Independența Română – Independența prin cultură Revista INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ incearcă să renască plăcerea şi iubirea pentru cultura neamului românesc.
MIHAIL GRĂMESCU
(16.02.1951 – 13.04.2014)
Consemnam în „Privire generală asupra operei scriitorului Mihail Grămescu”, în partea referitoare la poezia sa, bogată și diversă că „Domnia sa ne-a dovedit că a avut arta de a chema cuvintele la un sunet nou, într-un nou sistem de înțelesuri și, prin aceasta, lumea la un sens superior, într-o construcție a cuvintelor care dobândește energia unei alte ortogeneze, adică o dezvoltare mai accentuată a unor caractere (de care e multă nevoie n.a) în generațiile care se succed”. Ilustrăm prin câteva dintre poezii lui de început (1960-1973), din volumul de versuri „Lumina Antisolară”, în revista „Independența Română – Independența prin cultură” din luna noiembrie, când, dacă timpul ar mai fi avut răbdare cu poetul la care mă refer, i-am fi fost alături la sărbătorirea zilei onomastice: 8 noiembrie – „Sfinții Mihail și Gavril”. Pagina aceasta e un semn prețios că nu l-am uitat.
GEO CĂLUGĂRU
Membru USR
DOR
și în grădină rîsul tău de fată
în înserare izbucnea mai clar,
mai cristalin,mai limpede și iată,
tot mai îndepărtat și în zadar.
aprind în noapte lampa sau o sting
și în zadar pîndesc să văd amurgul
venind la țară iar părăsind burgul,
acela-ndepărat, pervers și trist.
la țară casa-i prăbușită aproape
și un soare alb se năruie în tău
prin nălucirea unui joc de ape
și nu-mi mai amintesc de rîsul tău.
CUNOAȘTEREA
Cunoașterea e o eternă dezbrăcare
Dezbraci perdeau mitului,
Dezbraci adevărul de metaforă
Dezbraci noțiunile elementare
De ecourile din minte
Dezbraci prezentul de trecut
Dezbraci trecutul de viitor
Dezbraci forma de înțeles
Dezbraci culoarea de formă
Dezbraci gestul de culoare
Dezbraci totul pînă nu mai rămîne nimic
Cunoașterea e o eternă dezbrăcare.
CÂNTEC
Primăvara tot satu-i lumină
Strălucesc înfloriți pomii în soare
E un cînt de parfum și culoare
Și în cînt e-înălțare divină
Primăvara-i, simt, știu, o chemare
Care-n suflet irumptă domină
Cu a ei dulce, estetică mină
Ce ezultă atâta candoare
Ca luat de-o-ntraripare
Satu-n spirit zbucnește în tină
Și nimic de-acum nu-l mai întină
Cînd suni corn, primăvara, chemare…
CALUL DIN REVISTELE LITERARE ALE ANILOR ‘60
Tata venea cu el de la câmp
Și pleca să-l spele la râu
În zori îl adăpa și roata fîntînii
Mă trezea din somn scârțăind
Săream la geam
Și el era acolo
Roșu și aburind de răsăritul soarelui
Iar eu voiam să încalec
Tata mă lua cu mâinile păroase
Și mă așez pe spatele cald
Și goneam
Încâlcit în coama roșie
Urlând de bucurie.
ȚARA CRINILOR
țară de crini subtili, iubită țară,
aș vrea să-ți pot cînta privirea clară
a cerului senin de astă- vară
țară de crini subtili, iubită țară
dar inima nu-i coardă de vioară
se frânge-n sînge, plânge foc și pară
țară de crini subtili, iubită țară
aș vrea să-ți pot cînta privirea clară.
un sac plin cu cărți de lut
scrisei, doamnă, pe-un sărut
dar fiindcă nu îți plac
azi eu tac și ele zac.
(Grupaj de trei poeme din poeziile de debut apărute în Luceafărul, 25 Septembrie 1971,
sub pseudonimul Mihail Voinescu)
ÎN VARĂ, ÎN IARNĂ, ÎN TOAMNĂ…
Țară – iubită veșnică a tuturor,
Prima pe care am cunoscut-o
În afara mamei.
Ajuns aici
Mi-e dor să simt sub mâini cânepa ta –
Părul;
Ochii tăi mă răcoresc;
Visele tale-codri;
Răsuflarea ta când îți umblu pe mîini,
Pe drumuri,
Gustându-ți sudoarea izvoarelor dintre
munți,
Dar mai ales carnea, pământul
Negru și tare,
Uscat și prăfos,
Grunduros și înghețat,
Nisip și mare: senzația dragostei
Tăvălindu-mă
În vară, în iarnă, în toamnă și
În veci vecilor, dintotdeauna totdeauna,
mereu.
INVOCAȚIE
Frate mai blând, rămas acasă,
Dă-mi bucuria începutului,
Dă-mi liniștea stejarului,
Dă-mi curajul semănăturii
Pămîntule,
Fratele meu,
Tatăl meu,
Mama mea,
Și eu însumi
Îeșind întunecat din timp
ROTIȚI, NOTAȚI, ROTUNZI
Lanțurile de grâu îți taie mîinile
Pămîntul te ia și te duce
Și pașii se leagănă rotiți, rotați, rotunzi.
Vino mamă, de mă scaldă și mă usucă!
Vino, Mară, cu părul negru și moale!
Și lăsață-mă
Menit în vecii vecilor
Cum sunt.
(Grupaj de trei poeme, apărut în „Luceafărul”,
25 Septembrie 1971, sub pseudonimul Mihail Voinescu)
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro