DIN ISTORIA SPORTULUI ROMÂNESC
Rudy Wetzer și recordul nedoborât nici până în ziua de astăzi
Gheorghe Hagi și Adrian Mutu sunt jucătorii cu cele mai multe goluri marcate pentru echipa națională a României: 35. Dorinel Munteanu deține recordul de selecții la reprezentativa tricoloră: 134. Recordul de cele mai multe goluri înscrise într-un meci al României datează însă tocmai din 1930 și a fost realizat de Rudy Wetzer, care a marcat de cinci ori în partida amicală câștigată de echipa țării noastre cu 8-1 în fața Greciei. De atunci și până astăzi, doar Grațian Sepi (4 goluri în jocul România – Ungaria 5-1, din 1933), Florin Răducioiu (4 goluri în Insulele Feroe – România 0-4, în 1993) și Gheorghe Popescu (4-0 în România – Liechtenstein 8-0, în 1997) au reușit să se apropie de Wetzer.
Campion cu Chinezul și Juventus
Rudolf Wetzer (Rudy, cum este mai cunoscut) s-a născut în data de 17 martie 1901, la Timișoara, oraș care făcea parte atunci din Imperiul Austro-Ungar. Era primul copil al familiei, în care au mai existat doi fotbaliști: Ștefan și Ioan, frații mai mici ai lui Rudy. A început să deslușească tainele „sportului-rege” în perioada în care în lume izbucnise prima conflagrație mondială, iar după terminarea războiului s-a legitimat la Chinezul Timișoara, echipa care a dominat fotbalul românesc în anii ’20. A trecut apoi la echipa maghiară Torekves SE, la Unirea Timișoara și la sârbii de la BSK Belgrad, iar apoi a revenit la Chinezul, cu care și-a trecut în palmares două titluri de campion, în sezoanele 1925-26 și 1926-27.
În 1928, când gruparea bănățeană a început să se confrunte cu criza financiară, a avut o aventură cu scandal în Ungaria, la Ujpest Budapesta, iar după un an s-a întors în țară, la Juventus București, cu care a mai câștigat un titlu, în 1930. A mai jucat la Ripensia Timișoara (1931-1932), FC Hieres (Franța, 1932-1933), ILSA Timișoara (1934-1935), Rovine Grivița Craiova (1935-1936) și Electrica Timișoara (1936-1937). La echipa națională a României a bifat 17 jocuri, marcând de 13 ori.
Rudolf Wetzer a câștigat un campionat și ca antrenor, în ediția 1934-1935, cu Ripensia. A mai pregătit echipele ILSA Timișoara, Electrica Timișoara (unde a fost, în paralel, și jucător), Tricolor Ploiești, Oțelul Reșița, Dinamo București și Dinamo Orașul Stalin (Brașov). Ulterior, avea să se stabilească în Israel, la Haifa, unde s-a stins din viață la 13 aprilie 1993, la vârsta de 92 de ani.
Cronicarul Mondialului
În 1930, România, Iugoslavia, Franța și Belgia au fost singurele țări europene care au acceptat să vină în Uruguay pentru a participa la primul Campionat Mondial de fotbal din istorie. Rudy a fost căpitanul tricolorilor, care au fost eliminați în faza grupelor, după 3-1 cu Peru și 0-4 cu Uruguay.
Deși n-a reușit să marcheze niciun gol la turneul final, cel mai mare dintre frații Wetzer a lăsat posterității un jurnal în care a povestit toată aventura tricolorilor la această competiție (ideea plecării în Uruguay, eforturile făcute în acest sens, drumul cu trenul de la București la Genova și apoi cu vaporul Conte Verde în țara sud-americană, atmosfera, meciurile, întoarcerea acasă…). „Mă întreb dacă o să mai joc vreodată în fața a 100.000 de spectatori. Nu cred. Sau, cine știe… Oricum, mi-am dat seama că fotbalul e un viciu extraordinar. Poate mai ceva ca alcoolul și tutunul… Cred că fotbalul cucerește globul pentru că e copilăria însăși. A mea, a lui Barbu, a lui Vogl, a ta, a tuturor. Noi, fotbaliștii, suntem zeii. Ei, spectatorii din tribună, care ne aplaudă și ne huiduie, sunt cei care trăiesc prin noi iluzia că ar fi putut să fie zei…
Iată de ce prevăd un viitor strălucit fotbalului. Un viitor față de care fiesta de la Montevideo va fi o simplă amintire”, nota, printre altele, Rudy Wetzer în jurnalul său, care a fost publicat de marele gazetar Ioan Chirilă în cartea „Zile și nopți pe stadion”. Câtă dreptate a avut…
Scandalul transferului la Ujpest
În 1928, Rudy Wetzer a fost protagonistul unui scandal de proporții în fotbalul românesc. Presa vremii anunța, în luna octombrie a acelui an, că gruparea maghiară Ujpest Budapesta dorea să-l achiziționeze pe atacantul de la Chinezul Timișoara, iar bănățenii au fost de acord să-l cedeze pe Wetzer în schimbul sumei de 150.000 de lei. Dar, conform regulamentelor de atunci, un jucător român nu se putea transfera în străinătate dacă nu primea și acordul federației de fotbal, iar conducătorii acesteia nu au acceptat tranzacția.
Peste numai 10 zile, însă, ziarul „Gazeta Sporturilor” anunța că Wetzer a jucat pentru Ujpest în derby-ul cu Hungaria! Ferenc Langfelder, secretarul clubului Ujpest, anunța că Rudy a fost legitimat în urma dezlegării primite de la forul fotbalistic român, în timp ce Octav Luchide, secretarul federației, afirma: „Comisia nu l-a extrădat pe Wetzer, fapt comunicat la federația maghiară”!
Cazul a luat amploare, însă timp de un an nu s-a rezolvat nimic. Abia în noiembrie 1929, la presiunea presei, s-a anunțat că Rudy Wetzer fusese transferat la Ujpest „pe blat”. Concret, după ce reprezentanții clubului Chinezul au încercat fără succes să-i mituiască pe doctorul Aurel Leucuția, președintele federației, și pe secretarul Octav Luchide, au apelat la un fost secretar al forului, pe nume Constantin Georgescu. Acesta, contra sumei de 100.000 de lei, a făcut rost de o dezlegare în alb, cu antetul federației, care a fost completată ulterior. Georgescu a fost exclus pe viață din activitatea fotbalistică, Titel Ursache (funcționar la federație, găsit și el vinovat în acest scandal) a primit interdicția de a mai lucra în acest for, antrenorul maghiar Gyula Feldmann (aflat la Juventus București), care s-a implicat în tranzacție, a părăsit țara, iar jucătorii Ștefan Wetzer (fratele lui Rudy) și Maior, care serviseră drept translatori și călăuze, au fost suspendați doi ani.
În urma scandalului, federația maghiară de fotbal a acceptat să-i dea dezlegarea lui Rudy să revină în România, iar atacantul s-a legitimat la Juventus București.
Mugur Băileșteanu
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro