MODUL DE ACŢIUNE AL ORGANIZAŢIILOR CRIMINALE

MODUL DE ACŢIUNE
AL ORGANIZAŢIILOR CRIMINALE

Tot mai des în ultimul timp auzim, în toată lumea, despre fapte abominabile, cu numeroase victime omeneşti şi însemnate pagube materiale, care au la bază acţiunea premeditată a unor organizaţii criminale. Crima organizată defineşte în general un ansamblu de infracţiuni de maximă gravitate, cu un pericol social major şi care implică neîndoios o formă de organizare în grup (bandă).
Fără a intra în detalii tehnice de ordin criminalistic, precizăm că crima organizată, sub toate aspectele şi dimensiunile ei, este sancţionată în toate colţurile planetei, numai că, pe cât de greu este de a fi cunoscută, pe atât de dificil este de investigat şi dovedit. Căci infractorii din această categorie sunt bine organizaţi, îşi iau măsuri de precauţie şi contracarare a reacţiei autorităţilor şi, beneficiind şi de sume exorbitante, pot cumpăra orice, inclusiv conştiinţe.
Infracţiuni de crimă organizată precum actele de corupţie, trafic de arme, droguri sau persoane, spălarea banilor, crima la comandă, jaful armat şi, mai nou, frauda informatică sau atentatele teroriste scot la iveală lipsuri în activitatea instituţiilor statului, de care profită răufăcătorii. Modul de operare al acestor infractori este complex şi sofisticat, pornind de la constituirea şi organizarea grupului, stabilirea sarcinilor şi ierarhiilor, impunerea unor „reguli interioare” privind comportamentul membrilor sau împărţirea câştigurilor etc. Folosirea banilor murdari, implicarea factorului politic, coruperea autorităţii, asasinatul la comandă, tortura, ameninţarea şi teroarea sunt modalităţi concrete de acţiune ale grupărilor criminale, numite în limbaj popular şi „mafiote”.
Mafia, celebra organizaţie criminală a secolului XX, din vremea lui Al Capone şi până la cea modernă din zilele noastre, a servit de model crimei organizate de acum, mult mai elaborată şi profesionalizată, în acord cu dezvoltarea tehnică, ştiinţifică şi informaţională contemporană.

În prezent, organizaţiile criminale de peste tot operează fără scrupule, cu agresivitate crescândă, dispunând şi de bani mulţi, necesari atingerii scopurilor lor mârşave. Iar cei care au şi cheltuiesc sume consistente (obţinute tot pe căi oculte) reuşesc cu ajutorul banului să controleze politic şi administrativ, mai ales acolo unde autoritatea este slabă. Astfel, exponenţi ai crimei organizate pătrund în sferele puterii naţionale şi chiar internaţionale, influenţând decizia politică şi mersul treburilor în interesul lor.
Recentele atentate teroriste de la Paris au scos în evidenţă nu doar gravitatea şi pericolul social imens al crimei organizate, ci şi carenţe în modul de acţiune al autorităţilor franceze de care criminalii au profitat din plin. De altfel, o componentă de bază a modului de operare al criminalităţii organizate o reprezintă pregătirea în detaliu a actului criminal, care include şi neutralizarea autorităţilor prin orice mijloace. Iată de ce trebuie acordată o atenţie sporită preîntâmpinării cauzelor, condiţiilor şi împrejurărilor care generează şi favorizează asemenea fapte, ştiut fiind că, în lupta contra criminalităţii organizate, prevenirea este prioritară reprimării, având în vedere şi consecinţele dezastruoase ale acesteia, adesea ireparabile.

Pentru aceasta, este necesară cunoaşterea amănunţită a mişcării criminalilor, monitorizarea atentă a suspecţilor, obţinerea de informaţii cât mai exacte despre aceştia şi sancţionarea exemplară a oricăror încălcări ale dispoziţiilor legale. Trăim într-o societate globalizată în care proliferează fenomene sociale negative precum „oamenii străzii”, traficul şi consumul ilicit de droguri, alcoolismul, violenţa, imoralitatea, goana după bani pe orice cale, toate de natură să alimenteze criminalitatea organizată.
Nici România nu este scutită de existenţa acestor stări de lucru şi s-a văzut nu o dată că, pe fondul unei crize morale fără precedent ce a cuprins întreaga ţară, se recrutează persoanele predispuse a comite fărădelegi soldate cu multitudine de victime şi daune considerabile, făcându-ne să ne raliem recentului slogan „corupţia ucide”.
Criminalistica, mass-media şi societatea civilă au un rol determinant în prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate de toate tipurile, contribuind efectiv la identificarea criminalilor, protejarea victimelor potenţiale, investigarea şi mediatizarea corectă a cazurilor, sprijinind activitatea autorităţilor judiciare abilitate.
Despre modul de acţiune al organizaţiilor criminale se poate vorbi mult şi argumentat, urmând ca ulterior, în raport şi de turnura evenimentelor internaţionale, să revenim asupra subiectului cu noi chestiuni de interes care privesc grupările de crimă organizată de la noi şi din afară.