ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ SI PSIHICUL UMAN

ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ SI PSIHICUL UMAN

Canicula, ploile torenţiale, vânturile puternice şi chiar grindina se vor înşirui firesc între fenomenele meteorologice extreme determinate de încălzirea globală. „Ciulinii Bărăganului” ar putea să schimbe palele de vânt şi micile vârtejuri pe adevărate uragane, iar copilul Matache (personajul principal din romanul omonim al lui Panait Istrati) şi ceilalţi locuitori ai planetei ar putea trăi o permanentă stare de anxietate, punctată cu accese de oboseală, iritabilitate, depresie şi insomnie.

ANXIETATE, IRITABILITATE ŞI AGRESIVITATE

Câteva grade Celsius nu par să însemne prea mult şi, cu siguranţă, nu produc o explozie de căldură care să ne pârjolească. Şi totuşi, la nivel planetar, se întâmplă ceva asemănător cu starea aceea febrilă care ne face să ardem şi ne dă frisoane imediat după aceea. Parte a naturii, omul resimte dramatic aceste convulsii, căci meteoadaptabilitatea îşi are limitele ei. Dacă ar fi destul de uşoară trecerea de la patru la două anotimpuri, cu totul altfel stau lucrurile când trecem de la vară la iarnă în cursul aceleiaşi săptămâni. La începutul anului, pe 16 februarie, aveam 24°C, iar peste două zile, cel mult 4°C. Iar în a doua jumătate a lui martie, ghioceii şi celelalte flori de primăvară s-au trezit la 1°C. Consecinţele haosului climatic sunt deocamdată doar indirecte, dar şi aşa, făcând abstracţie de bolile pulmonare şi cardiovasculare generate, tot rămân în discuţie numeroasele consecinţe psihice asupra fiinţei umane. De exemplu, experimentăm destul de des fenomenul inundaţiilor… aşezaţi comod în faţa televizorului şi uitând totul de cum începe următoarea ştire. Pentru cei care au stat îngroziţi, încercând să distingă echipele de salvare pe întinderea apelor năvalnice, lucrurile stau cu totul altfel. Dar poate e nevoie de mărturia unui scriitor de talia lui Mircea Eliade pentru a înţelege dimensiunile psihologice ale unei asemenea încercări. Despre noaptea petrecută în barca ameninţată de ape şi fulgere, scrie: ,,Câţiva dintre noi s-au ales cu o fobie a apei şi n-au mai vrut de atunci să se scalde în mare. În cazul meu, atracţia pe care o avusesem de copil faţă de trăsnete şi furtună s-a transformat într-o panică iraţională, de care nu m-am vindecat decât târziu. Mi-am dat seama cât era de iraţională când, în toamna aceea, la Teatrul Naţional, n-am mai putut suporta furtuna din Regele Lear şi a trebuit să ies din sală… şi îmi amintesc că la Londra, în 1940, mă simţeam mai liniştit în timpul bombardamentelor decât atunci când se pregătea de furtună”. Iată, deci, că supravieţuirea nu înseamnă că scăpăm de-a binelea!
Dar şi o zi caniculară poate fi la fel de solicitantă. Căldura prea mare pune presiune pe toată lumea.
Înghesuit într-un autobuz, blocat în trafic sau strivit de apartamentul de la etajul superior, omul devine duşmanul tuturor celorlalţi oameni.
În asemenea momente, teoria spaţiului vital, parcă, începe să capete un înţeles. Dar nu mă opresc aici şi nici la persoanele în vârstă pentru care echipele de resuscitare nu mai pot face nimic, ci la poezia Cuptor a lui Bacovia: Cei vii se mişcă şi ei descompuşi/Cu lutul de căldură asudat.

CEFALEE, INSOMNIE, DEPRESIE

Coordonatele raiului meteo sunt iulie şi zonă de deal, dar putem să-l găsim şi primăvara sau toamna, la munte, la mare sau pe spaţiul verde din faţa blocului. Dacă însă ploaia măruntă şi cerul închis ne izolează în spaţii închise, trebuie să ştim că în creier se produce mai multă melatonină (hormonul somnului) şi mai puţină serotonină (hormonul bunei dispoziţii). În aceste condiţii ne scade puterea de concentrare şi ni se induce o stare de oboseală şi somnolenţă, care poate evolua spre nevroză şi depresie. E ştiut că lipsa banalelor raze de soare face să crească alarmant rata sinuciderilor.
Cele cinci săptămâni din noiembrie-decembrie 2014, când soarele n-a catadicsit să strălucească deasupra capitalei nici măcar pentru o clipă, sunt ilustrative în acest sens.
Că vine din Cer sau că vine de la Răsărit, vremea rea are aceleaşi efecte negative. Şi aici, ultimul cuvânt îl are tot Bacovia: Ascult atent privind un singur punct/ Şi gem, şi plâng, şi râd… Dacă vremea va continua să ne joace feste, poate vom renunţa la umbrele şi ne vom găsi refugiu în propria locuinţă, petrecându-ne sfârşiturile de săptămână în faţa televizorului şi a calculatorului. Între certitudinea tragică a catastrofelor naturale şi proaspăt declarata tulburare psihică care e adicţia la internet, alegerea vine de la sine. Instinctul de conservare nu mai pune în discuţie dacă homo sapiens sapiens îşi continuă evoluţia sau se reîntoarce în peştera strămoşilor săi.
Internetul e undeva la mijloc, între galopul calului şi viteza gândului, dar avem nevoie de ritmul nostru firesc, de plimbări la pas, de peisaje identice cu cele din albumele de pictură şi de contactul nemijlocit cu ceilalţi. Aceasta pentru că după câteva ore de stat în faţa ecranului luminos, percepţiile noastre se schimbă, în sensul că se sărăcesc, iar durerile de ochi şi de cap duc spre insomnie şi depresie. Setaţi astfel, cum am putea începe o nouă săptămână de lucru?!

STRATEGII, ERORI ŞI MINCIUNI

Deocamdată suntem doar victime ale capriciilor naturii şi cobai ai unor studii după care să se stabilească măsuri de adaptare la efectele schimbărilor climatice.
Strategia Naţională a Românei privind Schimbările Climatice 2013-2020, în cele peste 70 de pagini ale sale, consacră mai puţin de-o jumătate de pagină subcapitolului Sănătatea publică, şi aceasta doar pentru a recunoaşte că „nu există studii privind legătura efectivă dintre s ă n ă t a t e a p u b l i c ă , costurile de îngrijire a sănătăţii şi schimbările climatice.
Mai mult, nu există studii pe care să se fundamenteze măsurile de adaptare la efectele schimbărilor climatice ale sănătăţii publice”.
În condiţiile în care clima planetei se dă peste cap, vremea de mâine va fi mai greu de prezis decât viitorul îndepărtat. Astfel, dacă luăm în calcul şi răspunderea penală, meteorologul de serviciu şi pilotul de încercare ar putea avea meserii cu acelaşi grad de periculozitate. Şi este foarte probabil ca Ziua Mondială a Meteorologiei, care deocamdată se sărbătoreşte pe 23 martie, să fie mutată pe 32 martie sau chiar pe 1 aprilie. Statutul acestei ştiinţe s-ar putea transforma în banc, iar datele sale ar putea fi preluate de astrologie.

DACIAN BRADEA