DOINA DRĂGUȚ
Absolventă a Colegiului Naţional Carol I, din Craiova, licenţiată a Facultăţii de Matematică- Informatică, Universitatea din Craiova.
După 1990 a editat mai multe reviste de cultură.
Apariţii editoriale:
– Ceasuri de îndoieli, poezii, Craiova, 1994.
– Arabescuri, eseuri, Craiova, 1995.
– Detaşare într-un spaţiu dens, poezii, Craiova, 1995.
– Individualitatea destinului, eseuri, Craiova, 1996.
– Spaţiul din nelinişti, poezii, Slatina, 1998.
– Ochiul de lumină, poezii, Craiova, 2000.
– Suferinţele unui redactor, roman, Craiova, 2006.
– Nelinişti prin timp, eseuri, recenzii, cronici plastice, Craiova, 2010.
– Timpul dintre valuri de lumină, Craiova, 2014.
„Doina Drăguţ, atât în poezie, precum şi în eseistica sa, cultivă o gândire de înaltă reflexivitate, într-un stil eliptic în poezie, explicativ, cu fine interpretări hermeneutice, în scrierile de artă şi cronicile literare. Poezia Doinei Drăguţ este, prin excelenţă, o creaţie şi o inductoare a emoţiei intelectuale. Poemele sale se detaşează prin puritate, nobleţe şi elevaţie. Dispunând de o semnificativă cultură poetică, artistică şi filosofică, Doina Drăguţ a putut primi cu uşurinţă ecouri sau corezonanţe din lirica unor poeţi precum Ion Barbu, Lucian Blaga, Rainer Maria Rilke sau din experienţe iniţiatice orientale, model Dao, sau hinduse. În felul acesta se poate spune, fără exagerare, că Doina Drăguţ şi-a construit un veritabil sistem filosofic poetic.
Scriind foarte dens, până la aparentă obscuritate, lectura poeziilor sale pare dificilă. Dar la o apropiere atentă, se observă că fiecare poem are o logică internă, ceea ce este o mare calitate, coerenţă susţinută de metafore subtile, adeseori adevărate fulguraţii intelectuale. Însă vibrante, emoţii de fior cosmic. Doina Drăguţ are, ceea ce s-a numit, o inimă a intelectului. Voce distinctă în lirica actuală, poezia Doinei Drăguţ se citeşte cu încântarea minţii.“
Prof. univ. dr. GEORGE POPA
pierdută-n diferenţe
mă întorc târziu
cu umbra pe umeri
crescând
cai nevăzuţi năvălesc
frenetic
prin fiinţele ce mă compun
într-o ascensiune
nesfârşită.
Expresia deplină
aşa cum cercul
este expresia deplină
a punctului
cel ce ştie să vadă
frumuseţea
este un om bogat
adeseori un gând
trăieşte mai mult
decât cel ce l-a gândit
Cel ce…
doar cel ce acceptă
pierderea
uitând de sine
şi de lucruri
dobândeşte
cel ce se înalţă prea mult
pierde echilibrul
cel ce aleargă
prea repede
nu poate ajunge
nicăieri
punct îngheţat picurând
tăcerea
culori adunate năvalnic
unduie toamna
adun
pe o răsucire de oră amiaza
lumină prelinsă în vorbe
adun
se clatină timpul
tremură calea…
Simplu ca adevărul
înveliş de lumină
peste înveliş de lumină
în interior – mister
întuneric învăluit
de întuneric
întindere nedesluşită
totul este simplu…
ca adevărul
sau totul este complicat
precum căutarea lui
nimeni nu e prea bătrân
nimeni nu a venit prea târziu
nimeni nu a venit prea devreme
Val profund
într-un val profund
mă afund
nu mă sperie nimic
mă retrag apoi încet
în forma corpului ce-l locuiesc
simţurile-mi se trezesc
un alt val mă-ntoarce înapoi
ca o detaşare
în şi prin şi dincolo de mine
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro