MAREEA ARABĂ

MAREEA ARABĂ

Hegira sau „Anno Hegirae” reprezintă data când Profetul Mahomed emigrează de la Mecca la Medina, la 24 septembrie 622 d. Hr. din Calendarul Gregorian; aceasta este considerată ca fiind începutul erei musulmane.
Îndeobşte foarte multe populaţii aparţinând feluritelor ţări de pe glob, din motive economice cel mai frecvent dar şi din motive politice, migrează spre alte zone pe care ele le consideră la un moment dat ca fiind mai sigure faţă de ţara lor de baştină.
În decursul timpului aceste migraţii legale ori cel mai adesea ilegale nu au reprezentat o pondere semnificativă asupra ţărilor considerate de ei – ţintă.
Aceasta în epoca modernă.
În trecut, şi acest amănunt nu trebuie uitat, migratorii şi-au impus statusul lor asupra populaţiilor stabile. Mă gândesc la huni, goţi, ostrogoţi („Cloşca cu Puii de Aur”), gepizii, avarii, slavii şi mulţi alţii au brăzdat în lung şi lat acest areal românesc. Aici au găsit resursele necesare supravieţuirii lor, de aici au plecat spre alte zări ori s-au „topit” în populaţia preexistentă.
Prima migraţie modernă mai serioasă a început imediat după ’90. Milioane de locuitori din estul Europei (preponderent ortodocşi) au migrat spre vest şi mai departe, pentru a suplini în principal lipsa forţei de muncă brută din ţările care îi primeau cu braţele deschise. Era o forţă de muncă cel mai adesea calificată, disciplinată şi hotărâtă a se realiza, după ce în ţările lor de origine au fost distruse locurile de muncă.
O migraţie discretă, întinsă pe mai mulţi ani s-a produs şi cu populaţiile din fostele colonii, îndeosebi cele franceze ori din cadrul Commonwealth-ului, fiind selectaţi spre a lucra pentru îndeletniciri inferioare, din ţările de origine, doar elitele.
Acum asistăm la cea mai mare migraţie cunoscută din timpurile moderne.
De la sfârşitul lunii august 2015, asistăm stupefiaţi cum, dintr-o dată, zeci de mii, sute, poate în viitor milioane de oameni migrează cu orice preţ din zonele nord africane, ale Orientului Mijlociu ori din îndepărtata Asie Centrală; ţinta principală fiind Germania.
Sunt mânaţi de un pachet de idealuri: să trăiască într-o societate stabilă, să îşi asigure existenţa, de fapt subzistenţa, şi să se „înşurubeze” într-un sistem de protecţie socială care să le permită o viaţă demnă şi echilibrată.
În esenţă, aceste idealuri sunt corecte, fiecare locuitor al planetei îşi doreşte acest lucru. Dar ca acele ţări, ţintă pentru ei, să ajungă la acel nivel de prosperitate au trebuit să treacă peste imensele distrugeri a celei de-a doua Conflagraţii Mondiale. Cei care acum suportă această migraţie au îndurat sărăcia ani de-a rândul, au muncit din greu părinţii ori bunicii lor, pentru ca actualii să beneficieze de sacrificiul înaintaşilor lor.
Iar acum vin migratorii care le perturbă iremediabil statusul lor pe care l-au creat înaintaşii.
Această „dizlocare” umană uriaşă a fost prevăzută încă din anul 2014, dar nu s-a crezut că va avea o asemenea amplitudine. Ungaria încă de la începutul anului 2015 (când nici nu se vorbea despre acest fenomen) a trecut la construirea la graniţa cu Serbia a unui gard de sârmă ghimpată de 170 de km lungime. Până în prezent, ei au gestionat cel mai bine acest fenomen, respectând actualele norme în materie – evident depăşite – ale U.E. Mass-media europeană şi nu numai prezintă pe larg dramele acestei deplasări de populaţii.
Profeţiile atribuite lui Nostradamus fixează septembrie 2015:
„În Dunăre şi Rhin va veni să bea,
Cămila cea mare, şi nu e pocăinţă
Ronul va tremura mai tare
decât Valea Loarei
şi în apropiere de Alpi, Cocoşul
îi va ruina”.

