MUZEUL NAȚIONAL AL AVIAȚIEI

MUZEUL NAȚIONAL AL AVIAȚIEI

Iniţiativa privind înfiinţarea unui muzeu al aviaţiei a aparţinut Ligii Naţionale Aeriene, fiind localizată în timp în anii de după Primul Război Mondial. Au urmat alte iniţiative, între care cea susţinută de către savantul Nicolae Iorga, din păcate, nefinalizate. A apărut fenomenul bizar prin care, deseori, personalităţi ale vieţii politice şi social-culturale româneşti aduceau în prim plan, în relaţiile internaţionale, pionierii aeronauticii mondiale precum Traian Vuia, Henri Coandă, Aurel Vlaicu, Henri August, prinţul George Valentin Bibescu, fără ca activitatea acestora să fie reliefată şi în cadrul unui muzeu naţional de profil.

Abia la 1981, prin Ordinul Marelui Stat Major nr. C.L. 00554 (1 iunie) s-a constituit un nucleu al Muzeului Aviaţiei Române ce aparţinea de Şcoala Militară de Ofiţeri de Aviaţie „Aurel Vlaicu”.
În 1986 nucleul format din doi ofiţeri şi un maistru militar a fost trecut în subordinea Bazei 333 Reparaţii cu sediul în Bucureşti-Otopeni (Ordin nr.B3/00509 din 18 iunie). Rolul acestui nucleu a fost de a identifica şi recupera patrimoniul istoric şi tehnic aeronautic existent pe teritoriul României. Concomitent cu această activitate, factorii de conducere din Comandamentul Aviaţiei Militare au făcut eforturi pentru obţinerea unor spaţii adecvate destinate amenajării muzeului propriu-zis. În primele luni ale anului 1990, s-au iniţiat procedurile pentru înfiinţarea Muzeului Naţional al Aviaţiei, fiind elaborată Hotărârea Guvernului României cu nr. 197 din 2 martie. Acest document avea să consfinţească existenţa de jure a instituţiei ce urma să susţină prin forme specifice de manifestare şi să promoveze valorile perene ale aeronauticii române.
Activitatea celor 14 angajaţi ai muzeului a început într-un birou în cadrul compartimentului Pregătire de Luptă din Comandamentul Aviaţiei Militare. Ulterior, s-a asigurat un spaţiu în incinta Bazei Aeriene de la Otopeni. Conducerea instituţiei a elaborat o strategie de dezvoltare pe termen mediu şi lung ce continua, la un nivel superior, munca fostului colectiv al nucleului Muzeului Aviaţiei.

La trei ani de la înfiinţare, la 17 iunie, s-a organizat prima expoziţie permanentă deschisă publicului, ineditul acesteia constând în faptul că totul era organizat în cinci corturi de campanie. Efectul imediat al acestei acţiuni: un nou sediu al muzeului într-o mică clădire din vecinătatea Aeroportului Internaţional Aurel Vlaicu – Băneasa. Noul spaţiu a fost amenajat, fiind inaugurat în prezenţa ministrului Apărării Naţionale la 20 iulie 1995. Un an mai târziu, s-a deschis pentru public secţia Istoria Rachetelor şi Cercetării Spaţiale Hermann Oberth, secţie ce funcţionează în Municipiul Mediaş. La 1997, Muzeul Naţional al Aviaţiei a primit aprobarea şi s-a extins în zona monumentului ridicat în amintirea companiei internaţionale de Navigaţie Aeriană Franco-Română.
Necesitatea unor spaţii expoziţionale mai mari a făcut ca muzeul să suporte o nouă dislocare. Au urmat luni de trudă; idei, planuri, programe de lucru. Patrimoniul se îmbogăţea pe zi ce trecea: au fost recuperate o parte din zestrea tehnică a inginerilor Aurel Vlaicu, Henri Coandă, Henri August, Gheorghe Marinescu, Gheorghe Negrescu, documente ce au aparţinut aerostierului Eugeniu Asachi, nepot al cărturarului Gheorghe Asachi, pionier al aeronauticii române care, la 1905, împreună cu prinţul George Valentin Bibescu, punea bazele primului aeroclub din ţară dotat cu balonul botezat România. Donaţiile au îmbogăţit zestrea istorică a unor eroi din cele două războaie mondiale, a Smarandei Brăescu, campioana mondială la saltul cu paraşuta din perioada interbelică, a lui Alexandru Papană, celebrul acrobat aerian….
La începutul lunii martie 2000, cu ocazia aniversării a 10 ani de la înfiinţare, instituţia şi-a redeschis porţile pentru public în locaţia fostei Mari Unităţi de aviaţie de la Otopeni. Ceremonia a fost onorată de prezenţa şefului Statului Major al Forţelor Aeriene şi a secretarului de stat în Ministerul Transporturilor pentru probleme de aviaţie. Au trecut cinci ani de la eveniment, perioadă de timp în care acumulările cantitative au făcut ca nici spaţiul de la Otopeni să nu mai fie corespunzător. S-a îmbogăţit patrimoniul cu documente şi obiecte aparţinând pionierilor epocii reactive, s-a adăugat zestrea tehnică a inginerului Radu Manicatide, celebrul proiectant şi constructor de avioane din România, a inginerilor Vladimir Noviţchi şi Elie Carafoli, zestrea istorică a întreprinderii Romaero, a companiei aeriene Tarom…

Locaţia în care funcţionează în prezent muzeul este legată de existenţa uneia din cele mai vechi baze aeriene din România, una dintre primele din sud-estul Europei. Pipera a fost, indiscutabil, leagănul aviaţiei militare române, de existenţa acestei locaţii legându-se funcţionarea primei şcoli de meseriaşi pentru aeronautică (1920), primele experienţe cu avionul de luptă IAR CV 11, intrarea în înzestrarea Forţelor Aeriene Române a primelor elicoptere, realizarea primei staţii de radiolocaţie, START 1. În acest context, având în vedere că parte din vechea infrastructură s-a păstrat, alegerea locaţiei s-a dovedit ca fiind un act decizional fericit.
Cu un efort ieşit din comun, în numai patru luni de zile, colectivul muzeului a reuşit să amenajeze unul din hangare drept expoziţie permanentă. Inaugurarea acestui segment a coincis cu aniversarea Centenarului Zborului lui Traian Vuia, evenimentul fiind onorat de prezenţa ministrului Apărării Naţionale și a altor demnitari civili şi militari.
În 2007 s-a deschis pentru public al doilea segment cuprinzând evoluţia aviaţiei române în perioada 1959-1970. Trebuie subliniat faptul că eforturile financiare ale Statului Major al Forţelor Aeriene, respectiv, ale Ministerului Apărării Naţionale au fost modeste, conducerea muzeului reuşind să identifice şi să exploateze numeroase surse extrabugetare. În 2008, având la bază o idee originală a directorului muzeului, s-a realizat legătura dintre cele două expoziţii de bază. A urmat amenajarea parcului de Tehnică de Forţe Aeriene şi cel de-al treilea segment cuprinzând istoria aviaţiei în intervalul de timp 1971-1989. În decursul celor 25 de ani de existenţă, trecând peste greutăţile determinate de lipsa de fonduri, de spaţii adecvate, de personal, Muzeul Naţional al Aviaţiei a reuşit să se impună pe plan intern şi internaţional drept o instituţie reprezentativă pentru apariţia şi evoluţia fenomenului aeronautic, valorile pe care le promovează fiind recunoscute între graniţele României cât şi în afara acestora.
Parcurgerea ritmică a planurilor anuale de cercetare ştiinţifică a condus la elaborarea şi publicarea a mai multor articole, studii şi lucrări din domeniu (Valeriu Avram, Ana-Maria Guşă, Paul Sandachi: „Contribuţii româneşti la dezvoltarea aeronauticii, la sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. XX”, Editura Europa Nova, Bucureşti, 2000; general Iosif Rus, căpitan-comandor Paul Sandachi: „Traian Vuia şi avioanele sale profetice”, Muzeul Aviaţiei, Bucureşti, 2001; Paul Sandachi, Dan Hadârcă: „Prinţul George Valentin Bibescu. Biografia unui călător”, Editura Vivaldi, Bucureşti, 2005; Valeriu Avram: „Istoria Aeronauticii Militare Române 1910-1916”, Editura Tiparg, Piteşti, 2003; Valeriu Avram: „Zburătorii României Mari”, Editura Alpha MDN, Buzău, 2007; Valeriu Avram, Sorin Turturică: „Teleormanul şi aeronautica. În vremuri de război”, Editura Tipoalex, Alexandria, 2008; Paul Sandachi:
„Aviaţia de luptă reactivă în România”, Editura Regina din Arcadia, Bucureşti, 2001; general Aurel Niculescu, Sorin Turturică: „Pe aviatori lasă-i să zboare”, Editura Anima, Bucureşti, 2008).
Plecând de la nivelul atins în pregătire şi de la valoarea patrimoniului acumulat, s-au putut organiza mai multe expoziţii internaţionale:
– „Colaborarea româno-franceză din domeniul aeronauticii” (Franţa, Centrul Cultural Român din Paris, 2002);
– Participarea cu expoziţia „Romanian Wings” la manifestările organizate cu ocazia centenarului zborului fraţilor Wright (Statele Unite, Dayton, Ohio, 2003);
– „Traian Vuia şi aeroplanele sale profetice” (Franţa, Centrul Cultural Român din Paris, 2006);
– Organizarea sărbătoririi Zilei Aviaţiei Române în taberele militarilor români din Afganistan (Kabul şi Kandahar, 17 iunie 2006);
– „Aripi Româneşti” (Ungaria, Muzeul Transporturilor din Budapesta, 2007).
Între activităţile cu un grad ridicat de complexitate se numără participarea cu expoziţii statice de tehnică la spectacolele aviatice RoIAS 2001 şi 2006, dar şi la demonstraţia aeriană „Magie pe cer” – 2007. Muzeul Naţional al Aviaţiei a fost prezent la: Expoziţia naţională „Inventica 2008”, Milfest, ediţiile din 2007 şi 2008, Salonul Auto 4×4 (2005). Instituţia a susţinut acţiunile Retro Automobil Clubul Român, păstrător şi continuator al tradiţiilor Automobilclubul Român, înfiinţat la 1905.
În decursul anilor, având la bază protocoale încheiate cu instituţiile aparţinând Ministerului Educaţiei sau ale administraţiei judeţene şi locale din diferite zone ale României, s-au desfăşurat activităţi ce au vizat formarea unor convingeri la nivelul tineretului, care să determine atitudini responsabile privind istoria naţională în general şi istoria aeronauticii în mod deosebit. De asemenea, a existat şi există o colaborare permanentă cu instituţii de cultură similare, din ţară şi din străinătate, ce are ca finalitate schimbul de experienţă privind rolul actual şi locul muzeului în cadrul societăţii contemporane, în condiţiile exploziei informaţionale şi a apariţiei muzeelor virtuale.

Comandor r. PAUL SANDACHI,
fost director al Muzeului Naţional al Aviaţiei
în perioada 1991-2009