Independența Română – Independența prin cultură Revista INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ incearcă să renască plăcerea şi iubirea pentru cultura neamului românesc.
MARILENA VELICU
S-a născut într-o zi de iarnă (13.02.1961) în Cluj.
A absolvit Facultatea de Mecanică – Galaţi, promoţia 1982, care nu are nicio legătură cu poezia. Domiciliul actual este în Tulcea. A început să scrie poezii în toamna anului 2008, debutul fiind în antologia Liră în patru puncte cardinale – 2010. A mai publicat în: ANTOLOGII – Artă sfâșiată (2011), Vis și pasiune (2011), Amprente temporale (2012), Poeme hai hiu (2012), Spre tine Doamne (2013), Reverența cuvintelor (2013), O altfel de istorie a literaturii contemporane-vol. 3 (2013), Aripi de vis (2013), Revanșa cuvintelor (2014), Trepte-cronici literare, recenzii – Valentina Becart (2014).
VOLUME PERSONALE: Poeme pentru el (2011), Vise prăfuite (2012), Lasă-mă să cred (2012), Cafeaua de joi (2013), Clipă în Rai (2013), Cafeaua de joi volumul doi (2013), Dialog cu inima (2014), Cafeaua de joi-vol.3 (2015), Un ciob de lacrimă (2015).
APARIȚII: Revista BOEMA- Galați (2012-2015), Revista INFO – Tulcea (2011-2012), Ziarul OBIECTIV – Tulcea (2011), Revista CLIMATE -Târgoviște (2011), Ziarul IMPACT CULTURAL – Târgoviște (2012), Ziarul TRIBUNA – Sibiu (2013), Revista CENACLUL DE LA PĂLTINIȘ – Sibiu (2011-2014), Revista DOR DE DOR – DOR MĂRUNT (2014-2015), Revista CERVANTES – Satu Mare (2014), Revista STEAUA DOBROGEI (2014).
Mai tânără cu-o toamnă vreau să fiu
La pieptul tău de mine să nu știu,
Să stau așa un secol și mai mult
Bătaia inimii să îți ascult.
Mai tânără cu-o toamnă vreau să fiu
Pe cerul nopții versuri să îți scriu,
Lumina lunii cerc de foc stelar
Să-nvie fluturii din pântec, iar.
Mai tânără cu-o toamnă vreau să fiu
Să nu mă pierd prea repede-n pustiu,
De mână amândoi copii să fim
Și niciodată să nu-mbătrânim.
ATINGERI
Mi-atât de dor că mă apasă cordul
Ca un șacal flămând și însetat,
Și-n gât mă-neacă fără voie nodul
Născut din lacrimi care n-au secat.
Te văd, te strig, dar glasul nu te-ajunge,
Nici aerul din piept nu mi-e destul,
Natura, teiul înflorit te plânge,
Și versul meu de tine nu-i sătul.
E vară iar, căldura mă sufocă,
Prezența ta m-ar liniști puțin,
Iar mâna ta cu degete de rocă
Mi-ar fi pe trup… răcoare de satin.
Mă-nțeapă-n suflet ciobul de iubire
Rămas acolo de la ultimul suspin,
Când deliram strigând o fericire
Și-n loc de trandafir primit-am negru spin.
Azi brațele-mi atârnă-a neputință
Nu pot îmbrățișa nici stelele ce mor,
Citesc în coada versului, sentință,
Și mă retrag încă o dată din decor.
Mă-nțeapă ultimul cuvânt în tâmple
Las ochii grei să-și verse fluviu-nvolburat,
Iar cu amarul lor cupe să-și umple
Să nu mai plângă iar în versul meu curat.
POATE VII CĂ-I LUNĂ PLINĂ
A-nceput să bată vântul, respirația-i flămândă
De răcoarea și cuvântul ce stăteau de-un timp la pândă.
Un amar de vreme caldă moleșise tot în cale,
Acum nările se scaldă în răcoarea dinspre vale.
Poate plouă pe la munte, poate marea se frământă,
Vreau un strop cât un grăunte peste tâmpla mea căruntă
Să izbească cu răceală și cu zgomot de ceasornic
Dorul încuiat cu yală într-un trup atât de dornic.
Îmi las pleoapele să cadă, mângâiate de-adiere,
Și dau vântului drept nadă, trupul gol spre mângâiere.
Poate plouă cu săruturi, poate vii că-i lună plină
Să trezești în mine fluturi și alintul de felină.
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro