D’AIA SUNTEM SLABI

Într-un recent sondaj, din concluzii a rezultat că 61% dintre români consideră că acel comunism din România dinainte de ’90 era bun și că România în ansamblul ei era prosperă. Percepția populației asupra comunismului este mai degrabă pozitivă. Cum s-a ajuns aici? La mijloc ar fi o întreagă dizertație care ar ocupa mii de pagini.

În primul rând sunt realizările din acea perioadă: Tranfăgărășanul (o minune descoperită acum de vizitatorii occidentali), metroul (construit cu resurse ale inteligenței românești), zecile de mii de apartamente cumpărate de aparținători după ’90 pe mai nimic, tehnologii de vârf acum distruse pentru totdeauna și o industrie „topită” la propriu de foștii și actualii guvernanți.

O țară superbogată și superindustrializată ajunsă acum în faza cerșetoriei. Nu aveam nevoie de nimic ci doar de niște conducători postdecembriști netrădători. I-am avut și îi avem și în prezent. De fapt i-am putea imediat identifica și martela în felurite chipuri, nu pentru niște amărâte de termopane sau de două trei femei angajate unde nu trebuia. La mijloc este vorba de zeci și zeci de milioane de dolari/ euro garați pe alte meridiane și care trebuiesc repatriați de urgență. Parchetul General, Înalta Curte și alte structuri menite ca să ne apere nu lucrează în consensualitatea poporului român. Caută doar virgule și sensuri juridice care să treacă în neant valorile șterpelite de către nobilii infractori.

Să ne aplecăm asupra reperelor prezente. Actorașul de Zelenski, ajuns președinte al Ucrainei pe un val de emoție populară, ales de cei nevoiași, tineri, adulți, ori cei ajunși la vârsta senectuții, fiind scârbiți dezamăgiți de gafele politice ori strategice ale predecesorilor, vine cu un afront la adresa poporului român. Dacă fostul președinte, vorbitor și de română, a trimis în Lugansk mii de minoritari români din Maramureșul istoric (fost românesc) întrând întrun adevărat abator uman, Zelenski a afirmat că unirea cu Regatul României, a nordului Bucovinei în 1918, recunoscută prin tratatul de la Saint Germaine pe 10 septembrie 1919 pretinzând că România a ocupat acest ținut.

Aici se vede lipsa de viziune a fostului președinte Constantinescu care a abandonat, printr-un tratat care ar trebui demascat/ retras, pretențiile justificate pentru românii noștri aflați în Maramureșul istoric, Bucovina de Nord dar și de blocarea canalului Bâstroie (cel repede) și chiar de recăpătare a Insulei Șerpilor. Alo, Zelenski, știi despre țara ta chiar tot? Noi am fost lași, adică acei conducători ai noștri efemeri care ne-au trădat.

Ca și unii actorași de pe la noi care sunt repetenți la limba română, ori la istorie și acest personaj, prin declarația în cauză, a stârnit o avalanșă de comentarii. Mai întâi președintele Ucrainei ar trebui să elimine urgent din anturajul său cel puțin trei consilieri, identificându-i că nu prea au nume ucrainene.

Pe mai departe, ambasadorul Ucrainei de la noi a „corectat” imediat această ieșire din decor, afirmând că au fost niște declarații interpretate greșit din cauza traducerilor ucrainiană – engleză – română. Suntem obișnuiți la noi, cu discursurile ”bilimbe” (precum limba despicată a șarpelui) ale unor vârfuri aparținând minoritarilor majoritari, cu scuze când depășesc bunul simț cetățenesc, ieșirile iredentiste fiind puse pe seama diferențelor de traducere.

Au fost multe situații stânjenitoare de-a lungul istoriei noastre recente, cu oarecari agresiuni verbale asupra integrității statului unitar român, în care MAE a fost total inert, poate că între timp nu prea mai există. Am avut după ’90 vreun Lavrov de exemplu? Nicidecum, doar niște papagali de partid. Și atunci de pildă bulgarii îl fentează pe Klaus Johannis pe la Bruxelles, și n-au fost puși la punct, pentru că nu prea au fost Prim Miniștri ori alții din vârfurile politichiei care să îi pună la punct. Ungaria ne tot taxează pe toate planurile, parcă ei ar avea dimensiunea economicosocială precum a noastră, acum și Ucraina, iar pe mai departe ne dau câte un pumn în falcă austriecii, olandezii și alte „fețe” nobile. Păi ce păzesc înaltele fețe ale externelor de la noi? Ce fac ei în centrală, la ambasade, la agenții etc.

