Mulți dintre noi am auzit de Medicina de Laborator în momentul când medicul de familie ne trimite pentru efectuarea analizelor de bază anuale sau când descoperim o anumită patologie și avem nevoie urgent de un set de analize complet.Mulți dintre noi am auzit de oamenii de știință Louis Pasteur, cel care a pus bazele Microbiologiei de astăzi, Karl Landsteiner recunoscut ca “părintele transfuziilor de sânge” sau de Dr. Ion Cantacuzino medic și microbiolog român, fondator al Școlii Românești de Imunologie și Patologie experimentală.Dar cei mai mulți dintre noi nu știu exact cu ce se ocupă medicina de laborator de fapt. Am auzit deseori diverși pacienți care erau nemulțumiți de întârzierea unui rezultat sau de eliberarea lui prea rapidă, spunându-mi că acel rezultat este greșit: “Doamna doctor, nu se poate ca acel rezultat să iasă așa repede, doar a fost trimis în afara țării pentru prelucrare”, iar eu îi răspundeam calm că am validat acel rezultat rapid tocmai pentru că este un rezultat patologic și are nevoie să se prezinte la medicul de specialitate cât mai urgent posibil, pentru a începe tratamentul adecvat. Medicina de laborator în ansamblul ei este o specialitate paraclinică care are în prim plan prelevarea de produse biologice (sânge, urină, etc.) de la pacienți, cu scopul de a pune diagnosticul sau a ajuta clinicianul pentru diagnosticarea unei patologii. Această specialitate este împărțită în două ramuri principale: Microbiologie și Hematologie.
De curând Microbiologia a devenit o specialitate în sine, dar atunci când am terminat eu Facultatea de Medicină așa era divizată. Hematologia își are începutul în descoperirile austriacului Karl Landsteiner și colaboratorii săi prin identificare grupelor sanguine. În 1930 i-a fost decernat premiul Nobel pentru Medicină studiile sale fiind la baza clasificării grupelor sanguine așa cum le cunoaștem astăzi în Sistemul ABO. Acesta a descoperit aglutininele (anticorpii) ca fiind cauza aglutinării sângelui, mai exact Sistemul ABO se bazează pe două aglutinogene (antigene) A și B și două aglutinine specifice (anti A și Anti B). Karl Landsteiner a observat că indivizii care prezintă pe hematii (eritrocite) un aglutinogen nu au niciodată în plasma sanguină aglutinina omoloagă. Un individ poate dispune de unul, ambele sau de nici unul din aglutinogene. Întotdeauna există aglutinine corespunzătoare aglutinogenului care lipsește, iar când sunt prezente atât aglutinogenele A cât și B, nu vor exista aglutinine. Astfel, există 4 grupe principale în sistemul AB0: 0 – Nu are aglutinogene, dar are aglutinineA – Are aglutinogenul A și aglutinina (anti B)B – Are aglutinogenul B și aglutinina (anti A)AB – Are ambele aglutinogene A și B, dar nu are aglutinineKarl Landsteiner și-a continuat munca și în anii care au urmat. Astfel în 1937 împreună cu Alexander S. Wiener au descoperit Sistemul Rhesus (Rh). Acest sistem este clasificat după prezența sau absența unor proteine specifice (antigen D) pe suprafața hematiilor. Indivizii ale căror hematii prezintă antigen D pe membrană sunt considerați Rh + (pozitiv), ceilalți Rh – (negativ). În 1904 Arthur Pappenheim medic german, pionier în cercetarea celulelor stem, editează prima revistă de specialitate din lume “Folia Hematologica”, publicație care apare și astăzi, iar în 1908 acesta înființează prima societate de hematologie din lume: Societatea berlineză de hematologie, dar care a funcționat numai 3 ani. Dr. Victor Babeș este recunoscut de toată lumea ca fiind primul medic român bacteriolog și morfopat care a fondat Școala Românescă de Microbiologie.
