DESPRE FARURUI

Încă din vremuri de mult uitate, în antichitate, curajoșii marinari, cutezători cutreietori a mărilor și oceanelor, pluteau pe întinsele ape orientându-se după lumina stelei polare și a stelelor Carului mare și a Carului mic. Minți iscusite au „captat” lumină, din steaua polară și au întreținut-o sub formă de faruri, întru orientarea celor ce pluteau pe mări și oceane. Doar amintind una din minunile lumii acesteia, „Farul din Alexandria”, și este de ajuns să mă opresc asupra farurilor construite și întreținute, ca și „faruri călăuzitoare” pentru bărci, corăbii și vapoare. Pentru temerarii marinari fericirea este libertatea de a pluti pe mări și oceane, iar libertatea este curajul lor.

COJOCARU VERGIL-COVER

În calitatea mea de vicelider al „Ligii Navale Române”, filiala București mă simt onorat, dar în același timp și obligat să remarc, în interesul cititorului revistei „Independența Română-Independența prin Cultură” apariția calendarului de perete, pentru anul 2020, care are ca tematică farurile.

Sincer, chiar din capul locului țin a preciza că, subsemnatul nu are nici un merit pentru apariția acestui calendar. De remarcat mai este și faptul că s-au găsit chiar și sponsori, în tot acest demers, prin S.C.Utilnavorep S.A. Cred că, în egală măsură ar mai merita evidențiat și numele celor care au contribuit la apariția acestui calendar. Iată pe scurt, o trecere în revistă, a numelor acestora:

– Președinte de Onoare, Contraamiral de flotilă(r), Ing. Ioan Chiril
– Președinte Executiv: Contraamiral de flotilă(r), Constantin Rusu
– Prezentarea: Contraamiral de flotilă(r) același Constantin Rusu
– Redactor: colonel (r) Dumitru Roman
DTP: Sorin Angheloiu.

Voi începe abrupt prin enumerarea, mai jos, a „farurilor”, în ordinea apariției fotografiilor pe filele din calendar:

– ianuarie: farul nou
-Sulina, inaugurat 1983
– februarie: farul vechi sulinainaugurat în 1887, între timp scos din funcțiune și declarat monument istoric.
– martie : farul „Sf.Gheorghe”, inaugurat în 1968
– aprilie: farul gura portiței, inaugurat 1944
– mai: farul Midia, inaugurat în 1942
– iunie: farul genovez, din Constanța , inaugurat în 1861, în prezent monument istoric
– iulie: farul nou din Constanța, inaugurat în 1960
– august: farul „Carol I” din același oraș, în prezent monument istoric și iaugurat la 2 septembrie 1909, în prezența regelui Carol I.
– septembrie: Farul Alb din Cța, prevăzut și cu semnalizare acustică
– octombrie , Farul Tuzla, inaugurat în 1958
– noiembrie: Farul din Mangalia, inaugurat tot în 1958
– decembrie: farul Genovez Mangalia, inaugurat tot în 1958 și care a funcționat până în 1979

Pentru cei care care cred că aceste poze sunt doar simple „stampe” necuvântătoare, eu unul vă sfătuiesc a medita mai bine și mai intens, pentru că, acestea nu se constituie doar în simple poze de calendar, de pus pe perete! Acestea sunt mai mult decât niște simple „ilustrate”, și se constituie în adevărate „borne” maritime vizuale, pentru aceia dintre dumneavoastră mai puțin avizați… Ar mai fi de amintit faptul că, cele 12 faruri apărute în acest calendar, au poze interesante care sunt însoțite de texte explicative, pe cât de necesare, pe atât de lămuritoare pentru curiozitatea simplului cititor al revistei „Independența Română – Independența prin cultură”.

Acum, m-am gândit a nu termina aceste rânduri, fără a vă destăinui și câteva povești mai puțin știute despre aceste faruri… „tâlcuite” chiar de către președintele executiv al Ligii Navale Române, excelența sa, domnul contraamiral de flotilă, Constantin Rusu:

„Prima dată este bine de știut care ar fi Istoria farurilor de pe litoral: farul de aterizare de la Mangalia a intrat în funcţiune în anul 1958. Înalt de 42 metri, farul are un turn de formă paralelipipedică, de culoare albă, din piatră, având în vârf o cupolă rotundă albă. Are o lumină albă cu grup de două sclipiri, cu perioada 5,5 secunde şi vizibilitate 22 mile marine. Înălţimea luminii de la nivelul mării este de 72 metri. Farul de intrare Mangalia, înalt de 21 metri, a intrat în funcţiune în anul 1979, este situat pe extremitatea digului de nord-est. Are o lumină albă cu sclipiri, perioada 4 secunde, vizibilitate 10 mile marine, înălţimea luminii 23 metri. Turnul farului este metalic de culoare gri , din zăbrele, având în vârf o cupolă rotundă albă. Pe farul de intrare Mangalia se mai află instalat un semnal de ceaţă (nautofon) care emite litera „U“ în codul Morse.

Apoi ar fi farul de la Gura Portiţei – a funcţionat pe acetilenă până în 1994 Farul Gura Portiţei a intrat în funcţiune în anul 1944. El a fost modernizat în anii 1952 şi 1958. În urma inundării vechiului amplasament, farul a fost mutat în anul 1966 pe malul sudic al fostului canal Gura Portiţei. În anul 1977 a suferit o nouă inundaţie şi a fost din nou mutat pe malul nordic al fostului canal Gura Portiţei. are o lumină albă cu sclipiri, perioada 9 secunde, vizibilitatea 10 mile marine, înălţimea luminii 22 metri, înălţimea construcţiei 23 metri. Turnul farului este o construcţie metalică cu zăbrele în benzi orizontale albe şi negre şi o cupolă de culoare albă. Până în anul 1994, farul a funcţionat pe acetilenă, an în care a fost racordat la reţeaua electrică naţională.

