SĂRBĂTORI ŞI OBICEIURI ÎN LUNA LUI PRIER

SĂRBĂTORI ŞI OBICEIURI
ÎN LUNA LUI PRIER

„Acum fiecare câmp este acoperit de iarbă şi fiecare copac cu frunze; acum pomii îşi nasc înflorirea, iar anul îşi îmbracă veşmântul veseliei” (Virgiliu)

Dragi cititori, vă prezentăm o ceremonie magică practicată în sâmbăta de dinaintea Floriilor aşa cum am găsit-o relatată de Alexander Reinhardt în „Poveţele Maicii Sofronia”: „…seara, fetele scoteau din casă «căutătoarea», adică o oglindă mică, de preferinţă ovală. Aceasta, împreună cu cămaşa pe care fata urma să o poarte de Florii, se puneau sub un păr altoit, oglinda fiind astfel aşezată încât răsăritul soarelui să se reflecte în ea. Când răsărea soarele, niciun om nu trebuia să se afle lângă „căutătoare”. Atât oglinda cât şi cămaşa erau utilizate apoi la făcut farmece pentru dragoste; în acea oglindă, pusă sub pernă, fata putea să-şi vadă în vis ursitul, bărbatul care îi este menit pe viaţă, căci oglinda fermecată îl «căuta» pe acel bărbat şi chipul său apărea în somnul fetei. Cămaşa, purtată în ziua de Florii, «lua ochii» flăcăilor”.
Sâmbăta dinaintea Floriilor se numeşte Sâmbăta lui Lazăr şi tot în această perioadă cad şi Moşii de Florii, când sunt pomeniţi morţii şi se pun ramuri verzi de salcie şi apă la crucile de pe morminte, iar femeile fac colivă şi colaci care se dau de pomană. Se spune că în această zi este bine să se culeagă, din pădure, ciuboţica cucului sau ţâţa vacii, cum mai este cunoscută în mediul rural. Fiartă, femeile care alăptează o beau şi, astfel, vor avea mai mult lapte.

Pe 23 aprilie se sărbătoreşte, întotdeauna, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. În legendele populare Sfântul Gheorghe este numit şi „străjer al timpului”, pentru că lui îi sunt încredinţate cheile vremii pentru a deschide porţile naturii către viaţă. Sfântul Gheorghe este numit şi patron al păstorilor.
Este una dintre cele mai mari sărbători ale românilor ce păstrează elemente străvechi, anterioare creştinismului. Sfântul Gheorghe este sfântul războinic care a omorât balaurul ce ameninţa omenirea, imaginea sa fiind asociată cu vitejia şi credinţa până la sacrificiul suprem.
Dintre obiceiurile de Sfântul Gheorghe – Sângeorz – cea mai interesantă practică este aceea a Focului viu. În ajunul sau în dimineaţa acestei zile se aprindeau focurii vii, fie în vatra casei, prin frecarea a două beţe uscate de lemn, fie în ogradă, fie în vatra satului, într-un loc bine stabilit.

Tinerii obişnuiau să sară peste foc, sau prin fum, crezând că se purifică şi se apără de influenţe rele.
Floriile, una dintre cele douăsprezece Sărbători Împărăteşti ale anului, cade întotdeauna cu o săptămână înainte de Sfintele Paşti şi se sărbătoreşte intrarea în Ierusalim a Domnului nostru Iisus Hristos, întâmpinat fiind cu ramuri înflorite de finic şi palmier. Noi, românii, culegem pentru această sărbătoare crengi de salcie cu muguri pe ele, pe care, sfinţite în biserică, le ducem acasă şi le punem la icoană, păstrându-le tot anul, să apere casa de rele. De asemenea, există credinţa potrivit căreia e bine să aprinzi mâţişori şi să afumi casa cu ei atunci când este furtună.
Joia Mare. Se crede că începând cu Joia Mare şi până la Rusalii, iadul şi raiul sunt deschise, iar sufletele morţilor pot circula după voia lor. De aceea există obiceiul să se aprindă lumânări şi să se dea de pomană, în special carafe cu apă sfinţită, pentru sufletele morţilor.
În anumite zone din Moldova există obiceiul ca în dimineaţa şi seara Joiei Mari să se facă focuri anume pentru morţi ca aceştia să se încălzească, dar trebuie ştiut că lemnele cu care se fac focurile nu se taie cu toporul, ci se rup cu mâna.
Se spune că în Joia Mare este bine să se înroşească ouăle de Paşti şi să se sfinţească pasca făcută în miercurea din săptămâna mare. În seara dintre Joia Mare şi Vinerea Mare lumea se adună la biserică pentru a asculta citirea celor 12 evanghelii. Există obiceiul ca, după citirea fiecărei evanghelii, pe o sfoară, să se facă un nod. Cele 12 noduri sunt folosite în caz de boală, iar fetele, punând sfoara înnodată sub cap, noaptea, în vis, îşi vor vedea soarta.

Vinerea Paştilor. Vinerea Mare. Vinerea Seacă. În această zi datina ne cere să ţinem post negru, adică nu se bea şi nu se mănâncă nimic toată ziua, pentru ca, ajutaţi fiind de Dumnezeu, să le meargă bine tot anul.
Vinerea Mare este o zi a durerii, este o zi a Patimilor Mântuitorului. Păstrând un obicei, din vechime, oamenii stau de veghe în biserică iar clopotele nu se mai trag.
Tradiţiile şi obiceiurile ocupă un loc important în sufletul şi viaţa poporului român, fiecare sărbătoare fiind intens trăită. Primăvara fiind anotimpul renaşterii la viaţă, prin puterea luminii şi a soarelui, pomii se umplu de floare, păsările îşi construiesc cuiburile, este un timp prielnic pentru semănături, pentru turmele de vite şi oi.
În final, vă prezentăm câteva proverbe româneşti despre primăvară:
„Cine doarme primăvara,
plânge iarna”.
„Nu contează cât de lungă este
iarna, primăvara o va urma cu
siguranţă”.
„Printre străini nici primăvara
nu-i frumoasă”.
„Un cuvânt binevoitor este ca o
zi de primăvară”.
„Primăvara-i mama noastră”.

RODICA SUBŢIRELU