În anul 1885, acesta, împreună cu Victor Andre Cornil (histopatolog și anatomopatolog) este autorul primului tratat de microbiologie din lume “Bacteriile și rolul lor în anatomia și histologia patologică a bolilor infecțioase”. Dar mai puțin cunoscut este faptul că în anul 1902, Dr. Victor Babeș a publicat o lucrare depre natura neoplazică a leucemiei limfoide – “Neoplastische Leukemie” – în care emite o teorie originală și curajoasă pentru o epoca în care hematologii vremii, sub influența și în frunte cu Profesorul Dr. Otto Naegeli (hematolog elvețian) susțineau că leucemiile reprezintă “tulburări de corelație”; Dr. Victor Babeș este astfel cel care a prevăzut cu o jumătate de secol înaintea altora natura neoplazică a leucemiei limfatice cornice. Primele lucrări de hematologie din literatura medical românească au fost publicate în perioada 1904-1908: Cosma Zamfirescu – “Despre leucemie” (1904), I. Gălășescu și A. Crăescu – “Leucemia acută cu celule mari” (1907-1908), Ion Bruckner – „Hematia”, „Mastzellen”, „Evoluția tabloului sanguin după splenectomie”.Societatea Română de Hematologie, înființată în 1932 din inițiativa Profesorului Ioan Cantacuzino a fost cea de-a doua societate de hematologie cu extensie națională. Prima societate fiind înființată în Franța în 1931, Societatea Franceză de Hematologie, societate care există și astăzi. În jurul anului 1945 sunt începute la Institutul “Dr. I. Cantacuzino” cercetări morfologice și serologice asupra bolii hematologice a nou-născutului (forma de anemie hemolitică autoimună) și se introduce în centrele de transfuzii testele serologice (grupele sanguine).În anul 1951, medicul Constantin T. Nicolau, elev și colaborator al lui Nicolae Gh. Lupu (reprezentant al medicinii interne din România), organizează prima Catedră de Hematologie pentru învățământul medical superior, cu sediul la Spitalul CFR 2 și înființează Centrul de Hematologie, creând astfel la București specialitatea de hematologie în cadru organizat, cu toate domeniile ei de investigații, diagnostic și tratament. Marele merit al lui Constantin T. Nicolau a fost acela că a separat specialitatea de hematologie de cea de medicină internă și de histologie. El a fost primul profesor de hematologie pentru învățământul medical postuniversitar.Pentru că Microbiologia reprezintă a doua mare ramură a Medicinii de Laborator, îl voi menționa astfel pe cel care a fost pionier în acest domeniu, Luis Pasteur. El a descoperit că maladiile infecțioase erau provocate de microorganisme. În 1856, un industriaş l-a rugat pe Louis Pasteur să afle de ce vinul şi berea se acresc odată cu trecerea timpului. Acesta a demonstrat că atât fermentaţia, cât şi alterarea erau provocate de microorganisme. Omul de ştiinţă a prezentat o modalitate prin care se poate preîntâmpina alterarea, numită astăzi “pasteurizare”. Încălzind vinul până la 50 de grade Celsius, sunt eliminate microorganismele care îl pot altera.
Procesul de pasteurizare a fost testat cu succes la 20 aprilie 1862.Un alt medic și microbiolog renumit pe care l-am amintit mai devreme în articol, a fost Dr. Ioan Cantacuzino. Acesta s-a remarcat prin activitatea pe care a desfășurat-o în cercetare privind vibrionul holeric și vaccinarea antiholerică, imunizarea activă împotriva dizenteriei și febrei tifoide, etiologia și patologia scarlatinei. Pe baza cercetărilor sale privind vibrionul holeric, Dr. Ioan Cantacuzino a pus la punct o metodă de vaccinare antiholerică, numită “Metoda Cantacuzino”, metodă folosită și astăzi în țările unde se mai semnalează cazuri de holeră. România a fost a doua țară din lume, după Franța, care a introdus în 1926 vaccinul BCG (“Bacilul Calmette-Guérin”), având germeni cu virulență atenuată, pentru vaccinarea profilactică a nou-născuților împotriva tuberculozei.În 1901 este numit profesor de Medicină experimentală la Facultatea de Medicină din București și în 1907 este numit Director General al Serviciului Sanitar din România. În 1910 este adoptată prima Lege Sanitară cunosută ca și “legea Cantacuzino”. În 1921 a înființat “Institutul de Seruri și Vaccinuri” adică “Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară <<Cantacuzino>>” de astăzi. În zilele noastre, Medicina de Laborator este o specialitate în continuă dezvoltare și tot mai mulți tineri absolvenți de Medicină aleg această specialitate datorită numeroaselor sale implicații în cercetare precum și posibilitatea afirmării în renumite Laboratoare existente atât la noi în țară cât și în străinătate. Nu în ultimul rând oportunitățile pe care ni le oferă această ramură din Medicină și pe care orice tânăr Medic cu înclinații spre descoperire și cunoaștere le poate fructifica din plin.
Dr. Laura Nicoleta Baicu (Stoika)
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro