Alexandru Cezar Titus Stoika

8 ianuarie 1891 București – august 1940 Siberia, URSS

S-a născut pe 8 ianuarie 1891, în București, fiind primul din cei șase copii ai familiei Titus Ștefan Stoica și Irena, ca nume de fată Canella Ciorogârleanu. Bunicul ei Kostache Kanella a fost ridicat la rangul de pitar (1839) de către domnitorul Al. D. Ghika, iar tatăl Constantin Canella Ciorogârleanu, profesor la școala primară națională din Buzău, în care a fondat în anul 1874 primul ziar cu grafie latină “Independința Română”.

Studii

Cezar Alexandru, a absolvit școala primară la Sf. Ecaterina din București, iar studiile liceale le Sf. Sava – clasa I (1902), a-II-a la școala italiană Luigi Cazzavilan (1903), terminând liceul Hasdeu din Buzău (1910). În anul 1911 se înscrie la Facultatea de Drept și Filozofie din București, urmând cursurile acesteia până în 1915, cu întreruperi datorate stărilor de război. Astfel în iulie 1913, decretându-se mobilizarea Armatei, Cezar ia parte ca voluntar, la Campania din Bulgaria cu Regimentul 1 Infanterie. În timp ce Germania era în plin război cu Franța, Cezar își făcea stagiul militar la Regimentul 40 Călugăreni din Bazargic (1915).

Ca absolvent de liceu cu examen de bacalaureat, este chemat la Școala Militară din “Dealul Spirii” spre a fi instruit în vederea războiului. A scris în acest timp o cronică ritmată “În manevră” rămasă în Registrul Istoric al școlii. După absolvirea școlii este avansat în gradul de sublocotenent.

Activitatea militară

În 11/ 14 august 1916 s-a decretat mobilizarea armatei pentru intrarea țării în război. A luat parte ca sublocotenent în Regimentul 4 Ilfov nr. 21, în calitate de comandant de pluton, apoi de companie și de aghiotant regal în războiul de reîntregire a țării. După moartea eroică a locotenentului Buruiană și apoi a St. Laurențiu Atanasiu, Cezar preia plutonul pe care îl conduce în luptele de la Avrig și Porumbacu din 16 septembrie 1916. Au căzut la datorie 487 de luptători din care 276 din Regimentul din care făcea parte și Cezar. Au fost răniți 90 de combatanți printre care și Cezar. A fost internat la spitalul nr. 129 din București, i s-au extras gloanțele din corp, având și brațul stâng fracturat.

La sfârșitul lunii septembrie 1916 armata germană a ocupat Capitala; având nevoie de locuri în spitale, răniții au fost scoși de acolo și transportați cu vagoane pentru vite ca “prizonieri” în Germania la Stralsund și apoi pe Insula Dänholm în nordul Mării Nordului.

În prizonierat, Cezar a suferit cumplit din cauza rănilor sângerânde, erau hrăniți cu “supă”  apă fiartă și sărată care producea sete; mureau cu zecile fiind îngropați în “groapa anonimă a gloriei” de la marginea insulei. În 1917 au fost mutați în lagărul de exterminare de la Krefeld. S-a înapoiat în țară în 1918, dar geamantanul cu toate scrierile sale din timpul prizonieratului i-a fost furat. S-a dus la Slatina la tatăl său spre a se reface. Acolo află de la fratele său Titus că l-au pierdut pe Costel (Constantin Stoika) în bătăliile de pe Jiu.

Activitatea literară și publicistică

Ca elev, a creat poezie lirică, anecdote, cugetări, pe care le-a publicat în revistele: “Tinerimea Literară şi Artistică” (Piteşti), ”Curierul Liceului” (Ploieşti), „Ecoul Oltului” (Slatina) și în 1912 „Fiori de Primăvară”.

Reîntors la Bucureşti în 1912, desfăşoară o bogată activitate literară și jurnalistică, publicând în presa cotidiană sau periodică a vremii poeziile: ”Odă din Pindar”, ”Rugăciune”, ”0 stranie pagodă”, ”Vieața” şi multe altele și proze cu titlul ”Tăbliţele unui ursuz”. În revista ”Rampa”, publică drama ”Semiramida” tradusă din creaţia lui Sar Peladan, nuvela ”În cimitirul dumbrăvii”, precum şi poeziile ”Serenada”, ”Elegie”, ”Murmurul mării”, ”Erotism”, ”Violeţii”, ”În atelier”, ”Simfonie”, ”Oda”. Publică, de asemenea, versuri în ”Noua Revistă Română” şi ”Văpaia”, precum şi în revista ”Versuri și proze” din Iaşi.

În 12 iunie 1912, au fost inaugurate Arenele Romane, Teatrul de Vară, Teatrul ”Antic sub cerul liber”, cu piesa ”Semiramida” de Sar Peladan tradusă de Cezar Al. Stoika şi jucată de mari actori: Achaume Braneanu, soţii Demetriad, Marioara Voiculescu Storin, Bulfinschi şi Ion Manolescu; muzica a fost creată de I. Dinicu. Spectacolul a fost un triumf, autorul ”traducător” Cezar Stoika a fost aplaudat frenetic de un public profund emoţionat.

Cezar T. Stoika (centru dr.) – Presedinte Societaea de „Belle Arte”, Basarabia si Gala Galaction (centru st.) Chisinau, 2.02.1939

Retras în Basarabia, la Orhei, redactează Gazeta Orheiului în paginile căreia îi apar creaţii literare inspirate din istoria neamului. Ia parte activ la mişcarea naţională desfăşurată în scopul alipirii Basarabiei la patria mumă. În acest oraș, cunoaşte multe personalităţi: I. Pelivan, Pantilimon Halipa, Ion Luculet, Fedea Inculeț, Ion Costin, Plămădeala, Iorgu Tudor şi mulţi alţii. Desfăşoară o vie şi rodnică activitate profesională, jurnalistică și literară (ca redactor literar al ziarului ”Frăția Românească” editat de Dr. Mihail Coteanu. În 1928, părăseşte Orheiul și se mută la Chişinău unde, împreună cu fratele Titus – avocat – a deschis biroul de avocatură și notariat ”Cezar și Titus Stoika”. În Chişinău îşi cumpără casă și se separă de Titus, profesând avocatura în cabinetul său. Până în 1940, cât timp a locuit în Chişinău, Cezar a continuat să scrie versuri, proză și articole pe probleme sociale, politice, literare pe care le-a publicat în revistele ”Vieața Basarabii”, ”Moldova de la Nistru”, ”Moldova de Răsărit” (fondată de tatăl său, Titus Ştefan Stoika), ”Dreptatea”, ”Bugeagul”, ”Raza”, ”Gazeta Basarabii”. A îndeplinit şi multe alte activități ce i-au pus în valoare excepţionale calități: inteligenţa, voinţa, hărnicia, devotamentul. Din 1920 a fost membru fondator al Asociaţiei Ziariştilor Presii din Basarabia (Chişinău), membru al Asociaţiei Presei Române, membru fondator al Societăţii Scriitorilor Români din Basarabia, preşedinte al Societăţii de Belle Arte din Basarabia.

În 21 ianuarie 1925, s-a oficiat de către Diaconul Chirica Palli (tatăl celebrei soprane Zenaida Palii) cununia lui Cezar cu Natalia Petrovna Iarovenco (absolventă a liceului rusesc din Orhei). Natalia era fiica lui Iarovenco şi a Evgheniei Alexandrovna (născută Morozovski). Mamă a Nataliei s-a recăsătorit cu Niculae Petro viei Popov, după moartea lui Iarovenco, un apreciat specialist în finanţe, foarte stimat în Chişinău. Din căsătoria lui Cezar cu Natalia, s-a născut fiul lor Eugen (botezat de Titus).

Anii trăiţi de Cezar Alexandru Stoika la Chişinău au fost bogaţi în realizări, avocatul și scriitorul bucurându-se de admiraţia și preţuirea concitadinilor, precum şi a multor personalităţi de rang înalt din diferite domenii: Ion Duca – Ministru Cultelor, Olga Gordonii – scriitoare, Sandu Teleajen ;poet, Ion Pertz – profesor universitar, V. Boldur profesor universitar, Ion Buzdigan – profesor universitar, Bogdan Istru – poet, T. Costenco – poet. A deţinut funcţii de înaltă responsabilitate, fiind apreciat mai ales pentru înalta calitate de avocat pledant. A funcţionat în cadrul Asociaţiei Presei Române din Basarabia; a făcut parte din Comisia de Cenzori a Școlii Normale de învăţătoare Chişinău; a activat în Comitetul Societăţii Scriitorilor din Basarabia, a fost vicepreşedinte al Căminului Cultural Parohial din Chişinău.

În 26 iunie 1940, Chişinăul a fost  ocupat. Cezar, fiind bolnav de inimă nu s-a putut refugia în România mai ales că se închiseseră graniţele Basarabiei. Mama Irena  Canella  Ciorogârleanu s-a adresat Ministerul Afacerilor Interne Direcţia Administraţiei de Stafii solicitând ca fiul ei să fie transferat în România. Avizul dat de Direcţiunea Generală a poliţiei şi Siguranţei de Stat a fost favorabil: avocatului Cezar Alexandru T. Stoika i-a fost admisă intrarea în ţară, fiind trecut în Tabloul Judeţului Lăpușna sub numărul 5.004. Cezar nu a venit. S-a stins undeva; în Siberia.

Poetul N. F. Costenco îi scrie lui Titus Stoika o scrisoare: „Mult stimatul nostru Titus Stoika, poate s-o afli de la mine, că eu am fost în zilele acelea grele de deplasare de creaţie prin părţile Siberiei împreună (cu Cezar). Ne-am învârtit 40 de zile de potop, de foamete şi bombardamente sub iunkerele nemtești, ne- am cătrănit de binele foametei și mizeriei, reciteam versurile minunate ale poeţilor Arghezi şi Barbu, nemaivorbind de clasici, ne lăsam mâncaţi de păduchi, ce ne năpădiseră din cauza mizeriei şi necurăţeniei din vagoanele de vite!”; și poftim tragedia! S-a stins undeva, cum se stinge un minunat luceafăr în pâcla nedreptățirii! Era Cezar un om minunat, pe care îl iubeam dar n-am putut să-l salvez; … ”Era mic de stat, dar avea un suflet mare!”. Creaţia literară a lui Cezar Alexandru T. Stoika este variată și ilustrează toate aspectele, întâmplările și evenimentele tumultoasei sale vieţi.

Florian Laurențiu Stoika