Costache Antoniu. O legendă a teatrului românesc

Costache Antoniu s-a născut la 25 februarie 1900, în comuna Țigănași, județul Iași, fiind al cincilea copil din cei șaptesprezece câți au fost la părinți. După absolvirea liceului “Alexandru Ioan Cuza” din Iași, a urmat cursurile Conservatorului de Artă Dramatică din capitala Moldovei (la clasa profesorului State Dragomir), pe care l-a finalizat în 1926. Încă din timpul studenției, a fost remarcat de Mihail Sadoveanu – directorul Teatrului Național din Iași, pe scena căruia, Costache Antoniu a debutat în rolul principal din piesa Taifun de M. Lengyel și a jucat în spectacole precum Învierea de Tolstoi și Întoarcerea de Robert de Flers. Între anii 1926-1935 Costache Antoniu a mai activat la Teatrul Astra din Sibiu, la Teatrul Național din Craiova, la Teatrul Popular din București și la Teatrul Național din Chișinău. În 1935 a fost angajat la Teatrul Național din Capitală, pe care avea să-l slujească până la sfârșitul vieții.

Pe scena “Naționalului” bucureștean a făcut roluri memorabile de compoziție în comedii și drame românești și din creația internațională, remarcându-se prin modul în care a dat viață unor personaje antologice precum Cetățeanul turmentat din capodopera “O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale, Spirache Necșulescu din piesa “Titanic vals” de Tudor Mușatescu, profesor Alexandru Andronic din piesa “Ultima oră” de Mihail Sebastian, Alexandru Filimon din piesa “Omul care a văzut moartea” de Victor Eftimiu, Moș Ion Roată din piesa “Cuza Vodă” de Mircea Ștefănescu. În afara celor menționate, Costache Antoniu și-a demonstrat măiestria artistică și în alte piese jucate de-a lungul anilor cum ar fi: “Vicleniile lui Scapino” și “Doctor fără voie” de Moliere, “Trei surori” și “Unchiul Vania” de Cehov, “Medic în dilemă” de G. B. Shaw etc.

Totodată, a avut și o prestigioasă carieră cinematografică, fiind distribuit în numeroase filme românești de referință. Din bogata sa filmografie, evidențiem: “O noapte de pomină”, “O scrisoare pierdută”, “Telegrame”, “Băieții noștri”, “Darclee”, “Vacanță la mare”, “Pădurea spânzuraților”, “Neamul Șoimăreștilor”, “Cuza Vodă” ș.a. În anul 1976, în semn de omagiu pentru Costache Antoniu, casa de discuri Electrecord a editat un album L.P. conținând înregistrări radiofonice memorabile din piese de mare succes precum: “O scrisoare pierdută”, “D-ale carnavalului”, “Revizorul”, “Unchiul Vania”, “Ziua cea mare”, “Acolo departe” etc., scenariul și prezentarea fiind realizate de maestrul Radu Beligan, la acea vreme directorul Teatrului Național din București.

Despre viața și cariera marelui actor, a fost publicată și o carte, intitulată Costache Antoniu – Figură de seamă a teatrului românesc, scrisă de Alecu Popovici și apărută în 1964 la Editura Meridiane din București. Paralel cu activitatea artistică, reputatul actor a desfășurat și muncă didactică “la catedră” ca profesor de actorie la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, fiind rector al acestei instituții între 1955-1970.

Atât ca artist cât și ca dascăl, formator de multe generații de slujitori ai Thaliei, Costache Antoniu a fost un om înzestrat cu calități morale și umane ieșite din comun de o sensibilitate aparte, de o seriozitate și conștiinciozitate exemplare, cu un dezvoltat simț al umorului și un talent actoricesc imens, dar mai ales cu carismă și capacitate excepțională de a comunica și produce emoție, ușor adaptabil la situații complexe ce i-au permis a trece de la comedie la dramă și invers, putând astfel să joace orice rol, oricât de dificil.

Toate acestea i-au adus aprecierea și respectul publicului și criticii de specialitate, devenind un reper incontestabil al Teatrului Românesc, nelipsit din nicio istorie a acestuia. La 16 iunie 1979, artistul poporului, Costache Antoniu a încetat din viață, lăsând în urmă o impresionantă carieră artistică și multe regrete în rândul celor care l-au cunoscut și apreciat pe scenă și pe ecran.

Horaţiu Măndăşescu