, ei vor învăța cum să se relaxeze total. Vor învăța asana mortului.
Asana mortului se face culcat într-un spațiu izolat fonic, de preferință seara, când zgomotul zilei se estompează. Discipolul stă pe malul mării sau într-o sală de curs și se așează pe o pătură groasă, cu fața în sus, cu mâinile alăturate pe lângă corp și cu picioarele drepte. Poate să țină ochii închiși și poate să asculte la aparate o muzică relaxantă: de regulă zgomotul valurilor mării. Kar’ell și discipolii maestrului Krill se aflau pe malul unei mări, într-o noapte înstelată, așezați pe pături. Nisipul moale și liniștea nopții asigurau o stare de relaxare și confort.
Aceste tehnici se întâlnesc la toate grupurile inițiatice sau la cursurile de psihoterapie.
Maestrul Krill își drege vocea. Ritmul vocii sale trebuie să fie calm, suav, dovedind blândețe în glas și liniște. Totul se face pe un tonus al vocii scăzut. Kar’ell se afla întins pe spate, cu ochii închiși, cu mâinile pe lângă corp și cu picioarele întinse.
Era relaxat și respira ușor. Vocea maestrului Krill începu molcom, blând să coordoneze asana mortului. El spuse: „Închideți ochii. Ascultați valurile mării. Respirați ritmic. Goliți-vă mintea de orice problemă și de orice grijă. Voi nu existați. Spațiul și timpul nu există. Sunteți doar voi, spirite eterne în trupuri muritoare. Ascultați zgomotul valurilor. Concentrați-vă asupra corpului vostru. Simțiți bătăile inimii corpului vostru. Simțiți degetele mâinii drepte. Concentrați-vă asupra degetelor mâinii drepte. Degetele mâinii drepte sunt din ce în ce mai grele, mai grele și mai grele. O căldură suavă pune stăpânire pe voi. Ajungeți să nu mai simțiți degetele mâinii drepte.
Concentrați-vă asupra brațului mâinii drepte. El este din ce în ce mai moale și mai moale. Mai greu și mai greu. Nu mai simțiți brațul și degetele mâinii drepte. Concentrați-vă asupra degetelor mâinii stângi. Ele sunt din ce în ce mai grele. Și mai grele. Urcați privirea mâinii voastre asupra brațului mâinii stângi. El este din ce în ce mai greu. Și mai greu. Nu mai simțiți deloc mâna stângă. Nici cea dreaptă. Mintal, concentrați-vă asupra piciorului drept. Relaxați piciorul drept. Simțiți că piciorul drept este din ce în ce mai greu. Și mai greu. Până ce nu îl mai simțiți deloc.
Apoi treceți la piciorul stâng. Simțiți că el este din ce în ce mai greu. Și mai greu. Până ce nu îl mai simțiți deloc. Concentrați-vă asupra capului dvs. Relaxați capul. Simțiți energia că intră în ochii voștri. Că ei devin din ce în ce mai grei și mai grei. Simțiți gura și buzele feței dumneavoastră. O amorțeală pune stăpânire pe ea. Gura voastră nu o mai simțiți. Este din ce în ce mai grea. Urechile voastre nu mai percep sunetele nopții. Nu mai aud nimic.
Relaxați-vă și concentrați-vă asupra inimii voastre. Îi simțiți bătăile din ce în ce mai slab. Gâtul nu îl mai simțiți, nici bărbia. Pieptul vostru este din ce în ce mai greu. Și mai greu. O energie benefică pune stăpânire pe voi. E spiritul vostru. Dar mergeți și mai în profunzime. Pătrundeți în carnea voastră, în mușchii voștrii. Ei nu mai există. Voi nu mai existați. Spiritul vostru a pus stăpânire pe voi. Energia lui benefică vă controlează corpul.
Nu mai simțiți corpul. Nu mai auziți bătăile inimii. Sunteți un punct nemișcat în univers. Nu mai sunteți voi. Sunteți doar spiritul vostru. Și poate nici el. Sunteți un punct în univers. O picătură de apă într-un sertar. Nu mai simțiți nimic. Dar absolut nimic. Nu mai simțiți degetele, mâinile, picioarele, capul, pieptul. Nu mai simțiți nimic. Doar o mare neantizare în univers. Stați așa, relaxați, în această stare. O iubire caldă pune stăpânire pe voi. Sunteți copiii Celui Preaînalt. Făpturi de lumină. Ați pierdut mental corpul. Vă identificați cu iubirea. Cu Tatăl. Cu Marele Necunoscut. E bine. E foarte bine. E plăcut. E foarte plăcut. Din această stare nu mai puteți ieși. Nu mai vreți să ieșiți. Sunteți infinitul. Trăiți infinitul. Simțiți infinitul. Apoi, încet, încet, mentalul se regândește la corpul vostru. Simțiți din nou degetele mâinii stângi. Apoi pe cele ale mâinii drepte. Simțiți degetele de la piciorul drept. Apoi pe cele de la piciorul stâng. Simțiți ochii, fruntea și gâtul. Urechile voastre aud din nou. Ochii voștri percep din nou întunericul, lumina și culorile. Formele și oamenii. Vă aflați într-o stare de amorțeală. Mișcați încet degetele mâinii stângi. Apoi pe cele ale mâinii drepte. Mișcați degetele piciorului drept. Apoi pe cele ale piciorului stâng. Simțiți bătăile inimii. Mușchii. Venele. Viața revine în trupul vostru. Iar și iar. Mereu și mereu. Deschideți ochii și priviți cerul. Este tot acolo. Voi sunteți tot acolo. Pe nisip. La malul mării. Ascultând valurile mării. Vă atingeți pulpele picioarelor cu degetele de la mâini. Simțiți sângele în trupul vostru. Rotiți ochii. Deschideți și închideți gura. Mișcați limba. Clipiți din pleoape. Din ochi. Reveniți, încet, încet, în simțiri. Simțiți iarăși. Voi. Mentații psi. Oameni în trupuri muritoare. Gândul vostru coboară la cel Preaînalt. La cel Necunoscut. Îi mulțumiți Lui pentru viața pe care v-a dat-o. Apoi, încet, încet, ridicați-vă. Dezbrăcați-vă de haine și intrați în mare. Apa rece vă înviorează. Veți fi doar voi”.
Vorbele maestrului Krill se sfârșiseră. Tinerii, dezbrăcați, se avântară în mare. Băieți și fete. Se stropeau cu apă și se cufundau în valurile mării. Viața reintra în normal.
Mentații psi au învățat să se relaxeze.
O nouă lecție a trecut. O nouă etapă s-a terminat în viața lor. Ei vor deveni mentați psi. Krill urmărea joaca mentaților și zâmbi. Vor fi oameni. Vor fi fiii Celui Preaînalt. Vor fi mentați psi. Zâmbea. Tinerii continuau să se joace în apă. Să înoate în apă. Cele trei lune străluceau ca trei monede de argint pe cerul planetei de cristal. Dar acest fapt nu mai conta. Conta faptul că ei erau acolo. Savurau clipa. Se jucau. Trăiau momentul.

RĂZVAN-GABRIEL GHEORGHE