STANCU ANDRA GEORGIANA „Pasiunea mea este să joc teatru”

S-a născut la data de 24.06.2005 în Bucureşti şi este elevă în clasa a VIII-a la Liceul Teoretic „Nicolae Iorga”.

Activează în cadrul Trupei de Teatru „JOC” de cinci ani şi a participat la foarte multe concursuri, festivaluri şi alte evenimente artistice alături de colegii ei, obţinând numeroase premii atât individual cât şi în grup. Câteva exemple în acest sens ar fi: premiul II la Concursul Naţional „Toată lumea râde, cântă şi dansează” – Buşteni, trei ani consecutiv; premiul I la secţiunea teatru împreună cu colegii de trupă, premiul II la secţiunea poezie individual (recitare) din cadrul Concursului Naţional de Teatru „Marin Sorescu” Craiova şi calificarea la Caravana Talentelor – PROEDUS 2018. În martie 2019 în finala aceluiași concurs – Caravana Talentelor, a obținut locul III și o tabără gratuită împreună cu colegii de trupă. A mai participat la: Concursul Interjudețean „Eternul Eminescu” de la Piteşti – Locul I , Concursul Național ”Tudor Mușatescu” Pitești – Locul II, Concursul Național de creație literară și pictură ”Alecu Ivan Ghilia” Botoșani 2019 – Mențiune și la Concursul Regional Interdisciplinar ”Cuvinte jucăușe” Arad 2019 – Premiul III.

În anul 2016 câteva din creaţiile ei literare au apărut în „Antologia fără titlu”, Editura Betta, București, apoi în anul 2018, alături de 50 de tineri, a fost parte din proiectul Stația… Viitor, Editura Astralis, București, volum apărut sub egida Centenarului Marii Uniri.

În lunile decembrie 2017, martie şi mai 2018 a interpretat pe scena Teatrului Elisabeta din Bucureşti rolul „Andra” din spectacolul „O petrecere
alan – dala”, iar în anul 2019, a jucat pe scena Centrului Cultural Buftea, tot în spectacolul „ O petrecere alandala”. Alături de Trupa de teatru „Joc”, în luna ianuarie 2018 a susţinut un spectacol pentru comunitatea româna din Roma, Italia cu ocazia „Zilei Naţionale a Culturii și omagiu lui M.Eminescu. În luna iunie 2018, a fost premiată, alături de câţiva colegi de trupa cu Diplomă de excelenţă pentru Merite deosebite şi rezultate remarcabile obţinute la concursurile şi competiţiile naţionale din domeniul artistic, PMB – PROEDUS.

Pasiunea mea este să joc teatru şi mi-aş dori ca, în viitor, să devin o actriţă faimoasă cunoscută de lume. În afara faptului că îmi place să joc pe scenă, îmi face plăcere să scriu poezii, monologuri şi chiar unele întâmplări sau povestiri.

Draga mea, Andra, eu îți doresc să îți alegi profesia pe care să o faci cu cea mai mare bucurie și pasiune! Ești o fată minunată, talentată, serioasă și ai potențial în multe domenii de activitate. Fie ca alegerea pe care o vei face să te împlinească! Mult succes!

Prof. MAGDA BĂCESCU

FEREASTRA MISTERIOASĂ
În timp ce mă plimbam
Pe malul mării înspumate
În zare vedeam un geam
Împodobit cu nestemate.
Mă gândeam în mintea mea,
La acea impresie plăcută
Ce mi-a adus-o fereastra
În care se-oglindea marea tăcută.
În pragul uşii acelei
Cu multe ferestre misterioase,
Stătea o siluetă firavă, gingașă,
Cu chipul de zână, ce mă cheama poznașă.
Mă duc degrabă, mă avânt către ea
Să văd ce vrea, ce se va întâmpla.
Dar când s-ajung lângă fereastră,
Dispare și casa și silueta firavă, gingașă…
Rămâne doar marea,
Învolburata și tăcuta mea cea albastră.
A fost un vis sau năluca dansează
Prin mintea mea, rătăcită, poznașă?

CUM A APĂRUT CUVÂNTUL

Voi îl ştiţi pe Bogdan? Eu îi ştiu numele pentru că am aflat cum prefera să i se zică. Ei, dacă nu îl ştiţi, o să vă spun ce a făcut el ca să devină cunoscut.

Acum miliarde de ani, Dumnezeu a creat lumea, animalele şi oamenii. Bogdan era unul dintre ei. Prietenei sale, Dumnezeu i-a daruit frumuseţea, tigrului dungile, copacilor frunzele, etc. Dar lui Bogdan i-a dat înţelepciunea. Acesta, nu era ca toti oamenii, ştia literele şi să le citească şi să le scrie. Sărmanul de el! Avea toate literele în minte şi îi era frică să le arate celorlalti, fiindcă nu voia să fie luat drept ciudat, pentru că era diferit de ei.

Dar într-o zi, a luat un beţişor şi o frunză şi a început să scrie literele într-o ordine oarecare. La început nu i-a plăcut, pentru că, atunci când a încercat să le citească nu a înţeles nimic. Erau doar consoane. S-a gândit să adauge şi vocale, care lui i se păreau fără sens, pentru că nu aveau două sunete. Şi aşa a format primul cuvânt „popor”.

Au trecut ani de zile, și astfel el şi-a ajutat poporul cu cuvintele formate. De plictiseală, după ce a terminat să-şi înveţe poporul să formeze cuvinte şi să le scrie, a început să inventeze cuvinte şi pentru ţările mai mari, care nu ştiau să vorbească, să scrie sau să compună

Atunci a zis poporului: „Hai să îi ajutăm şi pe ceilalți. Poate ne vor fi de folos. Voi fi cunoscut pentru acest gest, alături de mine și voi, poporul meu. Ne vor da, pentru că i-am ajutat, ceva la schimb. Şi ei sunt oameni ca şi noi.”

Şi aşa a început să facă dicţionare (din mai multe scoarţe de copac legate cu sfoară) tuturor tărilor: Italia, Franţa, Anglia, Egiptul de azi, etc. A ajutat astfel toate țările care existau pe atunci. S-a plimbat prin toată lumea să le împartă dicţionarele..

Am uitat să vă spun de unde îi ştiu numele! Sătenii îi spuneau „Înţeleptul”, dar când am aflat cum îi ziceau, l-am botezat Bogdan pentru că e la fel de tăcut şi deştept ca şi colegul meu de bancă, care are acelaşi nume!