IMPACTUL OMULUI ASUPRA HABITATULUI ANIMALELOR SĂLBATICE

Oamenii alcătuiesc doar 0.01% dintre ființele vii de pe Pământ însă au cauzat dispariția a 83% dintre mamiferele sălbatice de la începutul civilizației și până în prezent, conform unui nou studiu revoluționar care dezvăluie impactul disproporționat pe care umanitatea îl are asupra vieții naturale.

Cercetătorii au realizat prima estimare comprehensivă a greutății fiecărei clase de organisme de pe Pământ, măsurată în gigatone de carbon. Majoritatea materiei vie este compusă din plante (82%), urmate de bacterii (13%). Restul vietăților, cum ar fi fungi, animale și virusuri, compun doar 5% din materia vie.

Studiul arată că doar 30% dintre păsările lumii sunt păsări sălbatice, majoritatea fiind păsări de fermă. Cât despre mamifere, animalele de crescătorie, în special vaci și porci, alcătuiesc 60% dintre toate mamiferele de pe Pământ. Oamenii reprezintă doar 36%, iar 4% sunt animale sălbatice.

Viața din oceane reprezintă doar 1% din biomasă. Majoritatea vieții naturale se află pe pământ, iar 12% din viața terestră este alcătuită din bacterii aflate sub pământ.

În termeni de greutate, oamenii sunt nesemnificativi, fiind întrecuți chiar și de viruși și viermi. Speciile de fungi sunt de 200 ori mai grele ca oamenii, iar peștii sunt de 12 ori mai grei. Însă impactul nostru asupra mediului înconjurător este imens.
Activitatea umană a contribuit la extincția megafaunei din perioada Cuaternară, când au dispărut aproape jumătate dintre speciile de mamifere terestre mari (de peste 40 kg). Oamenii au afectat drastic și speciile din oceane, în special mamiferele marine și peștii. Biomasa totală a plantelor a scăzut cu 50% față de perioada dinaintea apariției civilizației umane.

„Când fac un puzzle cu fetele mele, există de obicei un elefant lângă o girafă și un rinocer. Dar dacă aș încerca să le explic lumea realist, ar fi o vacă lângă o vacă lângă o altă vacă și apoi o găină.”, a declarat pentru The Guardian Ron Milo, cercetător la Weizmann Institute of Science în Israel și autor principal al studiului. Milo a explicat că alegerile alimentare ale oamenilor au un impact major asupra vieții naturale.

„Alegerile noastre alimentare au un efect vast asupra habitatelor animalelor, plantelor și ale altor organisme. Sper că oamenii vor lua în considerare acest studiu când vine vorba de viziunea lor asupra a cum consumă. Nu am devenit vegetarian, dar iau în considerare impactul asupra mediului când iau o decizie, așa că mă ajută să mă gândesc, vreau să aleg vită sau pui, sau folosesc tofu în schimb?”

Cercetătorii au calculat greutatea estimativă a biomasei folosind date obținute din sute de studii. Deși estimările sunt aproximative, în special pentru bacteriile aflate sub pământ, oamenii de știință spun că cercetarea oferă o privire de ansamblu utilă asupra biodiversității planetei.

În Europa există o diversitate uimitoare de plante, animale și habitate. Puține locuri de pe planetă au un astfel de mozaic de habitate, specii sălbatice și peisaje culturale într-o zonă atât de restrânsă. Avem nevoie de aceste specii sălbatice pentru a supraviețui. De exemplu, insectele polenizează culturile – un serviciu în valoare de 22 de miliarde de euro adus agriculturii europene în fiecare an.

Dar activitățile umane exercită presiuni enorme asupra mediului și duc la dispariția unor specii. Principalele amenințări la adresa vieții sălbatice sunt dispariția habitatelor naturale, supraexploatarea, înmulțirea speciile alogene, schimbările climatice și poluarea.

Astăzi, aproape jumătate din mamiferele din Europa și o treime din reptile, pești și păsări sunt pe cale de dispariție. Aceasta se datorează în principal faptului că habitatele acestora se restrâng, pe măsură ce se dezvoltă zonele urbane, iar o parte din terenuri sunt alocate unor proiecte de infrastructură, cum ar fi drumurile. Jumătate din zonele umede din Europa au fost drenate și aproape trei sferturi din dunele din Franța, Italia și Spania au dispărut. Cele mai valoroase habitate pentru fauna și flora sălbatică sunt protejate prin lege, însă multe dintre ele sunt în stare proastă și trebuie restaurate. Unele specii ale faunei și florei sălbatice sunt pe cale de dispariție, deoarece sunt supraexploatate – o problemă care afectează în special mediul marin, unde pescuitul excesiv a provocat epuizarea unor stocuri de pește.

Speciile alogene invazive sunt plante, animale, ciuperci și microorganisme care s-au stabilit în regiuni din afara arealului lor natural. Scoicile-zebră, de exemplu, reduc calitatea apei din lacuri și blochează sistemele hidrologice. Nu toate aceste specii invazive sunt dăunătoare, dar unele se răspândesc rapid și acaparează speciile indigene. Efectul economic este uriaș: costurile se ridică la circa12,5 miliarde de euro pe an, iar problema ia amploare.
Schimbările climatice vor avea efecte majore asupra Europei. Unele specii se vor adapta și își vor schimba mediul, însă altele vor lupta pentru supraviețuire. Dacă temperaturile vor crește cu 1,5-2,5°C, ar putea dispărea până la 30% din speciile de plante și animale.

Calitatea apei s-a îmbunătățit în ultimii 20 de ani, datorită legislației UE și obținem rezultate bune în ceea ce privește tratarea apelor reziduale și a deșeurilor industriale. Însă poluăm în continuare apele subterane cu prea multe îngrășăminte. Rezultatul este eutrofizarea – prea mult azot în râuri, lacuri și estuare, ceea ce provoacă răspândirea algelor.

Dacă trendul actual continuă, până în 2020 speciile sălbatice de vertebrate ar putea ajunge la un declin de 67%, comparativ cu anul 1970, ca urmare a activităților umane, conform Raportului Planeta Vie 2016 – Risc și reziliență într-o nouă eră. Dar presiunea umană crescută amenință și resursele naturale de care depinde omenirea, amenință siguranța privind sursele de apă și alimente. Raportul WWF arată modul în care planeta este compleșită de oameni, pentru prima dată în istoria Pământului, și scoate în evidență schimbările necesare în două sectoare-cheie: alimentația și energia. „Comportamentul uman continuă să cauzeze declinul populațiilor de animale sălbatice la nivel global, cu un impact deosebit în ceea ce privește habitatele de apă dulce. Cu toate acestea, este foarte important că încă vorbim de un declin, și nu de extincții – iar acest lucru ar trebui să fie un semnal de alarmă care să trezească eforturile de a promova recuperarea acestor populatii”, a declarat profesorul Ken Norris, Director of Science de la Societatea Zoologică din Londra (ZSL).

În 2020 angajamentele asumate în cadrul acordului climatic de la Paris vor intra în vigoare, iar primele acțiuni de mediu din cadrul noului plan de dezvoltare durabilă vor deveni realitate. Dacă vor fi implementate, aceste măsuri, împreună cu atingerea obiectivelor internaționale stabilite pentru 2020 privind biodiversitatea, pot contribui la realizarea reformelor necesare în sistemele de hrană și energie din lume pentru a proteja speciile sălbatice de pe tot globul. „Până acum am vorbit de generațiile viitoare și de speciile departe de noi, când ne refeream la degradarea masivă a naturii. Am ajuns însă în punctul în care schimbările din jurul nostru vor afecta decisiv calitatea vieții noastre și specii cu care eram obișnuiți acum câțiva ani devin o raritate sau chiar dispar. Când dispare definitiv tonul sau ghiocelul, când copiii noștri vor citi despre tigri sau elefanți ca specii spectaculoase care nu mai există în natură sau când migrația oamenilor va atinge cote inimaginabile azi, ne vom da seama că felul în care ne-am construit societatea nu poate fi susținut. Cât mai mergem pe drumul acesta, până ne vom da seama că direcția este greșită? De noi depinde”, a declarat Magor Csibi, director WWF România.

Cele mai importante amenințări la adresa speciilor identificate în raport sunt legate direct de activitățile umane, inclusiv pierderea habitatului, degradarea și exploatarea excesivă a speciilor sălbatice. Se estimează că populația de elefanți africani din Tanzania a scăzut cu 60% între 2009 și 2014, mai ales din cauza braconajului. Un alt exemplu îl reprezintă populațiile de vulturi native Pakistanului (White-rumped vulture – Gyps bengalensis), care au avut un declin de 99% intre 2000 și 2007, cauza principala fiind un antiinflamator folosit pentru vite, diclofenacul. Acesta cauzează insuficiență renală păsărilor care se hrănesc cu resturile carcaselor de vite.Dar există și exemple când eforturile umane de conservare au reușit să aibă un impact semnificativ. Un exemplu îl reprezintă revenirea râsului în Franța, unde populația a ajuns de la 0 exemplare în 1970, la 108 conform estimărilor recente. La fel, un exemplu fericit este și cazul castorului care, mulțumită protecției legale, reintroducerilor și relocărilor din țările vecine, a ajuns la o creștere de 5000% a populației din Polonia, între 1966 și 1998. Concluziile raportului WWF furnizează dovezi suplimentare că planeta intră într-o perioadă în care umanitatea modelează schimbările de pe Pământ, inclusiv o posibilă a șasea dispariție în masă. Cercetatorii denumesc deja aceasta perioadă Antropocen. În secolele viitoare, impactul activității umane – de la metropole, la deșeuri din plastic – va fi vizibil în straturile de rocă, la fel cum astăzi putem vedea dovezi de lovituri de meteorit și erupții vulcanice care au marcat erele geologice din trecut. Înțelegând de ce intrăm în această nouă epocă ne permite să identificăm soluții pentru restaurarea ecosistemelor de care depindem.

