Ce se tot spune
Mia: Annie mi-a spus că i-ai fi
spus secretul, despre care ți-am
spus să nu i-l spui.
Pia: Vai! Doar îi spusesem să nu-ți
spue că i l’am spus.
Mia: Na, nu-i atât de grav. I-am
spus eu că nu-ți voi spune ție că
mi-a spus’o ea. Deci, nu-i spune
că ți-am spus!
Da, dar…
-Dar de unde ai buboiul acesta?
-Nevastă-mea mi-a aruncat flori.
-Dar din asta nu se fac buboaie.
-Da, dar florile erau într-un
ghiveciu.
Așa da!
Judecătorul: De unde deduceți că
acuzatul era beat?
Martorul: Se certa cu șoferul.
Judecătorul: Dar aceasta nu-i
dovadă de beție!
Martorul: Ba da, căci nu era acolo
nici un șofer!
Depeșa
-Va să zică, la revedere, drăguță.
Dacă nu ma întorc mâine seara,
îți voi telegrafia.
-Știu, dragă bărbățele. Am și citit
copia depeșei, pe care am găsit-o
în buzunarul hainei tale.
Cum îi trebuie
-Foarte drăguță fată! Și foarte
inteligentă! Are minte cât doi!
-Mă, asta ar fi nevasta ce-ți
trebuie ție!
De ce?
-Băete, prea mă plictisești cu
întrebările tale. Ce mai vrei să știi
acum?
-De ce, tăticule, nu se
înmormântează Marea Moartă?
Simț de răspundere
-De ce te-ai tocmit atâta cu
croitorul tău pentru paltonul
comandat? Tot n-ai să-l plătești!
-De sigur, amice dar nu am vrut
ca sărmanul să piardă prea mult!
Dușă rece
Un compozitor locuia într-o
cameră mobilată. Plimbându-se
cu un prieten, văzu pe fațada
unei case o tablă comemorativă
cu numele unui compozitor
celebru.
-Ași vrea să știu – întrebă el
pe amicul său – ce se va scrie
după moartea mea pe casa unde
locuesc acum?
-“Cameră mobilată de închiriat”
răspunde prietenul.
Din Revista „Oglina Lumii” 1928
Cocheta
Prefer să am parfumuri fine
Și mulți prieteni, dar netoți,
Să facă coadă după mine
Și eu să trag chiulul la toți.
Birjarul
Prefer clienți numai cucoane
Ce umblă după adulter
Căci ele n’au timp de fasoane
Și-mi dau atâta cât le cer.
Soția
Prefer să-mi dea bărbatul leafa
Și tot ce-i pică’n deplasări
Dar să nu facă pe Caiafa
Să-mi ceară zilnic de țigări.
Soțul
Prefer să am o soacră fină,
Dar ca să fiu ginere bun
O rog în casă să nu-mi vină
Decât la Paște și Crăciun!
Bucătăreasa
Prefer stăpâna gospodină
Ce îmi ajută la gătit
Dar n-o pot suferi meschină
Să’ntrebe cât am cheltuit.
Studenta
Prefer ca să rămân frumoasă,
Să dau examene mai rar –
Decât s’ajung o ofticoasă
Cu trei licențe’n buzunar
Auditorul
În lipsă de o altă armă –
Când vorbitorul e anost –
Prefer sirena de alarmă
Și cel mai sumbru adăpost
Cerșetorul
Prefer să cer la colț de stradă
Celor ce stau îmbrățișați
Că’n oarba lor fanfaronadă
Își dau obolul de magnați.
Oaia
Prefer să mor chiar sfâșiată
De lupii cei mai fioroși
Decât să fiu intoxicată
Cu sonetele lui Cocoș.
Pisica
Prefer ai mei să târguiască
Mezeluri fine și din gros
Dar pielițele să oprească
Și restul să-mi arunce jos.
Păstorel
Decât să zbor, plutind alene,
În sfere’nalte cu senin
Prefer să stau ca Diogene
Într’un butoi – dar plin cu vin.
Autorul acestor versuri
Prefer să-mi pun lacăt la gură
Și’n cap un pled sau un covor
Decât s’aud cum mă înjură
Toți cei vizați mai sus, în cor.
Din Revista „Veselia” 1943
Autor: V. Târgovișteanul
V. Târgovișteanu
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro