Mihai Claudiu Dumitrache

Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, l-a numit pe Dumitrache un simbol pentru viitorul creației intelectuale. Cartea biografică 20 a fost clasată pe locul 2, timp de 20 de zile, pe site-ul Cărțile Anului – secția recomandate, în iulie 2020. În decembrie 2020, Claudiu a publicat poezia Slujitorii lui Apollo.

Este muzician, cântăreț, compozitor, jurnalist, editor, poet, analist cultural și coach de dezvoltare personală. Face parte din Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România, Uniunea Națională a Artiștilor din România, dar și din diferite asociații din România și Republica Moldova.A fost artist al Teatrului de Revistă Anton Pann din București și discipol al scriitorului și profesorului Ioan Maftei-Buhăiești. Claudiu a lansat piesa Lumea mea în 2016, compoziție proprie, pe versurile mamei sale.

De-a lungul timpului a adaptat și interpretat mai multe melodii străine în limba română, fiind apreciat de mai multe personalități. Încă din adolescență, Claudiu a demarat programe anti-bullying și a organizat evenimente și strângeri de fonduri pentru persoanele cu dizabilități sau pentru copiii cu autism. Voicu Enăchescu i-a înmânat premiul pentru tehnică și expresivitate vocală de excepție, în 2013, la Tinerimea Română din București. Muzica sa a fost apreciată cu multe premii, în 2016 câștigând premiul special oferit de Music Awards Tv la Battle of The Voices. Genurile muzicale abordate de Claudiu sunt blues, folk, pop și rock. Printre cântăreții care l-au influențat se numără Tom Odell, Nick Jonas, Michael Jackson, Paul Anka, Joan Baez, Dida Drăgan, Kelly Family sau Harry Styles. Claudiu a studiat canto clasic în cadrul Școlii Populare de Arte Octav Enigărescu din Târgoviște, dar a căutat să se perfecționeze și cu Ozana Barabancea și Gabry Fortuna.A debutat în literatură, în 2018, cu volumul de poezii Boemia unui mort, această carte fiind lăudată de mai multe personalități ale literaturii române. Datorită creațiilor sale, Claudiu Dumitrache a fost asemănat cu Mihai Eminescu, George Bacovia, Arthur Rimbaud sau Alexandru Macedonski.

Volumul Boemia unui mort a făcut subiectele unor teme filosofice în cadrul Universității București și Universității Hyperion în perioada 2019 – 2020. Alături de alți literați, filologul și antropologul Ștefan-Lucian Mureșanu, cercetător la Institutul de Etnografie și Folclor al Academiei Române, îl consideră pe Dumitrache un poet neosimbolist contemporan ce are acces la lumea lumilor, în stilul său existând o supraconductibilitate poetică, o cromatică menită să producă un maxim de extaz și să masifice cele mai mărunte sentimente, până la apocaliptic.

În 2019, a publicat cartea 20, publicație biografică cu care a stabilit recordul național pentru cel mai tânăr autor de autobiografie.

PREMII, TITLURI

Cetățean de Onoare – Consiliul Local Costeștii din Vale, 2020
Ambasador al Culturii – Comisia Europeană, EPALE și Euro Education Federation, 2020
Diplomă de excelență – Centrul pentru Cultură, Istorie și Educație București, 2013
Cel mai tânăr autor de autobiografie din România – Asociația Cartea Recordurilor, 2020 pentru publicarea biografiei “20”Ambasador al Păcii – World Literary Forum for Peace and Human Rights, 2021
Premii pentru activități culturale desfășurate în perioada 2016-2020

Dansează-mă pe inelul lui Saturn

Dansează-mă pe inelul lui Saturn,
Plimbă-mă pe al mării drum,
Citeşte-mi poveşti de adorare,
Şi cântă-mi ca într-o operă mare.

Vorbeşte-mi ca Isus apostolilor
Şi răpeşte-mă ca ielele pădurilor.
Dezbracă-mă de tot ce-i rău,
Mântuieşte-mă cu trupul tău.

Însteleaza-mă pe cerul tău,
Desenează-mă în art nouveau,
Scrie-mi poezii ca Sylva,
Încoronează-mă cu iubirea ta.

Gaze

În aceste straturi de gaze
Am trecut prin diferite faze
Şi am început să scriu pe copaci
Morți, ce vor putrezi în saci

E destul de trist să ştiu,
Copacii se fac sicriu
Iar unde mă botez viu,
Mă trec şi spre albastriu

Dacă ar fi existat Agartha,
Dacă s-ar fi schimbat  harta,
Atunci l-aş căuta pe Amor,
Să te înţepe, să plecăm…

Nu mai vreau în homosferă
Mă simt străin, mă simt hienă
Vreau măcar un pic de vid
Să mă bucur, să mă sting…

Chemare

Aud un glas astral demult
Nu pot răspunde, cred că-s mut
Aud un râu ducând spre nord
Eu sunt în mare, nu ştiu să înot

Aud o pasăre măiastră
Mă cheamă-n lumea împărătească
Eu stau în patul de pământ
Nu pot zbura şi mor curând

Aud un tibetan cântând
Corpul mi-e împietrit şi plâng
Mai aud un glas senin,
Un arhanghel, îmi dă vin

Sunt aproape mort acum
Miros tămâie şi mult fum
Totuşi mai aud ceva
Ani lumina, vocea ta…

Lalele

Epicurianul eu
Prieten cu Dumnezeu
Plin de gânduri cu enigmă
Zic să scriu ce-mi stă pe limbă

Geniile stau de veghe
Lumea toarce, nu le vede
Preoţii sub sfânta masă
Care-i mire și mireasă?

Și toţi codicologii tac
Că știinţa e un fleac
Pe Buranus plâng doar câinii
Gigasul l-au furat păgânii

Jur că aș vrea să mă lipsesc
Orgasm lung să slobozesc
Sau să mă desprind puţin
Să mă văd iubind, murind

Stau la rând pentru magie
Fac doi bani în pălărie
Trandafirii-s pe manele
Acum aș mirosi lalele.

Blasfemie

La cine să mă închin
Când trăiesc moment de film?
Cui să-mi trimit lacrimile
Atunci când se sting mamele?

Pe cine să mai cert?
Dumnezeul mi-e incert
Cum să scap de sărăcie?
Nu-s iubit! E blasfemie?

De ce e geniul în sicriu?
A murit sau e tot viu?
De ce nu ne-a lăsat un dar,
Să avem şi noi habar?

Când te vei hotărî un pic
Să îmi pui cuvântu-n plic,
Voi cunoaşte adevărul
Iar atunci, îmi pot lua zborul..

Opera necunoscuta

Ca pe un obiect de artă
Te-am perceput o perioadă.
M-ai inspirat la infinit,
Cum să regret că te-am iubit?

Ca-ntr-o cădere de stea,
Idem ardea inima mea.
Căzută-n Polul Sud, s-a stins,
Rămânând un fir de vis.

Pe da Vinci de-l aveam,
Ne picta Frumos pe-un geam,
Rămânând opera-n toţi vecii,
Vrând-o daciii, ruşii, grecii .

Puteam să-ţi dăruiesc toţi macii,
Să-ţi fac covor din acacii,
Închinându-se toţi vracii,
Că iubirea alungă dracii.

Împlinit
Fost copil până mai ieri,
Mi-amintesc – visam averi.
Douăzeci – așa-m-știut,
Oamenii – ei toți se duc…
Pier dorințele și ura,
Secretele și minciuna.
Ce rămâne pentru alții,
Să se bucure toți frații,
E doar gândul cel mai bun,
Un iluminat de drum.
Țări, oceane ș-anotimpuri,
Bucurându-mă de sit-uri,
Însoțit de Mihail,
Muzică, dar și de vin,
Căutându-l pe Socrate,
Lăcrimat-am căi ferate.
Și cântând, țipând la mine,
M-am izbit sărman de Tine.
Întru basm cu Dumnezeu,
În copilărie, eu.
Tâmplele s-au mai mărit,
Fruntea s-a mai încrețit.
În apus și răsărit,
Împlinit cânt, împlinit.

Doina Bârcă