Farul de război de la Midia – Farul de aterizare Midia a intrat în funcţiune în anul 1942 şi a fost electrificat în anul 1958. Are o lumină albă cu sclipiri, perioada 5 secunde, vizibilitate 17 mile marine, înălţimea luminii 36 metri, înălţimea construcţiei 22 metri. Turnul farului constă într-un schelet metalic cu zăbrele de culoare roşie, cu dungi orizontale albe şi o cupolă albă octogonală. Pe farul de intrare Midia se află instalat un semnal de ceaţă (nautofon) care emite litera „U“ în codul Morse, perioada 30 secunde. Farul de intrare în portul Midia a intrat în funcţiune în anul 1989 şi este instalat pe extremitatea noului dig de larg (est). Are o lumină albă cu sclipiri, cu perioada 5 secunde, vizibilitate 10 mile marine, înălţimea luminii 25 metri, înălţimea construcţiei 18 metri. Turnul este o construcţie din beton de culoare albă.

Farurile din Delta Dunării – Farul de aterizare Sfântu Gheorghe a intrat în funcţiune în anul 1968. El este instalat pe capul Sfântu Gheorghe în punctul φ = 44º53’57”N, λ = 29º36’01”E. Turnul farului este construit din metal, având forma a două prisme triunghiulare uşor torsionate, acoperite pe două laturi cu plăci din tablă inoxidabilă, iar pe celelalte două cu plăci din policarbonat. Farul are o lumină albă cu grup de două sclipiri, perioada 7,2 secunde, vizibilitate 19 mile, înălţimea luminii 50 metri, înălţimea construcţiei 48 metri. Farul de aterizare Sulina a intrat în funcţiune în anul 1983. El se află instalat pe extremitatea digului de sud a canalului Sulina. Farul are o lumină albă cu grup de trei sclipiri, perioada 16,2 secunde, sector de vizibilitate 19 mile marine, înălţimea luminii 48 metri, înălţimea construcţiei 48 metri, înălţimea turnului 47,20 metri, iar turnul farului este un cilindru din beton alb cu o cupolă albă în vârf. Farul este prevăzut cu reflector radar activ.
Farul de la Constanţa – bate de la 24 mile Farul de aterizare Constanţa a intrat în funcţiune în anul 1960. Este situat în punctul φ = 44º09’29”N, λ = 28º37’49”E. Are o lumină albă cu grup de două sclipiri, perioada 29,8 secunde, vizibilitate 24 mile marine, direcţia luminii 360º, înălţimea luminii 87 metri, înălţimea construcţiei 58 metri. Turnul farului este piramidal de culoare albă, din beton, având în vârf o cupolă albastră în formă de piramidă cu vârful în jos. Farul de intrare Constanţa a intrat în funcţiune în anul 1972. El este situat pe extremitatea digului de nord. Are o lumină albă cu sclipiri, perioada 4,5 secunde, vizibilitate 10 mile marine, înălţimea luminii 24 metri, înălţimea construcţiei 18 metri. Turnul este o construcţie de granit de culoare cenuşie, având în vârf o cupolă rotundă albă. Pe farul de intrare Constanţa se află instalat un semnal de ceaţă (nautofon) care emite litera „U“ în codul Morse, perioada 30 secunde. Lumina de intrare verde a intrat în funcţiune în anul 1972, este situată pe extremitatea pintenului digului de nord-est a portului Constanţa

Are o lumină verde cu sclipiri, perioada 3 secunde, vizibilitate 5 mile marine, înălţimea luminii 14 metri, înălţimea construcţiei 10 m, clădire cenuşie din zidărie, având în vârf o cupolă rotundă verde. Lumina de intrare roşie a intrat în funcţiune în anul 1972. Are o lumină roşie cu sclipiri,
perioada 3 secunde, vizibilitate 5 mile marine, înălţimea luminii 14 metri, înălţimea construcţiei 10 metri, clădire cenuşie din zidărie, având în vârf o cupolă rotundă roşie.

Cel mai vechi far, la Tuzla- funcţionează şi astăzi. A intrat în serviciu în anul 1900, funcţionând cu lămpi de petrol. Farul de la Tuzla a fost modernizat în anii 1946, 1957 şi 1972, iar în anul 1958 a fost electrificat. Are o lumină albă cu grup de două sclipiri, perioada 9,7 secunde, vizibilitate 20 mile marine, înălţimea luminii 62 metri, înălţimea construcţiei 44 metri. Pe farul de aterizare Tuzla se află instalat un far auxiliar, care are o lumină roşie fixă, vizibilitate 6 mile marine, înălţimea luminii 57 metri şi un semnal de ceaţă (nautofon) care emite litera „U“ în codul Morse. Lumina roşie fixă indică navigatorilor că se află într-o zonă cu ape periculoase, puţin adânci.

Și câte nu ar mai fi oare de adăugat?…”
Pentru final am lăsat special, două „meditații” personale:
nici o piatră prețioasă nu strălucește mai plăcut, decât lumina unui far, atunci când în noapte te afli rătăcit.
Mai mult chiar, o viață făr de sărbători este ca o călătorie lungă pe mări și oceane, fără de faruri:
„Când vremea e vrăjmașă și nebună/ În noapte, întuneric și furtună/ A farurilor noastre „măreție”/ Păstrează țara noastră – n veșnicie…”