“Știrile false”… ALERTĂ DE COD ROȘU în România

Existența noastră, zilnic se desfășoară sub presiunea dorințelor, nevoilor și îngrijorărilor. Goana după câștig a majorității românilor pentru satisfacerea nevoilor minime, îi face pe aceștia să acorde din ce în ce mai puțin timp pentru propria lor educație și instrucție, devenind victime sigure ale unui anumit gen de ignoranță. Toate aceste zbateri pentru asigurarea nevoilor zilnice ne ocupă aproape tot timpul, lăsându-ne prea puțin răgaz pentru educație și cultură, pentru bucuria de a citi o carte și de a trăi emoții sublime vizionând un spectacol de teatru, operă, operetă, balet sau un film.

Pe fondul acestui tablou sumbru, românii dincolo de necesitățile fiziologice, sociale, medicale ș.a au nevoie și de hrană spirituală, de informații. Zilnic, urmărim întâmplător, din curiozitate sau dintr-un obicei deja format – devenit mod de viață – fluxurile de informații și de știri propagate cu ajutorul publicațiilor scrise, pe diverse posturi de radio și de televiziune, rețele de socializare. Mulți dintre români le percep ca atare, pur și simplu iar alții din păcate nu prea mulți la număr, se întreabă cât de adevărate sunt. Răspunsul nu-i la îndemâna oricui ci numai pentru cei avizați și bine documentați. În felul acesta pe nesimțite, pe fondul unei instrucții precare a românilor cu un grad de analfabetism funcțional îngrijorător de mare și în continuă creștere, în mintea acestora se cuibărește “știrea falsă” (de la expresia anglo-saxonă, “fake news”). Specialiștii ne avertizează, că populația României și nu numai, este supusă unui bombardament sistematic cu “știri false”, ca formă de manifestare și a războiului hibrid. Zilnic, nu există eveniment relatat care să nu fie virusat de o “știre falsă” și care să te deturneze de la realitate printr-o percepție greșită în afara logicii. “Știrile false” pot fi erori de comunicare sau falsuri intenționate ale adevărului. Am ajuns într-o situație bizară: să trăim concomitent în trecut, prezent și viitor. Altfel spus, să trăim trecutul prin prezent și prezentul prin viitor adică să trăim într-o lume virtuală, într-o rețea de tip “Matrix”. Ne-am obișnuit cu “știrile false”, unde emoția a devenit mai puternică decât logică. Cei mai mulți dintre români nu mai pot trăi fără ele, au devenit dependenți de ele, fiind incluse în “meniul zilei”. Le acceptăm pur și simplu emoționându-ne pozitiv sau negativ atunci când le “înghițim” ca pe niște pilule prescrise de medic, să le “consumăm” așa cum respirăm aerul poluat, bem apa infestată sau mâncăm alimente contrafăcute (nesănătoase, “garnisite” din belșug cu E-uri, coloranți, arome artificiale și alte otrăvuri). Toate acestea, inclusiv “știrile false”, zilnic ne otrăvesc organismul, mintea și sufletul, făcându-ne din ce în ce mai vulnerabili, atât în fața inamicului nevăzut COVID-19, cât și în fața dușmanilor țării și a agenților aserviți acestora. Suntem în epoca IT, a celor mai sofisticate și performante tehnologii informatice, unde războaiele nu se mai fac cu armamentul clasic neconvențional (tancuri, tunuri, rachete, bombe ș. a). Pentru o astfel de provocare complexă, o țară are nevoie de o serioasă infuzie de capital, ceea ce României îi lipsește cu desăvârșire. “Știrea falsă” este una din multiplele forme de manifestare a războiului hibrid, dar și o nouă paradigmă socială și morală care contribuie la manipularea adevărului. Minciunile și manipulările adevărului uneori – și nu foarte rar – sunt și instrumente machiavelice ale guvernului folosite în funcție de circumstanțele politice prin “știri false”. Începând cu anul 1990, societatea românească s-a “reașezat” pe o altă ideologie față de cea dinainte de 1990, promovându-se minciuna și înșelăciunea în sectorul public dar și în cel privat, care începuse să apară cu timiditate în noul peisaj economic, proclamat cu exagerare sistem democratic. Manipularea adevărului prin “știri false” a început cu “vehiculul” massmedia, denumit generic “presa”. Sub pretextul că a avea opinii și păreri – în numele libertății de exprimare – minciuna cuibărită în “știrile false” a început să capete dimensiuni apocaliptice, cu rol nefast în societatea românească, și nu numai. An de an, sistemul de educație, cel care ar fi trebuit să formeze tinerii pentru mediul concurențial specific unei economii capitaliste, s-a degradat, promovând valori relative, mediocrități, impostori. La început a fost cuvântul cu adevărul și minciuna lui. Peste timp s-a dovedit că minciuna a fost mai puternică decât adevărul, pentru că ea avea “o mie de fețe”. Minciuna a pătruns mai mult în mintea și sufletul românilor sub cele mai diverse forme, care mai de care mai mieroase și rafinate, inclusiv sub forma “știrilor false”, producând un declin periculos asupra moralității sociale. În felul acesta societății românești oferindu-i-se pseudo-mituri, populația a devenit victimă sigură a credulității, confirmând astfel spusele lui Benjamin Disoreli: “Omul (…) este născut să creadă” (Oxford, Diocesan Conference, 1864). Omul informat și educat cunoaște bine lumea în care trăiește, pe când ignorantului prin “știrile false”, i se induce senzația că trăiește într-o altă lume, evident într-una virtuală unde opțiunile, care-l fac să se simtă aparent bine, îi aparțin. Întotdeauna în spatele “știrilor false” există un scop. Unul dintre ele este și acela al cultivării negării, “a orice și despre oricine” dat fiind faptul că negarea este cea mai previzibilă și rudimentară reacție umană, un alt scop al “știrilor false” este și acela al cultivării fricii (contrară dragostei promovate de creștinism) și a urii care duce la împietrirea sufletelor și la distrugerea compasiunii și empatiei.

În felul acesta “știrile false” devin mult mai distructive decât cuvântul rostit fără chibzuință, chiar dacă acesta este mai “ascuțit ca sabia” (Anton Pann). “Știrile false” ajung să-ți modeleze gândirea după intențiile “Creatorului”, a aceluia care dorește să fii altceva decât ești în realitate, ceva care să-i permită ulterior să te poată manipula cu efecte benefice numai pentru el. Astfel populația devine o masă amorfă, ușor de manipulat în favoarea celor care își doresc avuții, putere, cuceriri de noi teritorii. Mistificarea adevărului prin “știri false” a devenit artă și știință, făcând din România o țară de nerecunoscut, în raport cu trecutul său glorios, cu tradițiile, cultura, obiceiurile, religia și diversitatea ei. Manipulatorii de “știri false” se folosesc de date reale pentru a cunoaște evenimentele reale, apoi în funcție de anumite interese, altele decât cele care vizează interesul public, le “modelează” și le “aruncă” pe piața știrilor sub denumirea de “surse”. Din acel moment începe nebunia. Așa a devenit România o țară bântuită de violență, corupție și boli. Doctor în psihologie, George Șerban (de origine română, membru al Facultății și cercetător principal la New York University, recent desemnat “top psychiatrist” în SUA), în cartea sa “Minciuna a doua natură umană”, prezintă o analiză amplă a acestui fenomen mintal, pe care Montaigne l-a descris ca având “mii de fețe și un câmp de acțiune nelimitat”. Mai mult, Sfânta Scriptură (Evanghelia după Ioan, Epistole către Romani) consideră că “Dumnezeu este adevărul, iar omul un mincinos”. Cu alte cuvinte să ne abținem de la astfel de practici (a minții și a promova „știrile false” – sau a bârfi cum se mai spune simplu în popor), atât de dăunătoare minții și sufletului, pentru a nu ne pierde credința și a nu rătăci calea spre lumină. Din păcate “știrea falsă” este aidoma unui “virus” mult mai periculos decât COVID-19, cel care ne bântuie viața și ne creează frici, incertitudini, neliniști și disconfort major. Planeta trece printr-o perioadă bizară, în care singura “certitudine este incertitudinea”, iar minciuna cu nesfârșitele ei fețe, suport al “știrilor false”, a devenit o strategie de adaptare în care, dezinformarea, demonizarea, diabolizarea, victimizarea, calomnierea, nu lipsesc din arsenalul ei. În lume, ca și în România, se fac eforturi uriașe pentru a ascunde adevărul sau pentru a-l mistifica. Aici intervine rolul malefic al “alchimiștilor minciunii”, al celor care măsluiesc adevărul, transformând minciuna sfruntată, prin combinații numai de ei știute, într-o „piatră filozofală” , într-un așa zis “adevăr de 24 de carate”. De fapt o contrafacere grosieră între minciună și părți din adevărul nativ (adevărul pur, inițial). Acesta, ulterior, ca „produs de calitate”, frumos ambalat, va fi vândut populației ca produs de lux – “știre falsă”. Cei mai mulți consumatori de “știri false” se vor înghesui să “cumpere” la preț de promoție, în “limita stocurilor disponibile”, “senzaționalul” produs (a se citi “știre falsă”). Intrat în posesia ei, inclusiv online, populația va fi lovită necruțător acolo unde sunt slăbiciuni ale logicii, lăsând câmp liber de manifestarea iluziei. În timp, tradiția a plasat fără echivoc logica deasupra percepției. Cu ajutorul percepției nu putem “vedea” esența lucrurilor sau profunzimea lor. Nu putem aprecia realitatea lumii înconjurătoare la adevărata ei măreție, întrucât percepția este o stare subiectivă determinată de anumite secvențe temporale pe care observatorul le-a reținut în timp ca experiențe personale. Astfel spus, percepția este “o parte” a logicii, care precede acesteia atunci când trebuie luată o decizie în raport cu “întregul”. Un om logic, este un om cu profundă putere de evaluare “care nu iubește și nu urăște” în raport cu subiectul analizat, de exemplu “știrea falsă”. Un om logic nu se lasă “prins” în capcana percepției, a stărilor de spirit, a prejudecăților, care uneori pot avea și cauze patologice. În sensul celor precizate extrem de sugestivă este și remarca Sfântului Augustin, cu privire la definirea dezordinii (haosului). Acesta considera că haosul este creat de cel care “percepe” doar un fragment al mozaicului și care acționează cu intenția de a face ordine, fără să cunoască mozaicul în integralitatea lui. Evident, că o astfel de decizie bazată doar pe percepție este în afara logicii și ea generează haos. De la începutul epidemiei în România, când a apărut primul caz de COVID-19, în 26 februarie 2020 și până în prezent, suntem martori neputincioși la “bombardamentul” fără precedent cu “știri false”. Ulterior, epidemia a devenit pandemie și s-au declarat stare de urgență și stări de alertă. Pe fondul acestei schimbări fără precedent în viața noastră au apărut și momente jenante de confuzie în rândul populației din cauza comunicatelor contradictorii ale reprezentanților statului (autorități) responsabile cu gestionarea acestei pandemii. Bâjbâielile autorităților au înfierbântat imaginația conspiraționiștilor și a permis penetrarea cu ușurință a “știrilor false” în rândul majorității populației. În tot acest timp, de la o zi la alta, populația României este evaluată cu tot felul de indicatori specifici evoluției pandemiei și comunicați de misteriosul “Grup de Comunicare Strategică” (GCS) inducând în rândul populației temeri și îngrijorări. Cei mai mulți dintre românii stresați au ajuns în pragul depresiilor, mutilându-le viața. Puțini dintre noi am realizat că lupta pentru adevăr nu este și nu a fost niciodată simplă, dar a rămas singura cale spre libertate. Trăim într-o perioadă tristă în care asistăm la eșecul logicii în fața percepției și la triumful “știrilor false” asupra rațiunii.

Gabriel Năstase