Emilia Dănescu

„Mărul, fruct banal și inconturnabil, a făcut o frumoasă carieră de la Eva la Newton fără să-l uităm pe Wilhelm Tell. Emilia Dănescu îl abordează cu îndrăzneală, neinhibată de conotațiile bogate, și face din el mascota poeziei sale. Rezultă un volum agreabil, concentrat, în care și șarpele ispititor „plânge”, iar autoarea mușcă din măr ca din sine, precum Nastratin la Isarlâc. Decorată cu eminentele ilustrații ale maestrului Mircia Dumitrescu, cartea Emiliei Dănescu marchează un prag important în evoluția sa lirică”. (Horia Gârbea) Poet, redactor şi fotoreporter, născută pe 24 iunie 1948 în Râmnicu Vâlcea. Absolventă a Facultăţii de Matematică, Universitatea București.

Stabilită în Bucureşti. Director de imagine şi comunicare Asociaţia Grup Media Singur – Alianţa Artelor, membru Societatea Scriitorilor Târgovișteni şi redactor la Revista Rotonda Valahă și Astralis. Debut literar în anul 2007 şi editorial în 2011. În total a publicat 6 volume de versuri: Zestrea toamnei (2011), Recurs la memoria nopţii (2012), Odihna pietrei (2015), Vocile umbrei (2017), Poeme sub straşina toamnei (2018) și Mărul insomniei (2021).

Numeroase apariţii în antologii colective: Poetes, Vos Papiers! – Antologie de poezie română selecţie Emilia Dănescu şi traducere în limba franceză de Paula Romanescu (2014); Universul poeziei (Șiir evreni), antologie bilingvă, româno-turcă (2019); Noaptea, statuile întineresc, antologie a Filialei București-Poezie a USR (2020). Colaborări la reviste literare: Pro Saeculum, Singur, Oglinda Literară, Climate Literare, Cenaclul de la Păltiniş, Revista de recenzii (online), Urmuz, Lumina Lină (New York), Cervantes, Rotonda Valahă, Arena Literară, Astralis, Destine Literare, Vatra Veche, Algoritm Literar etc. Premii: Premiul III Poezie la Concursul „Vis de toamnă”, Societatea Apollon (2015); Premiul „Laurenţiu Cerneţ” Poezie la Festivalul „Mihai Eminescu”, Drobeta Turnu Severin (2016);

Premiul II pentru „Vocile umbrei” la Festivalul „Alexandru Macedonski”, Bucureşti (2018); Premiul Opera Omnia la Salonul Literar „Rotonda Plopilor Aprinşi” Râmnicu Vâlcea (2018), Premiul Special și Trofeul Rotonda Valahă – 2021. Recenzii şi cronici: Lucian Gruia, Mihai Antonescu, Passionaria Stoicescu, Horia Gârbea, Ana Dobre, Nicolae Georgescu, Evelyne Maria Croitoru, Florin Costinescu, Cezarina Adamescu, Ion Andreiţă, Eliza Roha, Ion C. Ştefan, Ilie Gorjan, Geo Călugăru, Aureliu Goci, Vilia Banța și alții.

Mărul insomniei

Nopți târzii
cu tâmpla ninsă
de singurătate.
O liniște grea
se cerne prin
perdele,
mușcând adânc
din mărul insomniei.
Undeva,
o pendulă lungește
clipele așteptării…

De ce plânge șarpele

Nu eu, Doamne,
zise bărbatul,
ferindu-și privirea.
Ba, el, Doamne, el,
susură femeia,
cu un zâmbet
enigmatic.
Atunci,
de ce plânge șarpele
din pricina
mărului mușcat,
întrebă Dumnezeu
îngândurat.

Dimineața de mâine

Tu ești mărul meu
din marginea
toamnei.
La umbra ta,
tot mai rară,
îmi adăpostesc
neliniștile
și somnul.
Ascund în sân
mere aurii,
ca soarele,
pentru
Dimineața de mâine.

Plâns și singurătate

Târziul din noi
se desfăcea în fâşii
subţiri de lumină.
În odaia înserândă,
cu mireasmă de orhidee,
vocile umbrei ne strigau
dinspre unghere.
Prin crăpături de zid
se auzeau suspine,
de atâta
Plâns şi singurătate.

Binecuvântare

Era un măr singuratic
rătăcit în câmpie.
Dumnezeu se aplecase
peste trupul lui
desfrunzit
înainte de vreme.
Oameni, mulţi oameni
laolaltă,
rămăseseră în genunchi
cu mâinile împreunate
în rugăciune.
Atunci Dumnezeu
a binecuvântat
şi oamenii,
şi mărul…

O poală de stele

Din înalții stejari
cad frunzele,
palme ostenite
mângâind obrazul
serii de octombrie.
La terasa din parcul nostru
și al oricui,
ne ascultăm gândurile
în tăcere.
Luna stă cu noi
la masă…
Hai s-o luăm
acasă,
dimpreună cu
O poală de stele.

Nenumărate poeme

Noaptea îngenunchează
la picioarele
cuvintelor,
aşteptând să te nasc
pe tine, poezie,
murmur al sufletului meu.
Fluturele mov
din palma mea
îşi întinde aripile
evantai
spre soare.
Cuvintele zboară şi ele
în urma lui,
desenând pe cer
Nenumărate poeme.

Despre tine, mărule, măr

Prietenul meu, mărul,
mi-a spus să scriu
despre el
un poem, două poeme,
poate o carte…
Eu l-am rugat
să aibă răbdare.
Am scris despre pietre
şi despre umbre
cu vocile lor cu tot.
Şi a trecut un timp,
încă un timp, alt timp.
Acum, aici, a venit vremea,
uite, scriu
Despre tine, mărule, măr.

(Poeme din volumul
„Mărul insomniei”, 2021)

În oraşul nostru

Venise noaptea
fără de veste.
Ploua pe-ndelete
și apăsat
ca-ntr-un poem bacovian.
Trecătorii,
asurziţi de vocile nopţii,
forfoteau încolo
şi-ncoace
pe trotuare desculţe.
Oraşul nici nu mai ştia
încotro să privească.

Unui trecător întârziat

Am sădit cândva
un măr
în grădina casei
de pe ţărmul
unei mări.
Toamna asta
voi aduna fructele
şi le voi dărui
Unui trecător întârziat.

Doina Bârcă