Ovid versus Covid & Co.

Ovidiu ȚUȚUIANU, ca și majoritatea autorilor genului scurt de literatură, este un martor al al vremurilor care cum întâlnește o situație deosebită, cu un oarecare conținut de haz, o și fixează printr-o epigramă, un epitaf, o fabulă etc., periodic adunând aceste gânduri într-un volum.

De data aceasta, există un element de specificitate legată de această pandemie seculară, acest blestem căzut asupra omenirii, aducător de lucruri rele, dar și provocator de umor, tămăduitor în situațiile grele. Oamenii au în suflet acea pornire de a face haz de necaz, care ne-a ajutat în multe situații pe noi românii, dar nu numai. De altfel, autorul cărții este un personaj asemănator vremurilor, fiind un om foarte sobru de felul lui, atât la comportament cât și la înfățișare, dar foarte sensibil la întâmplările producătoare de umor de limbaj, de situație, de toate felurile.

Volumul cuprinde un capitol de epigrame din care am reținut câteva: Bărbatul ideal: Nu bea, nu bate, nu înjură,/ La alte, inima nu fură,/ E grijuliu, dar nu insistă,/ E ideal, dar …nu există!, sau Antialcoolică: Ca să te lași de băutură/ Nu-ți trebuie multă cultură./ Nici sfaturi, nici militărie/ Ci doar o… „groază de tărie”! asculți sunt șanse pe- undeva,/ Ca noutăți să poți…a învăța! Întoarcere…virusală!: Au plecat români afară,/ Spre mai bine, în apus./ Se întorc buluc în țară,/ Doar un virus…i-a adus! Opțiune păguboasă!: Se bat românii ca să plece-n pandemie,/ La nemți, sparanghel să culeagă./ Dar ei nu vor ca să-nțeleagă,/ Că-n țara lor recolta… zace pe câmpie!

Interesantă dedicația făcută lui Auguste RODIN (1840-1917), autorul sculpturii Gânditorul: Un mușchiulos cu gânduri mari, nespuse,/ A fost sculptat cu toată măiestria./ Păcat că autorul nu-l văzuse,/ Pe tizul său, găsit la… Hamangia!

Lui Florin GRIGORIU, colegul nostru, autorul volumului „Comentarii la cele 10 porunci”, i se dedică: Un titlu care nu-i posibil,/ La conținutul – prea sensibil;/ Poruncile, nu se discută/ Căci ele doar… se execută!

Și nu în ultimul rând, autorul pune la un loc, cu scântei, cele două categorii de iubire ale vieții sale, femeia și electricitatea:

Mai sunt capitole cu dedicații, madrigaluri, comentarii la tablouri celebre, comentarii la sculpturi celebre, epitafuri, fabule, alte poezii umoristice, critici și replici, poezii cu formă fixă și decameron coronavirus, din care am ales:

Vorbitul și ascultarea: Chiar Dalai Lama ar fi spus cândva:/ Când tu vorbești repeți ce știi deja./ Dar când

Femeia și…curentul electric (Avertisment): De știi cu ea a te purta,/ Lumină-n viață îți va da./ Dacă te-ncurci și tot o scalzi,/ Să fii atent să nu te…„arzi”!

Peste aceste două, mai nou, sub deviza “Noi cei ce ne înșelăm familia cu arta”, a introdus printre iubirile sale și literatura. Ce a ieșit, vom vedea în volumele viitoare.

prof. univ. dr. ing. Nicolae Vasile