CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE

Trecem printr-o perioadă de cumpănă, de încercări, de bâjbâieli, privim îngroziți la ruinarea țării. Trebuie neapărat să punem capăt dezecilibrului și marasmului.Ca să supraviețuim, pe lângă cultură, educație și legi trebuie să avem credință și să fim uniți toți cei ce doresc binele țării.

Într-o suită de emisiuni, care se transmit duminica la prânz, la Realitatea spirituală – Universul credinței, doctorul nutriționist Virgil Stroescu, vorbind despre rolul postului, contemplației, rugăciunii în viața noastră, atrăgea atenția care sunt cele trei nenorociri din viața omului: să am, să fac, să fiu, totul se rezumă la binele personal, nu mai există altruism, nu ne interesează ce se întâmplă cu aproapele nostru! Ei bine, acesta este, din nefericire, momentul pe care-l trăim, din ce în ce mai mulți vor să aibă totul. Ne-am îndepărtat atât de mult de morala creștină, care propovăduiește: iertarea, renunțarea, sacrificiul, dăruirea. Atât de rar empatizăm cu suferința celuilalt; în general, ne bucurăm că a murit capra vecinului. Poate că la acest fapt contribuie și înstrăinarea în care trăim; colectivitățile mici, se cunoșteau între ele mai bine, și puteau participa afectiv la necazul sau bucuria celuilalt. Un alt element este Timpul. Tot dr. Stroescu spunea că omul a fost construit să muncească 8 ore, să se odihnească 8 ore, și să se distreze 8 ore. Ritmul trepidant în care trăim, în goana după avere, nu ne mai permite să ne distrăm, să admirăm un colț de natură… Nu ne mai bucurăm de un pom înflorit, de un ciripit de păsărele, totul este cenușiu și lipsit de importanță. Domnul doctor ne-a descifrat acronimul cuvântului OAMENI (O=odihnă; A=alimentație; M= muncă; E= educație; N= natură; I= inteligență) așadar, dacă ținem seama de aceste deziderate, vom trăi mult, și bine!

În cea de-a doua emisiune, din suita amintită, cea din 4 august, dr. Stroescu ne-a vorbit despre telomeri. Omul de știință, Elizabeth Blackburn a făcut o descoperire epocală, recompensată în anul 2009, cu premiul Nobel, pe care l-a împărțit cu Carol Greibe și Jack Szostak. Acești trei oameni de știință au rezolvat o problemă majoră a biologiei. Descoperirea a stimulat dezvoltarea unei noi strategii terapeutice. Interesant este faptul că telomerii, care reprezintă capetele întărite ale cromozomilor, cu o singură secvență de ADN, protejează cromozomii de degradare. Și încă un lucru extraordinar, acești telomeri se scurtează cu fiecare înmulțire, dar, după aceea, se refac. Și ceea ce este și mai surprinzător, dimensiunea lor fluctuează în funcție de hrană și de starea sufletească; cum mănânci carne, ei se scurtează, dar cu orice legumă, vegetală sau fruct, cresc. Așadar, dacă vrem să trăim mult și să fim sănătoși, să mâncăm
cât mai multe vegetale, și alimente cât mai puțin procesate și să învățăm să ne bucurăm. Miracolul telomerilor este titlul cărții doamnei doctor Elizabeth Blackburn, și se găsește încă în librării.

Între 18 și 28 iulie a avut loc cel de-al 11-lea Festival de Film și Istorie Râșnov (FFIR).Cu acest prilej s-au derulat 5 dezbateri, pe diverse teme: în dimineața de 19 iulie , în curtea școlii Peter Thal, directorul TNB, Ion Caramitru, cineastul Stere Gulea, avocatul Antonie Petrescu și lectorul universitar Alexandru Gussi, au discutat despre „Decembrie ’89”.

Tema: Economia de piață și libertatea în România post comunistă, a fost dezbătută de un grup în frunte cu Lucian Croitoru.

