Regizorul şi scenograful Victor Ion Popa a fost creatorul planurilor de amplasare a muzeului, iar fondurile financiare necesare au fost donate de Fundaţia Culturală Regală.
În istoria României, viaţa în mediul rural şi obiceiurile rurale, au avut şi au o însemnătate majoră.
Dimitrie Gusti obişnuia să numească Muzeul Satului „sunetul trist al clopotelor istoriei României”. Pentru construcţia muzeului casele au fost dezasamblate bucată cu bucată şi au fost asamblate la loc pe suprafaţa muzeului aflată lângă lacul Herăstrău.
Cea mai veche casă este din secolul al XVIIIlea, iar cea mai nouă aparţine secolului al XIX-lea.
La înfăptuirea şi concretizarea realizării muzeului şi-a adus contribuţia un grup de specialişti care au coordonat cercetările monografice: Victor Ion Popa, Mihai Pop, Henri H. Stahl, Mac Constantinescu, Traian Herseni etc.
Despre conceptul Muzeului Satului, Dimitrie Gusti a declarat: „El (muzeul) este în stare să oglindească mai bine dect orice altceva bogăţia şi varietatea de viaţă ţărănească, ideile de atâtea ori adânci, de stil arhitectonic ţărănesc, marea ştiinţă a adaptării la mediu şi a prelucrării mediului, originalitatea în împodobire şi siguranţa instinctivă sau chibzuită a folosirii spaţiului mai larg pentru oameni, vite şi lucruri; arta şi tehnica românească de la brazdă îşi dau mâna.”
În viziunea lui Dimitrie Gusti noul muzeu trebuia să fie o sinteză a tuturor satelor din întreaga Românie.
Perioada cuprinsă între anii 1950-1970 a fost benefică pentru dezvoltarea Muzeului Satului. În acest timp s-a constituit un grup de specialişti ce au efectuat ample campanii de cercetare pe teren în scopul identificării de noi monumente, determinând creşterea patrimoniului şi organizarea acestuia pe evidenţe ştiinţifice.
O nouă etapă în dezvoltarea Muzeului Satului marcată de anul 1990 când are loc extinderea teritoriului, efectuarea de restaurări, completarea patrimoniului, organizarea de expoziţii.
În anul 1997 un incendiu puternic a distrus 42 de gospodării ale muzeului, gospodării din secolele XVI-XVIII.
Un alt incendiu devastator s-a dezlănţuit pe data de 20 februarie 2002 când au fost afectate obiective etnografice de mare valoare din zona de nord a muzeului. Cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor, prin sprijinul unor muzee din ţară, prin sponsorzări şi sprijinul întregului colectiv al muzeului lucrările de restaurare efectuate la construcţiile care au avut de suferit de pe urma incendiului au fost finalizate într-un termen scurt, o parte din monumente au fost redate circuitului.
În prezent expoziţia permanentă din cadrul Muzeului Satului cuprinde peste 300 de monumente, creşterea patrimoniului fiind determinată în ulimii ani de campaniile de cercetare şi achiziţii.
Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” este un partener activ în relaţia cu diferite instituţii similare din Europa şi alte părţi ale lumii. Tot mai mulţi specialişti participă la colocviile cu caracter internaţional organizate de muzeu sub genericul „Satul european azi”, la sesiunile Asociaţiei Muzeelor în aer liber, cât şi participarea cercetătorilor şi muzeografilor instituţiei la diferite manifestări ştiinţifice internaţionale.
Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” a avut un rol fundamental în realizarea primului muzeu de acelaşi profil în Republica Moldova.
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro