PĂSĂRILE SĂLBATICE SI REȚELELE ELECTRICE

PĂSĂRILE SĂLBATICE SI REȚELELE ELECTRICE

Ansamblul florei şi faunei la nivelul planetei Terra determină biodiversitatea (diversitatea biologică) acesteia.
Pe parcursul a milioane de ani, ecosistemele şi speciile au apărut, s-au dezvoltat şi au dispărut, parţial sau în totalitate.
După unele estimări, numărul speciilor existente pe Pământ variază de la 5 la 80 de milioane, cu o medie probabilă de 30 de milioane. Dintre cele 1,4 milioane din speciile în viaţă studiate, 0,750 milioane sunt insecte, 0,041 milioane sunt vertebrate şi 0,248 milioane sunt plante, restul fiind nevertebrate, fungi, alge şi alte microorganisme. Distribuţia speciilor la scară globală nu este uniformă. Numărul de specii creşte de la Pol spre Ecuator. Regiunile tropicale prezintă o densitate mai mare de specii mamale pe unitatea de suprafaţă, iar diversitatea de specii vasculare este mai bogată la latitudini joase. În mod similar se manifestă biodiversitatea şi în mediul marin, unde numărul de specii creşte de la 103, în Arctica, la 629, la tropice. Se consideră că ţinuturile umede asigură unele dintre cele mai favorabile condiţii de dezvoltare a habitatelor pentru numeroase specii de floră şi faună.
Pădurea tropicală, care se întinde pe numai 7% din suprafaţa Pământului, adăposteşte mai mult de jumătate din toate speciile existente pe acesta.

În decursul istoriei planetei noastre, o mare contribuţie la descreşterea biodiversităţii au adus-o activităţile desfăşurate de oameni (antropice). Pierderea biodiversităţii, pe lângă efectul direct al reducerii diverselor posibilităţi de folosire a speciilor (în alimentaţie, agricultură, medicină, industrie etc), mai are şi efecte indirecte, vizând afectarea stabilităţii climei, protecţiei solului şi a bazinelor hidrografice. Mai ales în ultima vreme se constată o creştere a pierderilor de specii, cauzate de impacturi antropice prin: afectarea/ distrugerea habitatelor datorită lucrărilor urbanistice şi de infrastructură; capturările supranumerice, inclusiv prin braconaj în cazul faunei; introducerea unor specii exotice care ameninţă flora şi fauna locală tradiţională; comercializarea exagerată a faunei şi florei.
În cazul păsărilor sălbatice, pe lângă pierderea habitatelor şi hărţuirea directă de către braconieri, vânători, crescători de porumbei sau de şoimi, ele pot fi afectate şi de reţelele electrice (mai ales de liniile electrice aeriene/LEA), prin coliziune sau prin electrocutare. La rândul lor, impacturile păsărilor cu reţelele electrice pot avea consecinţe negative asupra siguranţei şi continuităţii în alimentarea consumatorilor cu energie electrică, atât în rețeaua electrică de transport (RET) cât și în rețeaua electrică de distribuție (RED).
Interacţiunea între LEA şi păsările sălbatice este destul de complexă şi trebuie văzută atât prin „ochii” biologilor (ornitologilor) cât şi prin cei ai energeticienilor.
De pe prima poziţie, impacturile LEA asupra păsărilor sunt considerate negative, mai ales datorită alterării vizuale a peisajului, care pe lângă oameni, afectează şi avifauna, mai ales păsările de noapte; existenţei câmpului electromagnetic, fenomen ale cărui consecinţe asupra sănătăţii oamenilor şi altor specii ale faunei staţionate în vecinătatea instalaţiilor (mai ales a celor aflate la înaltă tensiune) sunt încă discutabile, însă necesită o monitorizare atentă; schimbării structurii habitatelor, produsă mai ales la etapa execuţiei LEA când se realizează defrişări ale vegetaţiei de pe culoarul acesteia. Chiar dacă nu se reduce numărul păsărilor, pot fi afectate circulaţia şi densitatea unor specii sau a biotopului; introducerea potenţialului pericol de rănire sau chiar de deces al păsărilor prin coliziune sau electrocutare.
Interesul ornitologilor vizează mai ales păsările migratoare precum şi speciile ocrotite/protejate (speciile rare sau speciile ameninţate/pe cale de dispariţie), inclusiv cuibăritul acestora. În acţiunile lor, ei sunt sprijiniţi de o serie de reglementări europene menite să protejeze fauna şi habitatele animalelor sălbatice, ca de exemplu: „Directiva privind Conservarea păsărilor sălbatice, nr.79/409/CEE”; „Directiva privind Conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, nr.92/43/CEE”; „Dispoziţia Consiliului privind protecţia speciilor sălbatice de floră şi faună prin reglementarea comerţului cu acestea, nr.338/97/CE”.
De asemenea, la scară internaţională s-au promovat numeroase convenţii, acorduri sau memorandumuri privind conservarea păsărilor sălbatice, ratificate şi de România, ca de exemplu: Convenţia Ramsar (1971), Convenţia asupra zonelor umede, de importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor acvatice (ratificată de România în 1991); Convenţia UNESCO (Paris, 1972), Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural (ratificată de România în 1990); Convenţia CITES (Washington, 1973), Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de floră şi faună pe cale de dispariţie (ratificată de România în 1994); Convenţia de la Berna (1979), Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a
habitatelor naturale din Europa (ratificată de România în 1998); Convenţia de la Bonn (1979), Convenţia privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice (ratificată de România în 1998); Convenţia de la Bucureşti (1992), Convenţia privind protecţia Mării Negre împotriva poluării (ratificată de România în 1992); AEWA (1995), Acordul privind conservarea păsărilor de apă migratoare africano-eurasiatice (ratificat de România în 2000); Memorandumul de Înţelegere pentru conservarea culicului cu cioc subţire (Numenius tenuirostris), 1997; Memorandumul de Înţelegere pentru conservarea şi managementul populaţiilor de dropie (Otis tarda) din zona central europeană, 2000.
Reglementările din România, armonizate la cele europene și cele internaționale, au preluat şi ele principii şi modalităţi de ocrotire/protejare a păsărilor sălbatice, mai ales a unor specii periclitate sau amenințate la nivel național, european sau global. În consecință, învățând și din experiența altor țări, s-au înregistrat în România preocupări concrete privind prevenirea și diminuarea interacțiunii dintre rețelele electrice și păsările sălbatice.
Principalele acţiuni întreprinse la LEA de transport gestionate după anul 2000 de C.N. Transelectrica S.A. s-au axat pe montarea de dispozitive „para-barză” (de tipul „mătură” sau „perie”) instalate mai ales pe LEA din zona Dobrogea, principala zonă de migrație.
De asemenea, în colaborare cu Societatea Ornitologică Română s-a elaborat (între 2002-2003) un studiu privind „Prevenirea incidentelor cauzate de păsări asupra LEA în zonele critice de migraţie”. Lucrarea a cuprins două faze, şi anume: „Analiza incidentelor cauzate de păsări la LEA şi în staţiile reţelei electrice de transport (RET). Identificarea principalelor zone de migraţie a păsărilor” și „Elaborarea soluţiei tehnice pentru reducerea impactului păsărilor asupra instalaţiilor RET”. În cadrul primei faze s-au realizat următoarele: un studiu documentar privind legislaţia românească şi cea europeană în vigoare, cu referire la protecţia păsărilor; un inventar al incidentelor cauzate de păsări în staţiile şi LEA aparţinând C.N Transelectrica S.A.; o identificare a zonelor în care culoarele de migraţie a păsărilor intersectează LEA de transport. La faza a doua, lucrarea a analizat diverse soluţii de prevenire a coliziunii şi electrocutării păsărilor cauzate de elementele RET şi a selectat pe cele aplicabile în condiţiile României. Dintre măsurile propuse (realizate după 2004), se menţionează:
a) pentru LEA: montarea unor dispozitive din categoria „marcare/alertare” de tipul „deflector elastic” (spirale din material plastic colorat, fixate rigid pe conductoare), aplicate uzual în Europa; montarea pe conductorul de gardă a unor dispozitive mobile „cu clapă”, având o peliculă luminiscentă care să asigure vizibilitatea pe timp de noapte;
b) pentru staţii electrice: obturarea orificiilor la întrerupătoare şi alte echipamente precum şi la casetele grinzilor metalice, pentru prevenirea cuibăririi păsărilor; instalarea unor dispozitive de alungare, bazate pe emisii de sunete cu frecvenţe care deranjează păsările, dar nu şi oamenii.

Se menționează și preocupările societăților de distribuție a energiei electrice, mai ales din zona Transilvaniei, care au realizat, prin colaborarea cu diverse părţi interestate, cuiburi artificiale montate pe stâlpii rețelei electrice. Analiza susținută a problemei în discuție a pus în evidență următoarele:
a) în condiţiile în care convenţiile internaţionale şi reglementările specifice privind protecţia mediului (naţionale şi europene) devin tot mai severe, creşte responsabilitatea gestionarilor de reţele electrice în privința impacturilor negative ale acestora;
b) ignorarea situaţiei poate genera la companiile de electricitate inclusiv pierderi economice, izvorâte din aplicarea principiului universal recunoscut de lege (chiar şi în România!) „poluatorul plăteşte” dar şi la momentul internalizării costurilor externe de mediu;
c) pe lângă argumentele economice, energeticienii trebuie să conştientizeze că păsările sălbatice fac parte din bogăţia naturală naţională, sunt componente ale lanţurilor trofice la capătul cărora se află specia umană şi ele trebuie protejate pentru a putea trăi şi a bucura (inclusiv prin urmaşii lor) copiii şi nepoţii noştri;
d) succesul protejării păsărilor sălbatice versus LEA poate fi obţinut numai prin cercetări sistematice şi de durată, efectuate de echipe interdisciplinare biologi-energeticieni;
e) cunoaşterea şi adaptarea la condiţiile locale a experienţei din străinătate poate fi benefică pentru specialiştii români din transportul şi distribuţia energiei electrice, care au înregistrat deja unele realizări în domeniu;
f) cercetările viitoare, conduse pe principiul prevenţiei, ar trebui să îmbine observaţiile atente şi complete ale comportamentului păsărilor cu studii de caz aplicative precum şi cu o analiză aprofundată a evenimentelor produse în reţelele electrice cauzate de păsările sălbatice.
Una din direcţiile de cercetare în viitor ar putea fi axată pe efectele câmpului electromagnetic (mai ales la LEA de transport) asupra păsărilor sălbatice şi a puilor acestora.

OVIDIU ȚUȚUIANU
Expert ONUDI energie-mediu