DIN ISTORIA SPORTULUI ROMÂNESC – FLORIN HALAGIAN, ANTRENORUL CARE ÎȘI MÂNGÂIA JUCĂTORII DOAR CÂND DORMEAU

În ziua de 12 august 2019, pagina de facebook a grupării FC Argeș anunța că Florin Halagian, antrenorul care i-a adus grupării piteștene cele două titluri de campioană pe care le are în palmares, a trecut la cele veșnice. Deși a fost o figură emblematică a fotbalului românesc, cel supranumit „Armeanul” și-a trăit ultimii ani din viață departe de lumina reflectoarelor și uitat de o bună parte a microbiștilor…

ANTRENORUL LUI DOBRIN ȘI EXPERIENȚA DE LA STEAUA

Florin Vaschen Halagian, pe numele complet, s-a născut la 7 martie 1939. Era de origine armeană. A început să joace fotbal la nivel organizat de la vârsta de 11 ani, la Dinamo București. Ulterior, a jucat ca mijlocaș central la Progresul București (1957-1958), Pompierul București (1958-1959), Dinamo Pitești (1959-1962, 1965), Dinamo București (1963-1964), Minerul Baia Mare (1964-1965), Politehnica București (1966-1968) și Vagonul Arad (1969).

În 1971, la doar 32 de ani, Florin Halagian a fost numit ca antrenor principal la FC Argeș. Aici, printre alții, l-a avut ca elev pe celebrul Nicolae Dobrin, iar la finele sezonului și-a trecut în CV prima mare performanță: câștigarea campionatului. Primul din istoria grupării piteștene!

A stat pe banca tehnică a argeșenilor nu mai puțin de 10 ani, până în 1981, și a mai câștigat un titlu, în sezonul 1978-1979, după un meci de poveste. În ultima etapă, FC Argeș juca pe terenul celor de la Dinamo, echipă cu care se afla în luptă directă pentru câștigarea titlului. În caz de victorie, Dinamo devenea campioană, dar FC Argeș s-a impus în final cu scorul de 4-3, la capătul unui meci în care Dobrin a marcat un gol (ultimul) și a dat trei pase decisive. În același timp, „Armeanul” a stat un meci și banca tehnică a echipei naționale a României, ca interimar, într-o partidă din 1979, din deplasare, cu Cipru (scor 1-1).

În 1981, Florin Halagian s-a mutat cu arme și bagaje pe banca tehnică a echipei FC Olt Scornicești, unde a stat până în 1984, când a fost chemat la Steaua, în locul lui Emeric Ienei. Mulți susțin că „Armeanul” este cel care a construit echipa care avea să devină campioană europeană în 1986, la Sevilla. „Ministrul Apărării de atunci, Constantin Olteanu, m-a curtat mult timp, insista să plec de la Scornicești și să vin la Steaua. Eu nu prea voiam, pentru că eram un produs al lui Dinamo și știam că între cele două cluburi erau tensiuni și resentimente, dar nu puteam să-l refuz pe ministru. Am recomandat câțiva jucători tineri, care au fost transferați la Steaua. Cu doi ani înainte, eu le recomandasem celor de acolo să-i ia pe Belodedici, pe Petcu… Am adus mulți jucători: Bölöni, Bărbulescu, Bumbescu, Radu II, Stângaciu și așa mai departe”, rememora, peste ani, Halagian.

„Hala” n-a stat însă în Ghencea decât șapte etape, fiind demis din cauza rezultatelor sub așteptări, dar și pentru că intrase în conflict cu mai mulți jucători importanți ai „roș-albaștrilor”: Vasile Iordache, Tudorel Stoica, Marius Lăcătuș, Gabi Balint… „Dacă nu eram eu să-l scot pe Iordache din lot, Duckadam n-ar fi avut loc la Steaua. Cine a fost eroul de la Sevilla dacă nu Duckadam?”, se apăra „Armeanul”.

Halagian a ajuns apoi la Universitatea Craiova, pe care a dus-o în 1985 în finala Cupei României (pierdută în fața Stelei). Până la retragere a mai antrenat echipele FC Argeș (în trei rânduri), Victoria București, Dinamo București (cu care a câștigat încă un titlu de campion, în sezonul 1991-1992), Inter Sibiu, FC Național București, FCM Bacău, FC Brașov, Ceahlăul Piatra Neamț, Dacia Mioveni și Gloria Bistrița, precum și naționala olimpică a României. Este antrenorul din România cu cele mai multe meciuri în carieră, 878, fiind urmat la mare distanță de Ilie Oană (572).

„UNA PORTOCALA PER TUTTI PERSONE”

Pe lângă rezultate, Florin Halagian a rămas în istoria fotbalului românesc și prin vorbele sale de duh, precum și prin stilul dur, cu care încerca să impună și să mențină disciplina în rândul jucătorilor pe care îi pregătea. Este recunoscut faptul că fotbaliștii „Armeanului” nu aveau voie să poarte părul mare, să umble nebărbieriți sau să se ridice de la masă până când toată echipa nu termina de mâncat. Nu ezita să-și pedepsească elevii, atunci când greșeau și nu o dată a refuzat să-l ia în autocar, la plecarea de la stadion, pe fotbalistul care îl supăra într-un meci, acesta fiind nevoit să se întoarcă pe cont propriu. „Nu cred că am fost un antrenor dur, eu mi-am iubit toți jucătorii. La mulți am ținut ca și când ar fi fost copiii mei. Puneam mare accent la ținuta și la comportamentul jucătorilor în afara terenului, le explicam că este foarte important modul cum se prezintă în fața oamenilor”, mărturisea Florin Halagian.

Cu bune, cu rele, „Armeanul” a fost un personaj de referință în fotbalul românesc. S-a spus că a avut ofertă de la echipa Aston Villa, pe care a refuzat-o deoarece nu vorbea limba engleză; a fost acuzat că făcea parte din „Cooperativa” din anii ’90, sau pentru relația apropiată pe care a avut-o cu torționarul communist Nicolae Mihuț; a fost decorat, în anul 2008, de fostul președinte al României, Traian Băsescu, cu „Meritul Sportiv Clasa a III-a”… A rămas celebră indicația sa tactică, „Focul la ei”, prin care își îndemna jucătorii să-i preseze pe adversari în terenul advers, dar și felul în care la masă, într-un stagiu de pregătire în Italia, a încercat să-i ceară ospătarului fructe pentru elevii săi: „Una portocala per tutti persone” (adică „o portocală pentru toate persoanele”)! În ultimii ani, „Hala” a preferat să stea departe de lumea fotbalului. „Nu mai sunt eu la modă, sunt depășit”, para „Armeanul”, atunci când vreun ziarist îi solicita vreo opinie.

Florin Halagian își doarme somnul de veci la Cimitirul Armenesc din Capitală…

MUGUR BĂILEȘTEANU