Colegiul național Carol I Craiova

Activitatea de Președinte de Bacalureat la Colegiul Național Carol I, Craiova a oferit prilejul autorului acestui aricol să cunoască această instituție de învățământ. În drum spre colegiu în fața statuii regelui Carol I te întâmpină o clădire monumentală care te îndeamnă să cunoști istoricul acesteia, importanța în istoria culturală a orașului Craiova, rolul în istoria națională a românilor. Profesor de istorie m-am interest de istoricul acestei instituții de învățământ relatate de directorul prof. Mic, vizitând în acest timp clădirea și anexele, biblioteca. Școala a fost înființată la 20 mai 1826, dată care a devenit ziua liceului începând cu anul 1976, când s-au aniversat 150 de ani de existență în timpul directoratului profesorului Nicolae Andrei (1948-1988), fratele fostului ministru de externe al României Ștefan Andrei. Istoria acestei instituții de învățământ a cunoscut perioade dificile dar și perioade în care s-a remarcat în cultura și instrucția locală, în învățământul national și european. Scoala care a purtat diferite denumiri în funcție de evoluțiile politice ale vremii a fost martora, prin profesorii și elevii săi a diferitelor evenimente din istoria locală și națională a românilor: revoluția de la 1848, Unirea principatelor, Războiul de independență, Instaurarea regatului în România, Primul Război Mondial, al Doilea Război Mondial, perioada regimului comunist, perioada de după 1989. Înființată în 1826, clădirea începe în 1832 și este inagurată în 1842.

În anul școlar 1843-1844, Scoala Centrală din Cetatea Băniei avea 405 elevi din oraș și județ. Dascălii școlii participă la Revoluția de la 1848, după înfrângerea revoluției școala se închide din lipsa profesorilor. În timpul Războiului Crimeei școala devine comandament țarist, cu tot protestul profesorului Gheorghe Marin Fontanin fapt pentru care este arestat. În 1854 acesta deschide cursurile școlii cu denumirea de Gimnaziu. În 1860 în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, i se adaugă un internat iar în 1864 devine liceu. După ce domnitorul Carol devine rege, în 1885 prin Înalt Decret Regal școala este numită Liceul Carol I. În 1893 începe construcția unui nou local de școală, terminat în 1895. Clădirea nouă cuprindea săli de clasă, bibliotecă, cu mobilier luxos.

Biblioteca este înființată în 1836, vizitând-o am rămas impresionat de mobilierul specific vremii în care a fost înființată și de mulțimea cărților de patrimoniu existente. În timpul Primului Război Mondial devine spital. Între 1925-1927 este construit încă un etaj, un stadion, o aripă nouă pentru internat, un bazin de înot. La 23 octombrie 1933 la sărbătorirea centenarului, școala primește denumirea de Colegiul Național Carol I. Sărbătoarea centenarului a avut loc cu 7 ani mai târziu. După instaurarea regimului comunist în România, în 1948 cu ocazia sărbătoririi Centenarului Revoluției de la 1848, această instituție de învățământ din Craiova este denumită: Liceul de matematică- fizică Nicolae Bălcescu cu un bust al revoluționarului de la 1848 în holul mare. În 1997 Colegiul reia vechiul nume de Carol I, iar bustul lui Nicolae Bălcescu este așezat în fața intrării Teatrului Liric. Această renumită instituție de învățământ, fapt constatat de autor cu prilejul examenului de bacalaureat prin rezultatele obținute de elevii a fost și consider încă este și va fi nu numai o școală din Cetatea Băniei, dar și o școală cu contribuții importante la dezvoltarea invățământului românesc, a culturii naționale științei și tehnicii europene și mondiale. Aceste apelative sunt în concordanță cu activitățile desfășurate de profesorii școlii, rezultatele la învățătură ale elevilor, drumul în viață al acestora, personalitățile care provin din rândurile elevilor.

În acest sens trebuie remarcate: revistele colegiului în diferite perioade de timp, profesorii care au slujit această instituție, absolvenții renumiți, rolul unor absolvenți în istoria și cultura românească, europeană sau mondială. Revistele colegiului au un loc deosebit în cultura locală, națională și chiar europeană. Din aceste considerente le enumerăm: “Revista școalei” (1891) cu animator Gheorghe Țițeica și debutant Traian Demetrescu, „Tinerimea Școlară”

Prof.univ. dr. Ștefan Păun