ACASĂ / ARTICOLE / CĂLĂTORI PRIN UNIVERS / CEL MAI „BĂTRÂN” EUROPEAN – ÎN ROMÂNIA: OMUL DE LA BUGIULEȘTI-TETOIU

CEL MAI „BĂTRÂN” EUROPEAN – ÎN ROMÂNIA: OMUL DE LA BUGIULEȘTI-TETOIU

CEL MAI „BĂTRÂN” EUROPEAN ÎN ROMÂNIA
– OMUL DE LA BUGIULEȘTI-TETOIU –

Cel mai vechi schelet de humanoid cunoscut a fost găsit în Vâlcea, supranumit „Pescarul de la Lacul Getic”, are „vârsta” de două milioane de ani, dataţi cu metoda Carbon 12. Descoperirea „Pescarului de pe Lacul Getic” sau a „strămoşului europenilor” a generat o campanie de promovare agresivă în timpul regimului comunist, dar şi o serie de controverse de-a lungul timpului, căci cercetători de talie internațională au ajuns la concluzia că „Omul de Bugiuleşti” are un început de coadă. Specialiştii confirmă că rămăşiţele au o vechime de aproximativ 2.000.000 de ani.
Povestea „Pescarului de pe Lacul Getic” începe în 1962, când o echipă de cercetători, condusă de istoricul, antropologul şi arheologul Constantin Nicolae-Plopşor, avea să facă o descoperire remarcabilă pentru lumea ştiinţifică. La scurt timp de la deschiderea şantierului de la Bugiuleşti, din comuna vâlceană Tetoiu, specialiştii români au scos la iveală un depozit osteologic impresionant de la 23 de mamifere, despre care au spus că are o vechime de 1,8-2 milioane de ani.
Cercetătorii au scos la suprafaţă de la rămăşiţele unei girafe până la fosile de maimuţă şi urs. Descoperirea antropologilor de pe Valea Olteţului a iscat de-a lungul deceniilor o serie de controverse, dar nu din cauza fosilelor animale, ci ca urmare a scoaterii la suprafaţă a trei fragmente de os, despre care s-a spus că aparţin unui humanoid: Omul de Bugiuleşti-Tetoiu.

AUSTRALANTHROPUS OLTENESIS, MIT SAU ADEVĂR

Prezentat drept strămoşul europenilor, „Omul de Bugiuleşti” a ajuns rapid în toate cărţile de istorie din şcoala generală, dar şi în cursurile studenţeşti. Propaganda comunistă a funcționat perfect în anii ‘60 ai secolului trecut, iar despre „Pescarul de la Lacul Getic” sau „Australanthropus Oltenesis” s-a vorbit în toate mediile ştiinţifice internaţionale. Oasele despre care s-a spus că aparţin unui humanoid au ajuns la Institutul de Arheologie din Bucureşti, în timp ce restul fosilelor animale au fost expuse la Muzeul Olteniei din Craiova. Încă din perioada comunistă au existat voci care şi-au exprimat îndoiala că cele trei fragmente de oase din Bugiuleşti au aparţinut strămoșului europenilor, dar cercetătorii respectivi nu au fost lăsaţi să cerceteze fosilele.
Pentru a-i convinge pe specialiştii care au pus la îndoială autenticitatea fosilelor umane găsite la Bugiuleşti, autorităţile române au apelat la ajutorul specialistului în antropologie Raymond Dart, cel care a descoperit în 1921, în Africa de Sud, fragmente osoase ce au aparţinut unui australopitec (strămoşul hominid al omului, ce semăna cu un cimpanzeu – n.n.). Raymond Dart s-a deplasat în Tetoiu, dar nu a putut compara fragmentele de os găsite în Vâlcea cu cele descoperite în Africa de Sud. Reprezentanţii Muzeului Olteniei care au studiat „fenomenul” de la Bugiuleşti spun că antropologul a infirmat că cele două femure şi tibia găsite în zona Lacului Getic au aparținut celui mai vechi hominid de pe continentul european, la scurt timp după ce a părăsit România.

„OMUL DE BUGIULEŞTI-TETOIU” AVEA UN ÎNCEPUT DE COADĂ

Trei decenii mai târziu, un alt cercetător de talie intemaţională a spulberat teoria antropologilor români. Belgianul Jean-Marie Cordy susţinea că fragmentele osoase ar aparţine unui urs. „Concluzia e că nu există omul de Bugiuleşti. În 1992 sau 1993, în Vâlcea au ajuns nişte specialişti belgieni care au examinat oasele. Aceştia au ajuns la concluzia că oasele aparţin unei specii de urs. În cazul de faţă, nu se pune problema unei confuzii foarte mari, întrucât oasele de urs seamănă cu cele umane. Nimeni nu a mai pretins apoi că la Bugiuleşti a fost găsit strămoşul europenilor”, declara Aurelian Popescu, muzeograf în cadrul Muzeului Olteniei. După 1990, s-a emis şi ipoteza că oasele ar fi de maimuţă, dar nu au mai fost efectuate alte expertize din care să rezulte cu certitudine acest lucru.
Depozitul osteologic de la Bugiuleşti a stârnit însă şi atenția unor cercetători din America. În anii 2000, aceştia au poposit pe meleagurile vâlcene pentru a studia date suplimentare despre o specie rară de maimuţe.

CUM SE PRESUPUNE CĂ TRĂIA CEL MAI „BĂTRÂN” EUROPEAN

Despre vestigiile umane de la Bugiuleşti au curs râuri de cerneală atât în ţară, cât şi în străinătate, descoperirea fiind pomenită în mai toate cărţile despre proto-hominizi sau „oamenii în formare”. Pe baza informaţiilor iniţiale, unul din istoricii vâlceni a încercat să explice, înainte să se dea verdictul despre autenticitatea fosilelor, cum trăia strămoşul europenilor: „Australanthropus Oltenesis trăia în cete sau hoarde şi ducea o viaţă mult asemănătoare animalelor. În ceea ce priveşte hrana sau locuinţa, ştia să şi-o «aleagă» şi să se adăpostească sub stânci, în peşteri sau pe terasele râurilor. Ca fiinţă inteligentă, a făcut progrese în făurirea uneltelor din os şi mai puţin din piatră și pândea, după cum o dovedeşte osuarul de la Bugiuleşti, înnămolirea animalelor preferate, pe care apoi adesea le sacrifica. Numai aşa îşi găseşte explicaţia faptul că într-un perimetru restrâns s-au descoperit resturile fosile la 28 de specii ierbivore şi carnivore, precum şi de maimuţe, care nu puteau convieţuiască paşnic”, scria istoricul Gheorghe Petre-Govora în volumul „O preistorie a nord-estului Olteniei”.

RELICVELE DE LA CETATEA ARGEDAVA

Cetatea Argedava a fost descoperită şi studiată prima dată în anii ‘30 ai secolului trecut de către celebrul istoric şi arheolog român Vasile Pârvan. Cercetările acestuia au dus la concluzia că tatăl marelui rege unificator dac, Burebista, a fost rege în această cetate. Tot aici au fost descoperite, în 1926, 80 de schelete de uriaşi, de circa 5 m înălţime fiecare, dar şi o serie de pietre ciudate, cu simboluri mistice încrustate pe ele.
Scheletele uriaşilor erau îngropate în zona numită Argedava, situată la 10 km sud-vest de Bucureşti. Această descoperire extraordinară a fost însă trecută sub tăcere de către autorităţi, iar după numai un an, atât Vasile Pârvan, cât şi asistentul său mor în condiţii cel puţin dubioase.
În anul 1985, la Scăieni (judeţul Buzău), încă două schelete, iar lista poate continua. Apoi, la Cetăţeni, în anul 2005, s-au mai găsit două schelete gigantice, iar sub Mănăstirea Negru Vodă (Pantelimon, lacul Lebăda), alte 20 de schelete. În toate aceste cazuri, autorităţile au impus să se păstreze tăcerea.
Azi, deşi situl arheologic Argedava este de importanţă națională şi internaţională, autorităţilor parcă nici nu le pasă de istoria strămoşilor noştri. Aici, Istoria este călcată pur şi simplu în picioare de toţi cei care locuiesc sau trec întâmplător sau cu vreun interes pe aceste meleaguri.
Singurii interesaţi de relicvele de la Argedava sunt aşanumiții arheologi amatori, aflaţi în căutarea unor comori arheologice, care au găsit din când în când aici: podoabe de aur şi argint, unelte, ceramică etc, ce reprezintă, adunate în timp, o proporţie însemnată a acestor descoperiri de pe teritoriul României de azi. Membrii Asociaţiei „Vatra Daciei” au semnalat toate cele de mai sus, dar nimeni, nici măcar aceştia, nu a luat nicio măsură până acum…

EMIL STRĂINU, EMILIAN M. DOBRESCU
Din volumul „Agenda Secretă. Ce ne ascund Conducătorii Lumii?!?”

Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro


Recomandări

Speologul Cristian Lascu are acasă o „Colibă Cucuteniană”

Chiar dacă nu este o „afacere” rentabilă, crearea unui muzeu sau al unui spațiu expozițional …

Omul și universul

Când a început totul? Pornim de la câteva din reflexiile după o călătorie în Asia …







Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Toate informaţiile şi articolele publicate pe acest site de către colaboratorii şi partenerii revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ şi ai Fundaţiei literar-istorice "Stoika" sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui site sunt interzise. (vezi secţiunea TERMENI ȘI CONDIȚII). Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ATENȚIE! Postaţi pe propria raspundere! Vă rugăm să comentaţi la obiect, legat de conţinutul prezentat in material. Inainte de a posta, citiţi regulamentul. Ne rezervăm dreptul de a şterge comentariile utilizatorilor care nu intrunesc regulile de conţinut prevăzute la capitolul TERMENI SI CONDIȚII. Site-ul IndependentaRomana.ro nu răspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.




Te-ar mai putea interesa şi articole din: