Crizele lumii contemporane Interviu cu domnul Florian Gârz – expert în analiza informațiilor

Cum nu mi-a fost prin nimic zdruncinată convingerea că, repetiția este mama învățăturii, îngăduiți-mi să vă fac, pentru început o succintă prezentare a domnului Florian Gârz.

V-ați născut, nu, nu este păcăleală, pe 1 aprilie 1935, în comuna Borod, județul Bihor. Sunteți absolvent al liceului militar Dimitrie Cantemir (Predeal, 1954), al Școlii Militare de Ofițeri Activi Nicolae Bălcescu (Sibiu, 1957), al Academiei Militare (București, 1972), ați fost ofițer în Direcția de Informații Militare (D.I.M.) între 1961-1975, ați lucrat în atașatura militară la Londra, Beijing și Ankara, ca apoi între 1978-1981 să conduceți activitatea de culegere de informații în aria de interes a NATO. Expert în analiza informațiilor, șef al Secției de analiză – sinteză a D.I.M., consilier pe probleme de siguranță națională în diverse departamente ale Președinției (1991-1997). Sunteți colonel (r), totodată autorul a peste 40 de cărți cuprinse la capitolul literatură de informare, printre care Surprinderea în războiul modern și Bătălia aero-terestră-2000, publicate în anii ’80 și confirmate, mai cu seamă de Războiul din Golful Persic (1990-1991), O lume în schimbare (2019) etc. Geo Călugăru: Dacă pe proletarul din taverna mohorâtă, vorbind confraților, a căror răbdare, până la o anumită limită, avea o motivație, numită speranța de răsplată, de proveniență religioasă: “De v-ar lipsi din inimi, speranța de răsplată/ După ce-amar muncirăți mizeri viața toată/ Ați mai purta osânda ca vita de la plug?” (Împărat și Proletar – Eminescu). Aș dori să aflu, în ceea ce vă privește, ce v-a motivat să alegeți o profesie, cu un grad de pericol deosebit de ridicat? Înainte de a-mi răspunde, vă amintesc o altă zicere de necontestat, tot a poetului național “Toate trec, răul rămâne”.

Florian Gârz: Am venit pe lume și copilărit în Transilvania, în acea parte a României, tărâm străbun, în care cuvintele patrie și strămoș se învață concomitent cu cel de mamă. Ele sunt adânc înrădăcinate în conștiința și sufletul fiecărui prunc. Aici, eroismul și sacrificiul generațiilor premergătoare, au trecut din tată-n fiu, metamorfozându-se în moștenire națională. Astfel am crescut și eu. De când eram mic, bunicii și părinții mi-au vorbit de prețul pe care generațiile din urmă l-au plătit pentru ca noi să ne putem exprima în graiul românului absolut, cum, inspirat, filozoful Petre Țuțea l-a numit pe Eminescu.

G.C.: Și dacă orice am spune ori face răul rămâne, oare suntem condamnați la nesfârșit, să împărtășim destinul nefericitului Sisif? F.G.: Sigur, la un moment dat, mi-am pus și eu această întrebare și, în bogatele mele lecturi, se pare că am găsit un răspuns care, cel puțin teoretic, m-a satisfăcut: “Nu poți spera să construiești o lume mai bună, fără a perfecționa pe fiecare om în parte” (Marie Curie). Ca dovadă că, m-a mulțumit, l-am folosit drept motto, la cartea abia apărută “O lume în criză”, cu substitutul “Crizele lumii contemporane”.

G.C.: Foarte sintetic, ce a definit secolul XX și unde am ajuns, în prezent, la cumpăna dintre ele? F.G.: Indubitabil secolul XX a fost unul extrem de sângeros, poate cel mai sângeros din întreaga istorie a omenirii. Cumpăna dintre cele două secole s-a dovedit a fi caracterizată de un foarte ridicat grad de instabilitate, de haos și incertitudine.

G.C.: Ce vă determină să fiți atât de categoric în ceea ce afirmați? F.G.: A devenit o certitudine că SUA, cea mai mare și unica putere a lumii, recurg cu foarte mare ușurință la război, cu toate că acesta a fost scos în afara legii, și încă din 1928, prin Tratatul Kellogg – Briand, semnat și încheiat ca valabil pentru eternitate. Să nu uităm că între 1990-2019, SUA au declanșat și derulat un număr de șapte războaie.

G.C.: Vasta și îndelungata experiență pe care o dețineți în teritoriul care vă preocupă, vă permit accesul la cele mai demne surse de încredere de informații, preponderent academice din SUA. Pe baza lor și a excepționalului fler pe care-l dețineți, majoritatea prognozelor dumneavoastră s-au adeverit. Pe temeiul celor cuprinse în răspunsul de mai înainte, la ce ne putem aștepta în secolul XXI? F.G.:Dacă situația generală din lumea contemporană nu se va înscrie pe niște coordonate de normalitate, s-ar putea ca secolul XXI, să fie mai sângeros ca secolul XX.

G.C.: Deși, de cele mai multe ori, apelați în documentare la surse academice de informații, nu le sunteți obedient, încât, le amendați sau chiar le contraziceți. Am dreptate sau nu? F.G.: Se cunoaște că secolul XX a fost marcat de evenimente și procese de anvergură planetară care au lăsat urme adânci în istoria omenirii. Nu-mi propun să le trec în revistă decât pe cele pe care le consider că au produs efectele cele mai profunde, schimbând, în multe privințe, însuși cursul istoriei. Mulți istorici și analiști consideră cele două Războaie Mondiale ca fiind definitorii pentru secolul XX. Nu împărtășesc această viziune. Eu mă alătur acelor analiști (și sunt destui) care consideră cele două războaie mondiale ca fiind sinucigașe, conducând la prăbușirea Europei care, după ce dominase lumea timp de aproape cinci secole, a căzut sub dominația americană. Acesta este și motivul pentru care secolul XX mai poartă numele de secolul american.

G.C.: Sunt curios să aflu, cum caracterizați dumneavoastră America zilelor noastre? F.G.:Cred că, în zilele noastre, America, în ansamblul său, trece printr-o stare generalizată de dezordine. Ordinea americană, și-a pierdut puterea după marea criză economico-financiară declanșată în anul 2008, iar hegemonia benefică americană și-a încetat existența după instalarea la Casa Albă a administrației lui Donald Trump (național populist). G.C.: Într-un asemenea context politic, cum vedeți dumneavoastră instaurarea unei noi ordini politice mondiale? F.G.: Cu siguranță va fi un proces de durată, extrem de complex și în multe privințe periculos. De-a lungul secolelor, ordinele politice au fost, în mod constant, rezultatul unor războaie pustiitoare. Ordinea politică mondială, instaurată după cel de-al Doilea Război Mondial a costat omenirea peste cincizeci de milioane de morți și a fost impusă de către SUA.

G.C.: Ce elemente noi se vor implica în noua ordine politică mondială, care au lipsit în cea de după al Doilea Război Mondial? F.G.: Noua ordine mondială va avea mai mulți autori, printre care se vor număra China, SUA, Rusia, Uniunea Europeană, Japonia, India și eventual Brazilia. Să sperăm că, pentru prima dată în istoria omenirii, noua ordine politică mondială urmează să fie edificată fără un război între marile puteri ale lumii. G.C.: Vă întreb și eu ca Ilie Moromete, personajul lui Marin Preda din cunoscutu-i roman Moromeții – pe ce vă bazați speranța, domnule Florian Gârz? F.G.: Spun acest lucru plecând de la convingerea, larg răspândită, în rândul geopoliticienilor realiști din întreaga lume, potrivit căreia, un război mondial în condițiile existenței armelor nucleare ar conduce la o situație, în care nu ar mai fi nevoie de nicio ordine, deoarece omenirea, în sine, ar înceta să mai existe.

G.C.: Oamenii de știință se întreabă, pe bună dreptate, cum ar fi arătat lumea dacă sumele fantastice cheltuite în folosul magnaților americani producători de arme ar fi fost cheltuite în alte scopuri? F.G.: Răspunsul nu poate fi decât unul singur. Probabil ar fi putut fertiliza până și deșertul Sahara. De aceea, în zilele noastre, cercurile politice de la Washington, dornice să reia practicile războiului rece, au ridicat China și Rusia la rangul de inamici existențiali, chiar dacă respectivele state nu mai sunt comuniste ci totalitare care amenință lumea occidentală și valorile democrației liberale.

G.C.: Care considerați că este cel mai nociv produs și de ce, al războiului rece? F.G.: Cel mai periculos produs al războiului rece este Complexul Militar Industrial American. Acesta nu este o structură ierarhică, ci un sistem extrem de puternic, având la activ militarizarea societății, a politicii interne și externe a Statelor Unite. În anii războiului rece, cât și după încetarea acestuia, departamentul apărării (Pentagonul) este cel care a preluat și exercită prerogativele politicii externe a SUA. În calitate de comandant suprem al armatei, președintele SUA a acumulat puteri disproporționate, neconstituționale, în raport cu Congresul SUA. G.C.: De când și cum, s-a concretizat acest formidabil exces de putere deținut de Complexul Militar Industrial American? F.G.: Din anul 1950 și până în zilele noastre, nicio personalitate politică americană, indiferent de partid, nu a ajuns la Casa Albă fără acordul Complexului Militar Industrial. Și este foarte greu de imaginat cine va putea demola vreodată acest sistem, astfel încât SUA să devină o societate normală. Acest sistem constituie cel mai mare pericol la adresa păcii, securității și stabilității în lume. El nu poate exista fără stări de războaie și tensiuni.

G.C.: Se știe că după dispariția, în 1991 a inamicului existențial, prin dezmembrarea Imperiului Sovietic, Complexul Militar Industrial American a intrat într-o criză endemică, fiind amenințat cu prăbușirea. Trebuia găsită o soluție și, dacă trebuia, s-a găsit. Care a fost acea soluție, domnule Florian Gârz? F.G.: Presiunile lui Donald Trump asupra statelor membre în NATO de a-și spori cheltuielile militare s-au exercitat la ordinul Complexului Militar Industrial American. Fiind cea mai bogată țară din Europa, România s-a conformat imediat (ca orice colonie) și nu e greu de anticipat că, în ritmul acesta, nu peste multă vreme vom ajunge precum Cupidon (Zeul Iubirii): o țară înarmată până în dinți, dar în fundul gol.

G.C.: Din cele consemnate până aici, v-aș ruga, în stilul care vă definește, să formulați o concluzie, pe înțelesul tuturor cititorilor care vor parcurge acest interviu. F.G.: Pentru Complexul Militar Industrial American, reconstruirea inamicului existențial este o chestiune de viață sau de moarte. La acest titlu nu pot candida decât China și Rusia, care trebuie demonizate, pentru a se recrea atmosfera epocii războiului rece, care a fost epoca de aur pentru negustorii de armament. În acest scop, se vor pune în circulație minciuni monstruoase, așa cum a fost în întreaga epocă a războiului rece.

Geo Călugăru, membru U.S.R.