CAROL AL II-LEA ȘI MIȘCAREA LEGIONARĂ

În al patrulea deceniul al secolului XX, scena politică românească a fost martora unei lupte acerbe pentru putere, între două personalități. Una dorea puterea nelimitată, cealaltă urmărea accesul la putere. Cei doi preopinenți erau: regele Carol al II-lea și Căpitanul, conducătorul Mișcării Legionare din România – Corneliu Zelea Codreanu.

Carol al II-lea (n. Sinaia 15 oct. 1893 – m. Estoril, Portugalia 4 aprilie 1953) era fiul regelui Ferdinand (18651927) și al reginei Maria (1875 – 1938), primul Hohenzollern născut în România și botezat ortodox. Primește o educație militară și accede în ierarhia militară de la gradul de sublocotent, până la cel de general. Comandant de regiment în timpul Primului Război Mondial își părăsește unitatea pentru o căsătorie morganatică, curând anulată. Fapta a fost considerată de unii trădare de țară, de alții aventura unui tânăr necopt. De trei ori a renunțat în scris (1918,1919,1925), la drepturile de moștenitor al Coroanei. Ultima dată în 1925 Casa regală a luat act și în ianuarie 1926 Parlamentul l-a proclamat moștenitor pe fiul său, Mihai (rezultat din căsătoria din martie 1921 cu Elena, fiica regelui Constantin al Greciei) și a instituit Regența, întrucât fiul său era minor (n. 25 octombrie 1921). Carol s-a autoexilat la Paris cu dulcineea sa, Elena (altă Elenă) Magda Wolf Lupescu. După câțiva ani, regretând eroarea făcută a revenit în țară, și-a deposedat fiul de coroană și la 8 iunie 1930 a fost proclamat rege. În februarie 1938 a instaurat dictatura regală, prin care și-a mărit puterea. Au urmat: noua Constituție (27 februarie), desființarea partidelor politice și înființarea Consiliului de Coroană (ambele în 30 martie), reforma administrativă (11august) și înființarea primului partid totalitar din istoria României, Frontul Renașterii Naționale (F.R.N.), în 16 decembrie 1938. Considerându-și rudele apropriate adversari, și-a izolat politic mama, fosta regină Maria și a determinat plecarea din țară a soției, regina Elena și a fratelui, prințul Nicolae. Scriitoarea Martha Bibescu (1890-1973) scria: Carol al II lea a fost cel mai crud destin al reginei Maria. Puterea sa era cvasitotală. Dar Mișcarea Legionară ajunsese simpatizată de popor. Prezentând un pericol real pentru puterea sa și nereușind s-o subordoneze, a hotărât desființarea ei prin asasinarea liderului Corneliu Zelea Codreanu, în noiembrie 1938. La 5 septembrie 1940 a transmis prerogativele regale fiului său (fără a folosi cuvântul abdicare în speranța unei reveniri la tron), a învestit pe generalul Antonescu cu formarea guvernului a doua zi și a plecat din țară peregrinând prin câteva state. S-a stabilit în Portugalia, până la moarte. În timpul dictaturii regale, februarie 1938-septembrie 1940 s-a folosit de renume și putere pentru a-și satisface lăcomia nemărginită pentru averi A fost cel mai mare bogătaș al țării și unul dintre cei mai mari din Europa.

Corneliu Zelea Codreanu (n. sept.13 1899 – m. nov. 30 1938) jurist, om politic, comandantul Mișcării Legionare, adversar al regelui Carol al II-lea.
Mișcarea Legionară – În anul 1922 a fost înființată Asociația Studenților Creștini și gruparea Generația de la 1922. La constituirea ambelor a participat C. Z. Codreanu. În 4 martie 1923, Partidul Național Creștin al lui Al. C. Cuza (om politic, profesor, consilier regal, 1857-1947) s-a transformat în Liga Apărării Național Creștine (L.A.N.C.) în care Codreanu era secretar organizatoric. Un an mai târziu, la 4 mai 1924 a fost înființată prima Frăție de Cruce la Iași, iar mai apoi în 1928, la București.
Legiunea Arhanghelului Mihail a luat ființă în 1927, pe 24 iunie (de Sânziene), din inițiativa aceluiași C.Z.Codreanu și a camarazilor Ion Moța, Ilie Gârneață, Corneliu Georgescu, Radu Mironovici. Membrii legiunii erau numiți legionari, nucleul era cuibul legionar, iar comandant era Căpitanul C. Z. Codreanu. Scopul declarat al Legiunii era regenerarea națională, spirituală și morală, prin realizarea a trei obiective: credința în Dumnezeu, încrederea în misiune și dragostea între legionari. Purtau uniforme verzi și erau înarmați cu pistoale. În anul 1930, la București a fost constituită Garda de Fier, forma politică a Legiunii Arhanghelului Mihail. Cele două denumiri au fost folosite reprezentând aceeași organizație. În decembrie 1930, Garda de Fier și-a definitivat programul politic. Legea morală acționa pentru stârpirea hoției și promovarea cinstei, în toate sectoarele de activitate.

În mai 1933 a fost construită prima echipă a morții, formată din tineri, care vroiau să-și sacrifice viața pentru realizarea idealurilor legionare. La 20 martie 1935 a fost înscris la tribunal, partidul politic al Mișcării Legionare, numit Totul pentru Țară, partid condus de către Gh. (Zizi) Cantacuzino-Grănicerul și din 1937 de către Gh. Clime însă șeful suprem era Căpitanul. Propaganda era făcută de către ziarele Axa (1932-1933), Vestitorii (1936), Buna Vestire (19371938), Curierul Legionar (1938). Intelectualii Nae Ionescu (18901940), Radu Gyr (1905-1975), Mircea Eliade (1907-1986) considerau că publicațiile vor stimula renașterea românismului. Totuși Nae Ionescu, ideologul mișcării nu era membru al Gărzii de Fier. Cadrele partidului erau formate din intelectualitate: preoți, profesori, medici, tineretul studios, elevi. Au fost create librării, restaurante și cantine pentru legionari. O parte din populație simpatiza Mișcarea Legionară. Oamenii priveau cu speranță spre tinerii care construiau biserici și troițe, școli, poduri, case, care ajutau la treburile casnice pe bătrâni, ajutau la strângerea recoltelor, cântau imnuri religioase, patriotice și purtau costume naționale.

Cele mai grave acțiuni legionare au fost asasinarea opozanților politici, doi președinți ai Consiliului de Miniștri, doi intelectuali reputați, 64 demnitari. La 29 decembrie 1933, pe peronul gării Sinaia, a fost omorât I.G. Duca (18791933), președintele Consiliului de Miniștri, de trei legionari, Nicadorii: Nicolae Constantinescu, Ion Caranica, Doru Belimace. Au urmat numeroase arestări ale legionarilor, proces, achitarea inculpaților cu excepția celor trei asasini în aprilie 1934. După achitarea fruntașilor legionari, o mare manifestație studențească din fața Palatului Regal clama: Trăiască Garda, Trăiască Codreanu, Trăiască Regele. Asocierea Gardă – rege era de notorietate. La 21 septembrie 1939 (ca o răzbunare a asasinării Căpitanului în noiembrie 1938), primul ministru Armand Călinescu a fost asasinat de o echipă legionară de sacrificiu. Făptașii au fost executați la locul faptei după câteva ore. A urmat o teroare antilegionară. Noul prim ministru Gh. Argeșanu (1883-1940) a dezlănțuit răzbunarea carlistă, în care au pierit fără judecată cca. 300 de legionari, împușcați sau spânzurați de felinare în văzul trecătorilor și lăsați câteva zile, spre învățătură. După o săptămână a fost înlocuit Argeșanu. În noaptea de 26-27 noiembrie 1940, în închisoarea Jilava au fost asasinați de legionari 64 de oameni politici, foști demnitari ai dictaturii regale (generalul Gh. Argeșanu, Gabriel Marinescu, fost ministru de Interne, Victor Iamandi, fost ministru de Justiție, etc). În dimineața zilei de 27 noiembrie au fost asasinați de către legionari: Nicolae Iorga (lângă satul Strejnic) și Virgil Madgearu (pădurea Snagov). Generalul Ion Antonescu i-a criticat aspru pe făptuitori.

EXECUTAREA CĂPETENIILOR LEGIONARE ÎN NOIEMBRIE 1938

După refuzul Căpitanului de a-l proclama pe Carol șef al Mișcării Legionare, aroganța regală căuta un pretext pentru pedepsirea insubordonatului. N-a trebuit să a ștepte mult, cunoscută fiind intransigența lui Codreanu și faptul că legionarii nu mai acceptau tutela regală. N. Iorga, ministru secretar de stat, a sugerat Guvernului să închidă librăria Cartea Românească unde se vindeau cărți legionare, cantinele și restaurantele legionare. Codreanu a trimis o scrisoare lui Iorga în care îl critica pentru necinste sufletească. Armand Călinescu l-a sfătuit pe Iorga să se adreseze Parchetului. Savantul a deschis acțiune pentru ultragiu în exercițiul funcțiunii. A urmat procesul și la 16 aprilie Codreanu a fost condamnat la 6 luni de detenție pentru ultragiu. Călinescu a ordonat în noaptea de 18-19 aprilie percheziție la sediile Gărzii de Fier și la locuințele legionarilor, de unde au fost confiscate arhive și arme. S-au făcut arestări. A urmat un proces în care rechizitoriul a fost făcut chiar de ministrul de Interne, Călinescu. Procesul din 23-26 mai a audiat 117 martori și la 27 mai orele 3 C. Z. Codreanu a fost condamnat la 10 ani munca silnică pentru crima de răzvrătire, deținere de acte privind siguranța statului, uneltire contra ordinii sociale etc. A executat pedeapsa la Jilava, Doftana, Râmnicu-Sărat. Și alți legionari au fost întemnițați: Nae Ionescu la Miercurea Ciuc, Mircea Eliade în aceeași închisoare fără a fi înscris în Gardă.