Acest catren se referă la începutul celui de-al Treilea Război Mondial, când Cămila (arabii) va bea apă din Dunăre şi Rhin.
Deşi acest scenariu era destul de fantezist până cu ceva vreme în urmă, acum, prin aceşti migranţi din statele arabe (pe care unele oficialităţi, inclusiv de la noi, îi văd ca fiind bine organizaţi) care ajung în Europa, lucrurile par a sta diferit.
„Cămila” poate fi întreaga populaţie arabă care deja trăieşte în Europa, populaţie ce depăşeşte 30 de milioane de oameni, ba în alte statistici 50 de milioane, cam 7% din populaţia Europei.
Aceştia, spun oficialii europeni, sunt perfect integraţi, dar cei care vin cu o altă cultură, diferită de cea pe care consângienii ei deja o au, sunt imprevizibili. Nu trebuie uitat că societatea arabă este cutumiară şi intransigentă. Chiar dacă în vestul Europei, unde s-a aşezat de ceva vreme o parte din reprezentanţii ei, sub pretextul tradiţiilor nu acceptă, nici măcar cei şcoliţi, sistemul socio-politic existent acolo, mimează adaptarea. Dovada o reprezintă exodul, mai ales a celor cu o oarecare pregătire, spre ISIS, care le oferă o himeră, frumos prezentată şi bine împachetată. Sunt supuşi ai Profetului, dar unii sunt suniţi iar alţii şiiţi şi-şi pun bombe adevărate unii altora în zonele lor de interferenţă. Între catolici şi ortodocşi nu există niciun fel de dispută, poate doar ideologică; şi nici între religii de bază şi altele derivate nu sunt interferenţe contondente. Cei din Orient vin pregătiţi mental că „vina” o poartă Marele Sam în coaliţie cu Vestul care le-a distrus traiul lor medieval ancestral.
Aici au dreptate. Dictatorul Gaddafi a fost omorât ca un „şobolan” iar diplomaţii libieni din întreaga lume au demisionat spre a nu fi părtaşi la ceea ce ei au numit un „genocid”. Iar acest lucru se întâmplă şi în prezent.
Dictatorul Saddam Hussein (28 aprilie 1937-30 decembrie 2006), care ţinea în frâu o populaţie de peste 19 milioane de suflete, cu un produs brut de peste 41 miliarde de dolari, a fost, printr-o „manevră” multinaţională, anihilat. Devoalarea motivaţiilor, ulterior anihilării lui, sunt acum de domeniul show-urilor.
Stabilitatea ades feudală a statelor din nordul Africii, din Orientul Mijlociu ori din Asia Centrală a fost „răscolită” în ideea alinierii ei la standardele occidentale. Mai sunt ceva aborigeni, ori canibali prin zonele Africii Centrale ori a Amazonului care şi ei ar fi trebuit să „beneficieze” de valorile lumii civilizate: calculatoare, celulare, tablete, internet etc. Ar trebui cumva cotropiţi spre beneficiul arondismentelor mondiale de putere.

Da, Occidentul, sub atenta cârmuire a Conducătorilor Americani, a cam luat-o razna. Pe moment, presiunea uriaşă, unde poate numai în acest an vor migra peste un milion de „orientali” în sens generic, este adresată numai câtorva state din Europa, în principal Germania, Benelux, ceva nordici şi cam atât.
Ungurii au gestionat excelent acest diluviu uman, în lipsa oricărei reacţii a conducătorilor europeni, prin închiderea graniţelor, prin închiderea lor brutală şi fără echivoc.
Dar hoardele vin neîncetat, pe fondul slabei reacţii europene. Posibil ca Europa, prin conducătorii ei, să nu înţeleagă efectele pe termen mediu ori lung sau să le fi fost „injectat”, precum Ebola, un parcurs pe care nu ar vrea să îl urmeze, dar nu au încotro.
Al Treilea Război Mondial a început, spun unii, sub o formă incipientă.
– Germania vrea să asimileze un milion de refugiaţi musulmani.
– Orientul Mijlociu „fierbe” la propriu pe toate coordonatele sale, inclusiv cele subtil declarate atomice.
– Orientul Mijlociu e scufundat în sânge.
– Barack Obama, cu lehamitea lui de sfârşit de cel de-al doilea mandat şi ultimul, nu-l poate contra eficient pe Putin, mestecând gumă.
– Siria a devenit un punct forte de concentrare militară iar Turcia doreşte să profite măcar pecuniar de această degringoladă, dacă nu şi spre o intrare în UE.
Da, trebuie ajutaţi semenii noştri de pretutindeni, care fără voia lor au fost aduşi într-o stare de sărăcie lucie.
Dar sunt şi alte „segmente”, inclusiv cele aparţinătoare Statului Islamic, ce vor aduce în viitorul apropiat posibile nenorociri, că sunt antrenaţi pentru acest exerciţiu.
Germania îi primeşte, îi selectează, le stabileşte anumite bareme deoarece consideră cancelarul ei că vor reprezenta o viitoare forţă de muncă ce îi lipseşte şi în prezent.
Acesta ar fi aspectul strict economic. La noi, rromii, faţă de restul populaţiei, au o dezvoltare a natalităţii de aproximativ 4:1, iar Nicolae Iorga atrăgea atenţia încă din anii treizeci – Atenţie, români, că ei vor deveni din naţiune conlocuitoare, naţiune înlocuitoare.

Acest aspect nu trebuie să sperie pe nimeni dacă în afară de ajutoarele pe care le pretind la tot pasul vor prelua şi funcţia de a produce resursele necesare pentru toată lumea, iar de aici încolo trebuie să se pregătească pentru predarea acestei ştafete foarte greu de gestionat. Cei din Orient care vin în Europa au o altă dimensiune a reproducerii, şi anume de 8,1/1. Iar ei aduc cu sine o cultură, adesea o subcultură, inacceptabilă pentru Europa de azi.
Prin felurite măsuri, probabil că se va stăvili acest gigantic exod. Ce va lăsa el în urmă? Mii de probleme care vor trebui soluţionate, sume uriaşe de bani care în loc să fie distribuite către cei care produc bunăstare, vor trebui relocate către cei care deocamdată produc sărăcie. Migranţii vor ocupa nişe economice din care vor trebui obligatoriu să supravieţuiască, iar din confreeria având la bază Islamul şi statul de drept vor înlătura autohtonii din ţările de baştină, vor deveni, pe măsura trecerii timpului, tot mai puternici. Ia să vezi în Viena că marele bulevard Mariahilfer Strasse, un fel de Calea Victoriei ori Magheru a Bucureştiului, pe o porţiune însemnată, de altfel bine determinată, este ocupată de firme orientale în care eşti obligat să consumi ceea ce ţi se oferă. Iar sâmbăta, dacă ei consideră ori este vreo sărbătoare musulmană, prăvăliile sunt închise.
Posibil că în viitorul apropiat vor exacerba mişcările extremiste, de toate felurile, grăuntele unei conflagraţii sub forma unei implozii sociale de proporţii, nedorită de nimeni dar posibilă.
Acum nu mai putem clama cu teamă „Hanibal ad portas!” ci „Bessum omnium contra omnes” (războiul tuturor contra tuturor), ca o readucere a omenirii pe treptele primitive de dezvoltare.
Vom vedea!

FLORIAN LAURENŢIU STOICA