Părintele Patriarh Daniel

Joi – 22.07.2021, Părintele nostru Patriarh Daniel a împlinit frumoasa, rotunda şi binecuvântata vârstă de 70 de ani iar, tot într-o zi de joi – 30.09.2021, a împlinit 14 ani de strălucit, rodnic, vrednic, harnic, dinamic şi binecuvântat patriarhat!Ce să-i doresc, eu unul, umilul de mine, un simplu credincios, Părintelui nostru Patriarh Daniel, cu prilejul acestui ales eveniment şi deosebit moment aniversar, rotund, septuagenar? Eu mă rog să-i dea Dumnezeu sănătate sporită şi putere de muncă susţinută, că are multă şi mare nevoie, şi de una şi de alta, fiindcă, iată, de 14 ani, s-a angajat la realizarea, împlinirirea şi desăvârşirea unor proiecte spirituale, măreţe, importante, ziditoare şi mult folositoare, în frunte cu temeluirea şi construirea Catedralei Mântuirii Neamului!De fapt, eu, unul, aşa l-am ştiut şi (re)cunoscut, întotdeauna, pe Preafericitul nostru Părinte Patriarh, şi îl ştiu de ceva vreme, din anul 1991, ca o persoană angajată, harnică şi dinamică, serioasă, cultă, inteligentă, raţională, lucidă, aplicată şi practică, cu o prezenţă de spirit şi o minte inspirată, sclipitoare, de-a dreptul genială, care m-a surprins, în mod extraordinar, atunci când nici nu mă aşteptam şi nici nu mi-am dat seama!Da, un om angajat, la modul asumat şi responsabil, a fost şi în Scaunul Moldav, (de) la Iaşi, timp de 17 ani, ca Arhipepiscop şi Mitropolit, între anii 1990 – 2007, adică de la vârsta de 39 până la 56 de ani, un om şi mai responsabil şi mai asumat este în ultimii 14 ani de patriarhat, aici la Bucureşti, un patriarhat deloc uşor sau facil, cu multe probleme, cu nenumărate provocări, cu multiple încercări, cu numeroase piedici şi obstacole dar, pe care Preafericirea Sa a ştiut şi reuşit, întotdeauna, să le depăşească şi să le gestioneze, la modul exceptional şi minunat, trecând dincolo de orice contestaţie sau traversând, cu real succes, orice cârcoteală omenească, de cele mai multe ori, nefondată, ignorantă şi, chiar, arogantă, de foarte multe ori neinspirată şi, mai ales, răutăcioasă, pur subiectivă şi, mai deloc, obiectivă, în majoritatea cazurilor!Ce-i mai doresc eu, acum, cu prilejul acestui popas aniversar, Patriarhului nostru: să-l înţeleagă Dumnezeu atunci şi acolo când şi unde noi, oamenii, neputincioşi, uşor influenţabili şi neisprăviţi cum suntem, nu-l înţelegem, necum să-l mai şi apreciem sau admirăm, pentru tot efortul depus; să-l ajute Dumnezeu acolo şi atunci unde şi când noi, aceeaşi oameni, plini de slăbiciuni, de confuzii, de antinomii, de contradicţii, dileme, polemici şi contraste, fie nu putem, fie nu ştim, fie nu vrem să ajutăm, nu pe Părintele Patriarh personal, căci nu cred că este cazul adică nu Preafericirea Sa are nevoie de aşa ceva ci, de fapt, Biserica – de care ne lepădăm atât de repede şi de uşor, invocând tot felul de motive, acuze, scuze, texte şi pretexte, fiindcă suntem, încă, destul de neiniţiaţi şi de necatehizaţi în materie teologică, morală, dogmatică, canonică şi eclesiologică!Şi, mi-aş mai dori, tot în acelaşi cadru sau context ca, măcar, acolo unde nu putem ajuta Biserica, măcar să nu o încurcăm ci, mai bine, să o lăsăm în pace, pe Ea şi pe noi, toţi, păstorii, slujitorii, clericii, credincioşii, fiii şi membrii Ei şi, nu în ultimul rând, pe Păstorul Ei şi Patriarhul nostru; da, pur şi simplu, să fim lăsaţi în pace, în virtutea unui elementar simţ al respectului şi în baza unei minime educaţii sau instrucţii, care ne cere ca “ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face” ori “cine sapă groapa altuia cade chiar el în ea!” sau care ne pretinde faptul de ne vedea fiecare de locul şi de rostul nostru, fără a ne amesteca acolo unde “nu-i de nasul nostru!”Atât şi, nimic mai mult sau nimic altceva!Dar, să stăm, liniştiţi, că vine ea, întotdeauna, şi plata şi judecata, căci “după faptă şi răsplată!”Şi, în sfârşit, îi mai doresc încă ceva, Părintelui nostru Patriarh: să rămână acelaşi – teolog erudit, conducător desăvârşit, predicator iscusit, intelectual rafinat, diplomat neîntrecut, organizator priceput, un om plin de har şi de adevăr, plin de farmec, expresivitate, naturaleţe, tinereţe şi spontaneitate, plin de corectitudine şi onestitate, eleganţă şi ospitalitate, plin de altruism, vivacitate şi culoare, toate aşezate, cu mult bun simţ, la momentul şi în locul potrivit sau cuvenit, fiind o persoană plină de raţiune, rigoare, luciditate, discernământ şi dreaptă socoteală, comportându-se şi raportându-se, cu adevărat, de fiecare dată, la modul autentic şi superlativ!Aşadar, personalitatea complexă, rotundă, bogată, de acum şi septuagenară, patriarhală, şi la propriu şi la figurat, precum şi completă a Patriarhului nostru, cuprinde sau conţine, exact, calităţile, capacităţile şi virtuţile absolut necesare şi, de-a dreptul indispensabile, oricărui lider sau conducător, fie el religios sau nu, al secolului XXI din mileniul III şi, deci, ar fi indicat şi tare bine dacă, cei avizaţi, sau nu, ar lua aminte!Cu alte cuvinte, personal, pe Părintele Patriarh nu-l putem clona însă, totuşi, calităţile şi virtuţile sale excelente, cred eu, că ar putea fi multiplicate şi luate drept exemplu, ajungând a ne fi, nouă, tuturor, un exemplu, un model şi un reper demn de urmat!Altfel spus, să ne gândim, bunăoară, ce bine ar fi şi, ne-ar fi, dacă am adopta drept principii formatoare şi călăuzitoare, în viaţa noastră, comună, uneori prea comună, perseverenţa, tenacitatea, determinarea, corectitudunea, onestitatea, parolismul şi, în special, dorinţa, voinţa, rezistenţa, determinarea sau capacitatea de muncă a Preafericii Sale căci “numai exerciţiul face premianţi” oameni buni, altminteri, de trântori, de băgători în seamă, de gură cască şi de pierde vară este plin podul!Deci, ce ziceţi fraţilor? Ne punem şi noi, ceilalţi, în sfârşit, pe treabă sau, ne ţinem numai de trăncăneală, cât este ziua de lungă, bine ştiind că noi, foarte mulţi dintre noi, ne pricepem la toate şi, de fapt, la nimic, adică şi la politică, şi la sport şi, mai nou, şi la treburile Bisericii sau, bunăoară, la necesitatea, importanţa ori ba, a edificării Catedralei Mântuirii Neamului şi, nu numai!Da, chiar aşa, îmi aduc şi acum, aminte, cât venin şi, câtă cerneală, ori vorbe aspre şi ascuţite au mai curs, la un moment dat, cu privire la rostul, existenţa şi valoarea acestui semnificativ edificiu al poporului şi (al) neamului nostru românesc!Altminteri, au fost ori sunt, până la urma, de-ale vieţii, încercări, piedici, ispite, obstacole şi valuri dar, să nu uităm că “Ce e val ca valul trece!” aşa că, în sfârşit, mila lui Dumnezeu în toate!Prin urmare, totuşi, eu, unul, recomand călduros, să nu mai reluăm, să nu mai repetăm, vreodată, asemenea gesturi şi fapte, adică să nu (mai) recidivăm ci, pur şi simplu, să lăsăm, cel puţin, treburile/problemele Bisericii, în seama Părintelui nostru Patriarh, a Sfântului Sinod al BOR şi a întregului corp, sacerdotal, pastoral şi ecleziastic căci, ştiu ei, mai bine, ce, când, unde şi cum au de făcut, mai ales sub conducerea unui asemenea vrednic, harnic şi dinamic Patriarh, căruia, aici şi acum, în încheierea acestui modest şi, uşor neconvenţional, articol, din partea mea, îi doresc: ani mulţi, sănătoşi şi binecuvântaţi de la Dumnezeu iar, de la noi, oamenii, dacă este cu putinţă, un gram de linişte, un dram de recunoştinţă şi o firimitură de consideraţie şi, cred că ar fi de ajuns, ar fi foarte bine sau, mai corect spus, ar fi, într-adevăr, mare lucru!Din parte-mi, aşadar, Vă doresc să aveţi parte de aleasă binecuvântare de la Dumnezeu şi (de) sporită bucurie de la oameni, în toţi anii patriarhali care vor urma, de acum ori de aici înainte!Dumnezeu să Vă poarte de grijă şi să Vă ajute, în continuare, în tot lucrul cel bun! Amin!Un sincer şi călduros „La mulţi, buni, sănătoşi, frumoşi şi binecuvântaţi ani!” Preafericite Părinte Patriarh!

Dr.Stelian Gomboș