Sâmbătă 20 iulie, chiar la împlinirea a 50 de ani de la aselenizarea lui Apollo 11 , Hans Klemm, ambasadorul SUA în România, David Saranga, ambasadorul Israelului în România și astronautul Dumitru Prunariu, au dezbătut tema „50 de ani de la aselenizare, Tehnologie, Politică, Propagandă”, cu interviul audio, realizat în luna iulie cu Andrei Bacalu, comentatorul aselenizării la TVR la vremea respectivă. După care au fost proiectate filmele: În umbra Lunii și Primul om pe Lună.

De sâmbătă seara, în incinta Bisericii Evanghelice din Râșnov, a început seria de concerte de muzică veche.

Festivalul a găzduit și o școală de vară.

A rulat și filmul La Graniță/Border, premiat la Cannes, la secția Un Certain Regard, (cel mai bun film), în anul 2018. La timpul respectiv am scris câte ceva despre el. În regia (iranianodanezului) Ali Abbasi , filmul rulează în cinematografe din 2 august a.c. Este povestea unei femei vameș, cu calități deosebite în depistarea celor care nu erau în regulă. Întâlnirea cu un caz ciudat, o face să înțeleagă că ea, de fapt, nu face parte din această lume. Într-un interviu, Abbasi declara că este interesat „de tot ceea ce se întâmplă în spatele lucrurilor, de tot ceea ce influențează oamenii în feluri în care ei nu le știu”.

Nu putem trece cu vederea, cea de-a 6-a ediție a Festivalului Strada Armenească, deja consacrat de acum. Plasat pe strada Armenească, în plin centru, având pe o parte a trotuarului curtea și clădirea Bisericii Armenești, umbrită, din păcate, de ani buni de un mastodont din sticlă și metal. Pe celălalt trotuar, cu cochete blocuri vile, îl poți întâlni pe tonicul actor Ion Dichiseanu, ceva mai încolo, o piatră comemorativă ne face cunoscut că acolo a locuit academicianul Moisil. O stradă presărată cu case cu aspect de bunăstare.

Festivalul, foarte bine organizat, plasat între Bulevardul Carol I și intersecția cu străduța Rafael Sanzio, unde a fost plasată scena pe care au suit ansambluri și trupe muzicale, de dans, cântărețe. Remarcabilă prestația Teryan Center – o trupă numeroasă care, pe lângă muzica bună, a prezentat și impresionantul dans tradiții de nuntă; cântărețe ca Antonia Cojocau, de pildă, ne-au încântat cu vocile lor. De la scenă până în bulevard tarabe cu specialități culinare, bere, cafea, dar și cărți sau mici opere de artă: farfurii pictate, semne de carte, brățări, broșe sau bluze brodate, ilice sau capele specifice armenești. Lume multă, unii veniți de la ora 10, luau loc pe scaunele pe care rămâneau până la încheierea de la ora 22.

Pe gardul bisericii au fost expuse o serie de afișe, o adevărată istorie a armenilor din România, de la constituirea Uniunii Armenilor din România (UAR) din 25 ianuarie 1919, pentru a-i ajuta pe armenii refugiați la noi în țară după genocidul din Imperiul Otoman. Zece mii de armeni s-au refugiat în România și au obținut cetățenia. În anul 1923, 198 de orfani, între 8 și 15 ani , au sosit la Constanța și au fost găzduiți, timp de trei ani, în orfelinatul creat în localitatea Strunga (județul Roman, actualmente în Iași), după care au plecat în lume. Personalități ca Harutiun Khântirian (1870-1959), primul președinte al UAR și prim consul general în București, după înființarea consulatului, 1 ianuarie 1922; Armenag Manissalian(1875-1934) al doilea președinte al UAR, care a pus bazele revistei Ararat; Victor-Vartan Mastugean, Varujan Vosganian,Arșag Bogdan Căuș ș.a.

Săptămânalul Nor Ghiank (Viața nouă), apărut din mai 1950, a scos o ediție specială, bilingvă, în 28 decembrie, dedicată Revoluției din ’89, având pe prima pagină imaginea Catedralei armene, de unde s-au tras pentru prima dată clopotele în București (22 decembrie) anunțând victoria Revoluției.

BEATRICE KISELEFF