„Adevărul se revelează celui cu minte şi inimă deschise” – spunea IOAN GYURI PASCU, în ultimul său interviu

George Terziu: Aţi fost profesor de română, chitarist, actor, strungar, baterist, pamfletar, descoperitor de talente, poet, eseist… Am uitat ceva?
Gyuri Pascu: Nu ştiu. Oricum, nu e esenţial. Pentru mine e important faptul că am încercat să nu-mi îngrop talanţii şi să fac cu bucurie şi cu osârdie lucruri pentru care am har. Experiențele acestea, cu reuşite, eşecuri, bucurii şi tristeţi, sunt, până la urmă, izvoare ce alimentează înţelepciunea.

G.T: Am înțeles că din 2010, (când aţi suferit un atac cerebral) v-aţi cufundat în muncă. E vorba şi despre criza vieţii, s-a schimbat ceva în ceea ce priveşte concepţia despre lume şi viaţă?

G.P: Puţin eronat! Mai degrabă m-am cufundat în muncă, poate cam exagerat, între 2008 şi 2014, fapt care, probabil m-a obosit la vremea aceea. Acum sunt lejer. Nu muncesc nici mult, nici puţin, fac ceea ce mă bucură. Scriu cântece, poezii, mă uit la sport şi la filme, nu mă uit de mulţi ani la ştiri, la talk-show-uri politice, nu citesc ziare. Scriu, când timpumi permite pe blog şi urc cântece pe you tube, dacă tot nu le difuzează radiourile comerciale. N-am cont personal de facebook. Cât despre concepţia mea despre lume şi viaţă, cred că avem nevoie de un interviu separat. Până atunci, dacă vrea cineva să mă cunoască din acest punct de vedere, de ajutor pot fi cărţile mele, cântecele şi poeziile mele, ba chiar şi articolaşele de pe blog.

G.T: Aţi fost la târgul de carte cu literatura pentru copii. Vă preocupă de ceva timp acest gen literar, inclusiv muzica. Ana Blandiana scria într-un poem că: „Ar trebui să ne naştem bătrâni. Să venim înțelepţi”. Şi, la final: „Şi să devenim copii la naşterea copiilor noştrii.” Aşa o fi?

G.P: O apreciez mult, pe doamna Blandiana, dar mă văd nevoit s-o contrazic. Noi ne naştem înţelepţi. După vârsta de 3-4 ani, începem să o pierdem, din cauza normelor în care mediul în care trăim ne încorsetează. Cu cât mai repede ne eliberăm de această dependenţă de normă, cu atât mai repede ne recapătăm înţelepciunea şi vom fi în legătură mai strânsă cu copilul interior. Altfel îmbătrânim, ca majoritatea oamenilor, mândri, egoişti şi neîmpliniţi.

G.T: Aveţi un citat interesant, undeva: „Nu nega ceea ce nu înţelegi, căci s-ar putea să te negi pe tine însuţi”. Aveţi întrebări fără răspuns, ceva ce nu înţelegeţi după o viaţă de om?

G.P: Nu există întrebări fără răspuns, doar răspunsuri nesatisfăcătoare. Ca să ştii, nu e nevoie să înţelegi cu mintea ci cu toată fiinţa ta. Adevărul nu încape în comparaţii şi analize, nici în erudiţia ce rumegă sute de tomuri. Adevărul se revelează celui cu minte şi inimă deschise, fie cioban, fie doctor docent. Aş zice că mai degrabă primului, că nu-i orbit de trufia erudiţiei.

G.T: Vorbiţi-ne puţin și despre preocupările dumneavoastră literare (trecute, prezente şi viitoare)!

G.P: Cea mai recentă carte este volumul de versuri „Purtătorul de cuvinte”, apărut în 2013. Eu vorbesc de proiecte doar la prezent. Habar n-am dacă şi când voi mai scrie o carte. Când vine inspiraţia, o las să mă cuprindă. Nu îmi fac planuri de viitor.

G.T: Dacă aţi primi o moștenire de 300.000 euro ce aţi face cu ei?

G.P: Mi-aş lua o căsuţă, că acum locuiesc cu chirie la bloc, iar din ce rămâne i-aş da fiicei mele bani de facultate şi aş face o mică clinică holistică şi o librărie mică. Una la mână, că am depăşit bugetul de 300.000 şi doi că, n-am de la cine primi moştenire, așa că vorbim ca să ne aflăm în treabă!

G.T: Dacă v-aţi pune singur o întrebare, care ar fi?

G.P: Bei o cafea? Răspunsul este „da, chiar acum, că am terminat interviul”.

GEORGE TERZIU

Anul acesta ar fi împlinit 58 de ani! Interviul a fost realizat pe data de 17 ianuarie 2016. A apărut, în lumea asta efemeră, chiar în ultima zi a lui August și a plecat pe o stea, doar a lui, la finele lui septembrie 2016! Pentru mine unul, interviul de mai jos are o valoare „document”. A încântat prin glumele, poveștile și cântecele sale generații întregi. A pornit din Agnita… și a plecat, abia după ce a știut că a luminat destul Pământul acesta, pe steaua lui, așa cum bine a scris într-una, din ultimele sale compoziții! Este dacă vreți, un „Remember”, dar și un suav „Mulțumesc”, timidului, prin excelență, Iona Gyuri Pascu. Tudor Chirilă a spus, după moartea lui Ioan Gyuri Pascu, un lucru pe care mulți oameni nu îl știau, și anume faptul că actorul este cel care l-a ajutat pe juratul de la Vocea României să se lanseze în muzică. „Lui Gyuri îi datorez lansarea în muzică. A fost primul producător care a crezut în muzica Vama Veche și s-a încumetat să finanțeze primul nostru disc, «Nu am chef azi».

Nu am cunoştinţă, încă, de un alt interviu care să fi fost realizat ulterior.