A luat cineva la mână așezămintele ceaușiste plantate în Africa, America de Sud, Orientul Mijlociu etc. Care este situația lor, cine le ocupă, cam ce se face pe acolo, ce beneficii aduc țării noastre, cine le populează? Sub acest ultim aspect, acoperindu-i pe cei acoperiți, ceilalți, cei rămași trebuie să raporteze în media ce fac, în cele peste 140 de reședințe.

Să trecem la îndeletnicirile noastre cotidiene. Un primar Florea, neinspirat în declarații, acuză minoritatea rromă că întinde mâna la bani, deși se alocă valori uriașe, la ajutoarele sociale, chiar dacă acestea sunt ridicole. Însă, pentru o familie de 10-12 copii, chiar dacă părinții lor nu au contribuit cu nimic la bugetul țării, strâng aproximativ 6000 de lei. La acest buget contribuim noi cei care muncim. Sunt suportate tot de la buget, și nașterile, bătăile între clanuri, prin intervenția SMURD, a medicilor, a poliției, a procurorilor, a judecătorilor, etc. Trebuie regândită toată această structură a ajutoarelor sociale eșalonată pe vreo 32 de paliere.

Aici ar fi o stufoasă discuție. Te-ai născut cu dizabilități, este clar ai nevoie de ajutor. Se încaieră unii dintre cei valizi iar apoi devin invalizi, ce treabă avem noi să îi susținem? Să îi susțină familiile lor. Trăiesc o viață dezordonată și în timp ajung niște momâi, de ce să îi ajutăm? Așa au vrut ei să se raporteze la societate, să nu muncească, să fie șuți, translatori de droguri, șmecheri la tinerețe, ca apoi la bătrânețe să ajungă „legume”. Noi, obligatoriu trebuie să îi ajutăm, nu-i așa? Nu! Au trăit ca niște șobolani, așa să fie viața lor în continuare.

Categoriile sociale care beneficiază de ajutoare sunt foarte mari și multe, ca populație se apropie de două milioane. Poate vom lua deviza lui John Fitzgerald Kennedy – Națiunea Americană nu are bani, așa că toți vor trebui să muncească. Într-o cheie prozaică, ar fi că acei care nu muncesc vor muri de foame. Americanii, indiferent de etnie, au început, încet, încet să muncească dar le-a scăzut acest apetit sub Obama.

Cum se ajunge că mari segmente sociale ajung într-o stare de pauperitate absolută. Nu se petrece acest fenomen dintr-o dată, ci în timp.

După ce naște, mama fără să fi muncit vreodată, cerșește ajutor. Este creștinește să fie acea familie ajutată. Copilul crește, iar unii conaționali îl trimit la cerșit ocolind școala. Stop cadru! Aici de ce nu intervin autoritățile pe care le plătim la greu pentru a determina familiile respective să-și trimită copiii la școală, nu doar să-i trimită la „produs”?

Pe la Bellu văd de ceva ani o domnișorică devenită acum, o blondă ce ar putea ocupa un podium de modă, care cerșește de pe când era de-o șchioapă. Se vede de la o poștă că acum a devenit conștientă că este folosită la produs dar nu are ce face. A fost crescută să fie dependentă de „familia” ei care de fapt o exploatează nemilos. De mulți ani, nici o autoritate nu a întrebat-o de ce se află în acea josnică stare. Am interacționat o singură dată cu ea. Am întrebat-o: „De ce nu mergi la școală? Nene, nu mă lasă ai mei!”. Iată, o fată cred inteligentă, a devenit, că așa a vrut familia ei, un rebut social. Dar „otoritățile” pe care le plătim la greu unde s-au aflat în acești ani, pentru a îndrepta parcursul degradant uman. Numai pentru acest caz, cei de la Direcția de Protecție a Copilului, la nivel de capitală și sectoare ar trebui reduși ca număr la jumătate. Câte rude se ascund oare pe acolo!?

Aud că s-a hotărât să dispară inutilii polițiști locali. Să dea Domnul să fie așa. Mulți burtoși s-au ascuns în faldurile acestei instituții devenite preș față de Prim Secretarul – scuzați Primarul de Sector, ori de Capitală. Iată ce poznă, Primarul Capitalei este General, consilierii sunt și ei generali, poliția metropolitană este și ea generală, suntem precum bancul acela că România nu are de ce să se teamă de un război, că are peste două mii de generali iar SUA abia dacă are vreo trei sute. Pe lângă cei din urmă îi avem și pe cei dintâi, la nivel de sectoare, oricum inutile și anacronice ca structuri administrative, dar s-au împopoțonat și cu direcții generale, cu directori generali… ha, ha! În țara asta nu mai avem loc de președinți de ONG-uri de tot râsul și de generali.

Mai terminați naibii, după acești treizeci de ani cu anacronicele structuri comuniste. Toți se agață de ele, dar declarativ le pute. Niște impostori/ profitori pe toate liniile. Ei bine, d’aia suntem slabi.

Iată ca o bomboană pe colivă, discutabilul istoric Lucian Boia, este premiat de oficialitățile ungare. Pentru care merit? Este simplu; a căutat cu lumânarea mai toate defectele conducătorilor noștri din ultimii opt sute de ani, pe care le-a cultivat insistent. Da așa este, „omul este supus greșelii” maximă a lui Seneca, dar care mare conducător de pe mapamond nu a avut slăbiciunile lui? Aproape niciun istoric de acolo nu a îndrăznit să-și marteleze mediatic idolul lor, cum a făcut-o și o face tovarășul Boia. Celor ca Mao Zedong, Stalin, Lenin, Ludovicii, Eduarzii și multor altora nu este cazul să le detaliez limitele lor umane, ca o exprimare eufemistică. Dar iată că al nostru, da! Spre satisfacția exteriorilor și chiar a interiorilor care stau mai tot timpul în cârca noastră, a românilor, articulându-i cu biciul vocabularului lor veninos și mincinos. Acuma hop! Vine și Boia asupra căruia mă voi exprima în detaliu cu altă ocazie. Felicitări pentru premiul ungar, rușine pentru prestația lui ca istoric român, ca fost lucrător în structurile dinainte de ’90.

„Boia, Boia, om mărunt
Degeaba ai părul cărunt
Ai mușcat din mâna mamei
Anafura de la Dumnezei”

Iată cu ce ne mai delectăm noi pe plaiurile dâmbovițene. Coana Firea s-a pavoazat cu halat și mască de protecție contra „virușilor PNL”. O lamentabilă prestație, un circ ieftin care duce în derizoriu o gravă problemă mondială, cea a coronavirusului Wuhan izbucnit din acea regiune a Chinei care adună spre 15 milioane de suflete. Circul de la Primăria Capitalei nu are cum să fie decuplat de umbra Tel Drumului a lui nea Livache. Ba, față de un control al Ministerului de Finanțe, găzduit de Câțu, perorează primăreasa că a avut vreo cincizeci de controale (probabil pro PSD-iste) iar controlul MF, îl garează într-un derizoriu. Au fost cheltuiți banii noștri cu mâna primăriței generale pe ochelari, vouchere de vacanță, biciclete și multe alte năzbâtii, nu pentru lucrări de infrastructură concrete. Un coleg de partid al ei iată ce debitează. Olguța atacă PNL că actuala propunere legislativă ar face pensionarii să primească pensia o dată cu certificatul de deces. Partidul ei de fapt a distrus iremediabil România, a distrus natalitatea, a trecut în neant creșterea duratei de viață a românilor. Ea poate reprezenta un vârf de lance a PSDiștilor care au devalizat țara noastră. Toți dintre cei care au fost la putere pot fi încadrați ca fiind teroriști.

În fine PNL-iștii nu prea știu să se exprime. Este foarte simplu: cei care vor să muncească peste 65 de ani, vor putea primi un bonus – pentru primul an de 5% și apoi progresiv până la 70 de ani, se potențează cu creșterea salariului. Care-i problema ?

Probabil că sunt niște tălâmbi mai ales cei aflați în linia întâi. Dar, pe moment, că doar aspiră la o putere deplină, cel puțin în prezent acționează corect. Încearcă să elimine, pe cât posibil prăduielile PSD-iste. Dar după ce vor avea puterea deplină, oare cum vor acționa? Că în acești, scurși treizeci de ani, ne apar într-o proporție covârșitoare doar aceleași figuri, reciclate care decorativ nu vrem să le mai vedem. Nu mai au carismă, nu mai apără adevăratele valori românești, își apără doar scaunul și pe repede înainte un loc călduț într-o instituție a statului.

