Cultură și mass – media

Trăim o epocă extraordinară, toată omenirea pare a fi pe cale de dispariție, și cauza nu este numai pandemia, ci toată natura se zbuciumă, se topesc ghețarii, apele năvălesc și prăvălesc munții, acoperind pământurile ca într-un mormânt, locuri fertile se transformă-n deșert! Parcă trăim Apocalipsa! Lumea cea veche va dispărea, și se va naște o lume nouă!?

Aproape că nu-ți mai vine să deschizi televizorul, toată lumea se războiește cu toată lumea, nu se pot înțelege nici cei care s-ar zice că fac parte din aceeași tabără; toți se cred imbatabili, nimeni nu se gândește la binele țării ăsteia, „săracă țară bogată”, „Munții noștri aur poartă,/ Noi cerșim din poartă-n poartă!”, cum zicea poetul. Și sunt totuși atâtea lucruri minunate, și omului i-ar trebui atât de puțin ca să fie fericit, nu mai există dăruire, spirit de sacrificiu, comunismul a fost o catastrofă, dar societatea Post-Revoluționară se dovedește tot atât de malefică, cât va trebui să treacă oare până să scoatem din acești oameni mutilați sufletește, niște oameni care să-și iubească țara, să n-o mai vândă bucată cu bucată? Voi încerca să punctez câteva din emisiunile demne de atenție, care ar putea contribui la modelarea unui om nou, responsabil și cu dragoste de țară: Emisiunea Profesioniștii, de pe TVR1, în care, de ani de zile, Eugenia Vodă, aduce în fața telespectatorilor personalități din diverse domenii, scoțând la iveală date și amănunte necunoscute de marele public.

În luna octombrie a avut loc o întâlnire cu dl. Ștefan Cazimir ‒ doctor în Caragiale, scenarist ‒ care într-o discuție plăcută, a prezentat amănunte din viața marelui scriitor, de pildă, chiar și faptul că a rămas repetent în colegiu. Nimic nemaipomenit, în pofida faptului că în zilele noastre, am auzit, tot într-o emisiune, a altei interlocutoare, cum întreba o adolescentă, care spunea că a trecut examenul de clasa a IX-a cu 9.35, „și pe când vei lua 10?”. Școala, care scoate copii din ce în ce mai slab pregătiți, îi stimulează să învețe doar pentru note, nu pentru fixarea cunoștințelor și dragostea de a cunoaște, de a fi la curent cu tot ceea ce este nou, de a asimila cele învățate. În fine, dl. Cazimir sublinia faptul că dacă am căuta în viața geniilor, am descoperi multe eșecuri (Eminescu, Einstein ș.a.) care deși nu au avut diplome sau n-au reușit la examenul de admitere, din prima, au fost geniali. În această emisiune s-a vorbit și despre episodul relației lui Caragiale cu Veronica Micle, precum și despre procesul contra învinuirii de plagiat, în care Caragiale l-a avut ca avocat pe Delavrancea; despre plecarea lui Caragiale din țară și alte amănunte interesante. Sau emisiunea din 8 noiembrie, care l-a avut ca invitat pe părintele Nicolae Bordașiu, din Oradea, acest martir a depășit vârsta de 92 de ani, fugar 7 ani (de la 24 la 31 de ani) după care a făcut 10 ani de pușcărie. Diplomat în Teologie, facultate urmată în acele timpuri grele, de tristă amintire, și 5 ani la Farmacie, fără a reuși să mai obțină diploma. A avut norocul să cunoască toată crema României dinainte de 1944: Gala Galaction, Vulcănescu, părintele Boca ș.a. Iar după ieșirea din pușcărie, nu-l angaja nimeni, așa că a lucrat ca muncitor necalificat, la tâmplărie, la Institutul Cantacuzino, de unde a fost transferat, după un timp, la experimente (pe șoareci, șobolani, cobai). Mărturisește că nu a avut niciodată tăria să asiste la trecerea unui muribund în lumea cealaltă, a împărtășit mulți bolnavi dar nu a suportat să asiste la ruperea spiritului de lumea aceasta. Și cu o bunătate de mucenic a încheiat spunând că toți ar trebui să cunoaștem ce este dragostea pentru a ne desăvârși spiritual (capitolul 13 din Întâia epistolă către corinteni a Sfântului apostol Pavel): „Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea” (cap.13, verset 13, op. cit.). Doamne, câtă nevoie avem de această dragoste în vremurile de restriște pe care le trăim! Vreau să mă aplec asupra câtorva emisiuni cu adevărat educative, de care este mare nevoie, pentru a realiza un om nou, nou cu adevărat, care să poată iubi și care să se sacrifice din dragoste pentru omenire. O astfel de emisiune este Ora Regelui de sâmbăta, tot de pe TVR1. De pildă cea din 7 noiembrie, de Sf. Mihail și Gavril, din care am aflat o serie de amănunte interesante în ceea ce privește istoria patriei și a familiei regale. De exemplu, că Ziua Armatei din 24 octombrie, este și ziua de naștere a regelui Mihai (1921). Că s-a organizat un concurs pentru realizarea unei statui a regelui Mihai, în costum de mareșal, care va fi dezvelită anul viitor la Sinaia. Că în anul jubiliar 2011, la 90 de ani de la nașterea regelui Mihai, a fost inaugurată o expoziție de fotografii și costume naționale românești.

Despre ștafeta organizată de comunitatea sportivă Invictus; sau despre reîntregirea simbolică a drapelului, de la Carei, din 25 octombrie 1944, când ultima palmă de pământ românesc a fost eliberată de sub stăpânirea hortistă. Despre avioanele F16, care au fost comandate special de Carol al II-lea personal, împreună cu principele Mihai, pe atunci. Sau despre medalia comemorativă a 100 de ani de existență, primită de Asociația Casei Regale, din partea Președintelui României, Klaus Johannis. Complexele teme ale Teleenciclopediei, despre artă, istorie, explorări ale spațiului cosmic, animale, păsări și câte și mai câte, bogate în cunoștințe care ajută la dezvoltarea spiritului și a minții (cum ar fi prezentarea vieții lui Saint-Exupéry, sau istoria artei – de la clasicism la modernism și nenumărate alte cunoștințe din diverse domenii). Din păcate, noua formulă a Teleenciclopediei – păcătuiește prin sărăcia informației, serialele respective, repetă de la o dată la alta, tot ce s-a spus în ediția dinainte, adăugând, doar cel mult o frază în plus, puțin, prea puțin! Emisiuni asemănătoare pot fi urmărite și pe Postul TV City, mici medalioane cum a fost prezentarea Bisericii Stavropoleos și istoria ei; excepțional realizată. Interesantele emisiuni de duminica, de pe Realitatea plus, în care George Grigoriu prezintă teme culturale de un deosebit interes, cum ar fi cea despre Muzeul Antim din incinta Mânăstirii Antim, cu cele 7 săli ale sale: 3 consacrate lui Antim Ivireanu și 4 artei brâncovenești. Emisiune care a scos în evidență importanța, pentru cultura românească, a tipăriturilor lui Antim Ivireanu, precum și rolul diplomației prin cultură, realizată de Antim Ivireanu prin răspândirea traducerilor cărților sale în diverse colțuri ale orientului. Nu putem încheia fără să amintim de Memorialul durerii (TVR2), care, într-o emisiune din a doua parte a lunii octombrie, refăcea o pagină de istorie, vorbind despre cele două guverne Sănătescu și Rădescu, de după 23 august 1944, și aducerea în țară a osemintelor generalului Rădescu, din anul 2000, pentru a fi reînhumate în țară. Emisiuni care ne ajută să cunoaștem adevărata noastră istorie și oamenii de seamă pe care i-a avut această țară, care au impus-o în lume.

Beatrice Kiseleff