Raportul Planeta Vie 2016 include, de asemenea, date din cercetarea făcută de Global Footprint Network,care arată că, în timp ce noi avem doar un singur Pământ, omenirea folosește în prezent resursele de 1,6 planete pentru a furniza bunurile și serviciile pe care le folosim în fiecare an. Sistemul nostru alimentar pune o presiune majoră asupra ecosistemelor și speciilor, fiind responsabil pentru 25-30% din emisiile cu efect de seră la nivel mondial. Agricultura utilizează o treime din suprafața terestră a Pământului și aproape 70% din resursele de apă folosite de oameni. Transformarea habitatului natural în terenuri agricole, pescuitul excesiv, precum și practicile agricole și de pescuit nesustenabile diminuează capitalul natural și serviciile ecosistemice pe care le oferă oamenilor într-un ritm mai rapid decât poate fi refăcut. Astăzi, 75% din alimentele de la nivel global sunt generate din doar 12 plante și cinci specii de animale (FAO, 2004). În plus, operațiunile de monocultură la scară largă se bazează pe un volum mare de substanșe chimice care au impact asupra speciilor sălbatice și a habitatului, fie direct, fie indirect, prin poluarea solului sau apei (Matson et al., 1997).

Sunt necesare modificări la nivelul întregului lanț alimentar, pentru a reduce presiunile și impacturile create de sistemul actual de produse alimentare de pe planeta si a resurselor sale. În producție, trebuie să se treacă la metodele agricole care cresc produsele alimentare acolo unde sunt necesare și unde speciile se potrivesc condițiilor climatice și să ne concentrăm asupra optimizării randamentului în limita ecosistemului, prin procese și factori de producție naturali. În ape, trebuie să stopăm pescuitul excesiv și să renunțăm la metodele de pescuit distructive, creând și respectând zonele marine protejate. Când vine vorba de distribuție, trebuie să reducem deșeurile alimentare, deșeurile aruncate înapoi în mare și scurgerilor și să lucrăm pentru a face lanțul alimentar mai puțin dependent de substanțele fosile (în procesare, ambalare și transport). Și, în final, trebuie să consumăm în mod înțelept, având diete sănătoase, sustenabile și fără risipa de alimente.

CO2 emis de consumul de combustibili fosili reprezintă 50% din amprenta ecologică. Este prin urmare esențial să înlocuim combustibilii fosili cu alternative de energie din surse regenerabile. Această tranziție necesită o acțiune din partea guvernelor cu privire la politica care favorizează în mod durabil produse în domeniul energiei regenerabile; fie că e vorba de întreprinderile care renunță să mai investească în combustibili fosili și renunță la acest tip de combustibili când vine vorba de mixul energetic folosit sau de oameni care ajută la generarea o cerere mai mare pentru surse regenerabile. O astfel de tranziție nu va contribui doar la îndeplinirea obiectivelor stabilite prin Acordul de la Paris, dar, de asemenea, va ajuta la îmbunătățirea sănătății umane, va stimula economia și va crea locuri de muncă pentru a le înlocui pe cele din industriile bazate pe combustibili fosili.

Raportul Planeta Vie 2016: Risc și reziliență într-o nouă eră este a 11-a ediție a publicației bienale a WWF. Raportul urmărește peste 14.000 de populații de vertebrate din 3700 de specii, în perioada 1970 – 2012. Raportul WWF utilizează Indexul Planeta Vie, oferit de ZSL, pentru a monitoriza tendințele de abundență din fauna sălbatică. Acest indice raportează modul în care populațiile de animale sălbatice s-au schimbat în dimensiune, mai degrabă, decât numărul specific de animale care au fost pierdute sau adăugate.

MARIA PETRESCU