Pe moment problema teritorialității României a dispărut din vocabularul tuturor. Dar aceasta este momentan „amorțită” ca discuție că nu este cazul acum să apară, nu este momentul, nația română are în prezent alte probleme. Iar „pretinii” care investesc masiv în Ardeal și nu doar stau într-o veghe pericualoasă pentru noi. Trianon-ul cuplat la palindromiadul 2020, nu îi lasă în pace, doar au investit, evident „frații” noștri de pe la Tisa, sute de milioane de euro, pentru ce? Pentru o himeră poate sau de ce nu pentru o acaparare economică deplină a Transilvaniei, acum ocupată doar parțial.

„Ardealul no’, știm este sfânt!
Dintotdeauna al românilor pământ
Moștenit din moși strămoși
Nedând socoteală la mucoși

Unii, trădători, vor desprinderea de țară
La mijloc deocamdată-i o gargară
Politichia, cea plină de impostori
Lipsiți de adevăratele valori,

Dar veghea nației e trează
Că derbedei la «desprindere» visează
N’au scrupul ci doar unica resursă,
Ca țara noastră musai să fie distrusă

Nu vom permite trădări să se întâmple,
Avem resurse și forțe ample
Să fim uniți pentru vecie,
Dușmanii noștri ducă-se’n pustie”.

Și vine ca o „bombă” de niciunde problema, cu care noi, românii, eram obișnuiți de aproape o sută de ani suportând omniprezentul iredentism maghiar care n-a fost oprit nici înainte de ’44, nici în perioada comunistă, nici în prezent când UE oferă un spațiu propice manifestării oricărei nații, respectând (conducătorii Ungariei – dintotdeauna, NEM) normele europene la care au aderat cu nenumăratele ei beneficii pe toate planurile.

Noi, de pe aici, știm că neîmblânzitul filon hungric nu se va astâmpăra, că vesticii și-au „aplatizat” istoricele lor tensiuni, dar la noi nu, ieșirile xenofobe, separatiste ale megieșenilor noștri maghiari defilează cu steaguri, cu cele 64 de comitate medievale și cu alte însemne, atacând rădăcina societății românești care le oferă liniște, pace, prosperitate și o largă plajă de manifestare culturală și nu numai; a se vedea liga culturală a UDMR care de aproape 30 de ani ca pseudopartid balama, hotărăște destinele României, în general, și al românilor în particular..

Aici, indiferent de „cupola” iliesciană, acești influenceri finanțați copios de la Budapesta trebuiau să fie „topiți” în toate partidele noastre, nefiind loc în Europa noastră dragă de partide etnice. Și iată rezultatul „muncii” lor.

Zone cu populație mai mult sau mai puțin maghiară sunt decuplate, mental și chiar instituțional de statul național unitar, indivizibil român, așa cum scrie în Constituție. Iar cei care nu înțeleg acest lucru cu nem tudom romano, trebuie bătuți în cap cu coperțile Constituției românești și să înțeleagă că ei trăiesc, muncesc, câștigă, își cresc copiii, îi învață, sunt apărați și au multe alte beneficii de statul național român și nu de o altă himeră. Dacă ei cred altfel, să se ducă acolo pentru totdeauna că nu îi obligăm să stea pe la noi care reprezentăm peste 88% din populația românească.

Toate etniile existente pe teritoriul României, nu de acum, ci din diferite etape ale istoriei noastre, au fost acceptate de majoritari, i-am respectat, le-am cultivat valorile și, în fine, ne-am străduit să nu îi deranjăm cu nimic. Unii dintre ei ne-au considerat slabi, mai ales prin prisma prestației policienilor noștri nu numai cei de acum dar și cei din trecut.

În final doar George Coșbuc ne-ar putea da o limită a răbdării noastre:
„Să nu dea Dumnezeu cel Sfânt
Să vrem noi sânge nu pământ
Când nu vom mai putea răbda
Când foamea ne va răscula
Hristoși să fiți, nu veți scăpa
Nici în mormânt!”
(1894 – Fire de tort – George Coșbuc)

FLORIAN LAURENȚIU STOIKA