În noiembrie Carol a făcut vizite la Londra (unde a primit Ordinul Jartierei de la vărul său regele George al VI-lea), la Paris și la 24 noiembrie a fost primit de Hitler în urma solicitării regelui, la Berchtesgarden. La audiență au participat 6 persoane: A. Hitler, H. Goering, J. v. Ribbentrop, Carol al II-lea, M. Moruzov (18871940, șeful Serviciului Secret de Informații), E. Urdăreanu (1897-1962, mareșal al Casei Regale). Timp de o oră a vorbit numai Hitler și a afirmat că nu intervine în nici un fel la politica internă a României. La întrebările lui Carol, a confirmat: Da, aveți mână liberă în politica internă. Așa a decisă asasinarea conducătorilor legionari. Goering a cerut ca Z. Codreanu să beneficieze de drepturi, însă Carol a mințit și a spus că șeful legionar nu este în detenție, ci în sanatoriu. Pe teritoriul Cehoslovaciei, Carol i-a telegrafiat lui Armand Călinescu să execute ordinul. Probabil că germanii au interceptat telegrama, dar nu au reacționat.

La Râmnicu-Sărat, la 1 august au fost aduși membrii Statului Major Legionar format din 20 de persoane de la închisoarea Jilava, Nicadorii și Decemvirii de la închisoarea Aiud, Căpitanul de la închisoarea Doftana. După arestarea Căpitanului, conducerea o acaparase, cu ajutorul lui Mihail Moruzov, Horia Sima.

După telegrama din tren, Călinescu a trimis la închisoarea din RâmnicuSărat, două echipe de jandarmi. Pentru execuția legionarilor au fost selecționați 14 plutonieri și doi ofițeri: căpitanul Dinulescu și maiorul Aristide Macoveanu. Cel desemnat pentru execuția lui Codreanu a fost plutonierul Gheorghe Sârbu, care a declarat acest lucru unui deținut. Este posibil să se fi lăudat. Plutonierii și ofițerii au sosit la închisoarea din Râmnicu-Sărat în după-amiaza zilei de 28 noiembrie 1938, în doua break-uri deschise. Deținuții și-au dat seama că se întâmplă ceva. Seara de 29 noiembrie, orele 11 noaptea. Zgomote la parterul închisorii unde erau Nicadorii si Decemvirii. Se auzeau uși trântite și gâfâieli de lupte. Intrau câte trei jandarmi în celulă, doi legau mâinile la spate, unul băga călușul în gură. Zgomotul a durat cam jumătate oră. Apoi s-a auzit un glas disperat: Domnule Clime, l-au luat pe Căpitan! Au rămas în închisoare cei 20 considerați Statul Major Legionar.

Mașinile au plecat de la RâmnicuSărat la ora unu în noaptea de 29 spre 30 noiembrie. Ofițerii erau în față, lângă șoferi. Trebuiau să ajungă la București dimineața. Prizonierii aveau mâinile și picioarele legate de bancă. În spatele fiecăruia era câte un jandarm cu revolverul în dreapta și ștreangul în stânga. Pe la orele cinci, au ajuns în pădurea Tâncăbești, la kilometrul 30, pe șoseaua București-Ploiești. Cele două mașini s-au oprit. Ofițerii au fluierat și au strigat: Executarea! Cei 14 jandarmi au sugrumat prizonierii. În pădurea Tâncăbești erau autorități de la Tribunalul Militar București, Parchetul Civil București, Prefectura Poliției Capitalei, Siguranța Generală a Statului, Ministerul de Interne (Armand Călinescu), SSI (M. Moruzov).

A doua zi, de 1 decembrie, serbare la Palatul Regal. Aniversarea a 20 de ani, de la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Ambasadori, miniștri. Pe o sofa, regele. În fața lui Armand Călinescu, având cupa de șampanie, a perorat 10 minute despre Istoria României care se împarte în două: înainte și după Codreanu. A aclamat victoria asupra mașinii de război civil – Mișcarea Legionară și Garda de Fier. Regele tăcea.

Prof. VIOREL GH. SPETEANU