Camelia Mircea

Doamna Camelia Mircea, ofițer, colonel, de carieră militară, pe linie de comandă

Fire liniștită, ordonată, supusă unor reguli interioare și-a găsit refugiul sufletului în icoane ortodoxe, pictate pe sticlă; în urma unor cursuri speciale în specialitatea iconografiei, a devenit maestră după cum ne-o dovedesc exponatele din această frumoasă și împodobită Sala Rondă a Cercului Militar Național. Doamna Gabriela Hinția, prin arta plastică a descoperit împărăția frumuseții, pe care o respectă și o slujește cu toată priceperea și talentul ei, știind că frumusețea poate fi ruinată și de un singur fir de păr. Omul care atinge cel mai înalt grad de desăvârșire este mai presus decât orice așteptare și năzuință.

Pentru un pictor iconograf, realizarea portretului unui sfânt sau înger înseamnă scoaterea la suprafață, cromatic, a interiorului profund uman și nu doar trăsături exterioare. Icoana este o adevărată rugăciune a desenului, compoziției și culorii.

Ea reprezintă ofrandă și leac, adevărată boabă de smirnă realizată cu multă trudă, talent și inspirație divină. Și la doamna Camelia Mircea încred cuvântul meu, scriind cum scriu mereu: Nimic fără Dumnezeu! În artă ai libertatea de a te exprima așa cum gândești, spre deosebire de viața militară unde totul este supus regulamentelor și ordinelor ce trebuie respectate și îndeplinite întocmai și la timp.

În timp ce-și monta expoziția în Sala Rondă, împreună cu soțul ei, gândurile mele parcă prinzând aripi m-au îndreptat într-acolo. Doi pereți împodobiți cu icoane pe sticlă, mi-au luminat vederea, prin chipurile sfinților pictați. Și m-am rugat cu vocea gândului neauzit:

“Pe țărmul veșniciei du-mă Doamne … … Când sufletu-mi senin spre ceruri suie-n zbor Mereu mai sus spre magicele stele Simt tălpile de glie că-s prinse și mă dor Și-atunci m-ascund în lacrimile mele” (inspirat după Benone Burtescu)

Icoanele sunt drum între pământ și cer care m-ajută în fiecare zi pe Domnul să-L întâlnesc.

Pictor Prof. Cojocaru Vergil-Cover