Independența Română – Independența prin cultură Revista INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ incearcă să renască plăcerea şi iubirea pentru cultura neamului românesc.
Geo Călugăru – 77
De ținut și, mai cu seamă, de luat aminte!
Geo Călugăru, poet, prozator, eseist, membru al Uniunii Scriitorilor din România (U.S.R.) și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști (U.Z.P.). „Atunci când te naști, nu ești un copac, ci o sămânță. Trebuie să crești, trebuie să ajungi la o înflorire, iar această înflorire va fi mulțumirea ta, împlinirea ta. Această înflorire nu are nimic de-a face nici cu puterea, nici cu banii, nici cu politica. Nu are legătură decât cu tine, cu evoluția ta peronală” (OSHO).
„Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată. Tot ceea ce pierdem, pierdem pentru totdeauna” (Octavian Paler).
Iubire de țară
Nu dau un colț de cer din țara mea
Pe cerul cât de-nalt al ori și cui,
Din câte știu, cu limpezimi de stea,
Doar ea e-n lume țara dorului.
Din fiecare loc mă simt iubit;
Apele-mi aștern sub pași răcoare,
Pădurile-mi îngână gândul nerostit,
De pe Carpați, cu mâna dau de soare.
Asemeneni ei, voi trece demn prin vreme
Și-o voi cânta cu inima-mi fierbinte,
Ca, risipit într-o ninsoare de poeme,
De țară să v-aduc, necontenit, aminte.
Graiul nostru
Poetului Arcadie Donos, în memoriam
De din vale de albine,
Graiul bunilor ne vine
Și ne e lumină-n carte
Vindecându-ne de moarte.
De din vale de trifoi,
Ca o sevă urcă-n noi
Dulce fagure de miere;
Graiul nostru – înviere.
L-am păstrat în noi mereu
Tata, mama, tu și eu
Să fie și-n viitor
Izvoare de izvor …
Elegie
În memoriam poetului erou, Constantin T. Stoika
Era tânăr
Cât să atingă cerul
Cu gândul și
Să-l doară
Floarea
De-o să moară…
Tânăr cât
Să-și dea viața
Pe o gură de Rai
O silabă de grai
Era tânăr
Cât să-și dea sângele
Pe un cântec de greier
Și pe stele
În boabe de rouă…
În suflet avea
Nevăzuta stea
Rădăcina de vis
Și iubire
De râu și de ram
Veghe nestinsă
De țară și de neam.
Sunt pasăre îmbătată de cuvânt,
Carnea lor mă strigă și mă doare,
Jertfa lor în timp nemuritoare
A întregit al Patriei pământ.
E privirea lor întrebătoare,
Grea ca lespedea sub care sunt –
Sunt pasărea îmbătată de cuvânt
Carnea lor mă strigă și mă doare.
E inima ce în piept ne bate –
Alba Iulia eternă vrere;
Ea, acolo și acum ne cere
Inimi de români curate.
Sunt pasărea îmbătată de cuvânt.
Ninsoare cu iubiri
Nesomnul vostru aduce-n omenire pace
Și roua-i leac pe rana de priviri –
Atunci mai dor de țară ni se face
Și fiecare floare ninge cu iubire.
De sub pământ, în fluiere de oase
Urcă doine-n trunchiuri de jugastru,
Târziu, pe-nnoptat, când aerul miroase
A Roșu, Galben și a cer Albastru…
Părinții
Părinții au albit de dor
Scrutând într-una depărtarea,
Așteptând degeaba fiii lor
Căci i-a-mbolnăvit uitarea.
Părinții noștri sunt bolnavi,
Își simt picioarele de plumb –
Îi visăm arar, tăcuți și gravi,
Lângă pătule pline cu porumb.
În somn ei ni se-arat-arar
Și ne trezim cu ochii-nlăcrimați
Îi întâlnim în vise doar:
Părinți iubiți și repede uitați …
Lumina în gutui
Am luat, cu ei adânc în rădăcini,
Setea de omenie și de împlinire
Ne înconjoară râuri de lumini –
Când le rostim poeme de iubire.
Ei sunt aici și de pretutindeni sunt
Temelii de țară, de viață izvodire
Și-i vatra noastră nemuritor pământ
Și-n ei se-nfiripă poeme de iubire.
Când rostim eroilor poeme de iubire,
Ca mierea curge lumina în gutui
Se înstăpânește pace peste fire
Și nicăieri ca-n România nu-i …
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro