SĂ NU UITĂM OLIMPICII NOȘTRI DE AUR (VII)

SĂ NU UITĂM OLIMPICII NOȘTRI DE AUR (VII)

LIA MANOLIU, ATLETA INTRATĂ
ÎN CARTEA RECORDURILOR

Atletismul românesc a început să se impună la Jocurile Olimpice de vară din 1960. Atunci, la Roma, săritoarea în înălțime Iolanda Balaș a adus prima medalie de aur a țării noastre la această disciplină, performanță pe care a repetat-o și patru ani mai târziu, la Tokyo, unde a mai câștigat medalia de aur și Mihaela Peneș, la aruncarea suliței. Iar în 1968, la Ciudad de Mexico, a venit rândul sportivelor Viorica Viscopoleanu și Lia Manoliu să-și treacă numele pe lista campionilor olimpici.

CAMPIOANĂ ȘI ÎN SPORT,ȘI LA CARTE

Lia Manoliu s-a născut pe 25 aprilie 1932 la Chișinău. În 1940, după ce Basarabia și Bucovina de Nord au fost ocupate de sovietici, viitoarea campioană a emigrat împreună cu familia la București. Lia Manoliu a fost atrasă de sport încă din copilărie. Până să se dedice atletismului, a practicat baschet, tenis de masă și volei, discipline la care a câștigat și titlul de campioană a României. În același timp, a avut rezultate remarcabile și la învățătură. Fiică de intelectuali (părinții, Alexandrina și Ion Manoliu, au fost profesori de filosofie), Lia a fost o elevă premiantă la școala generală și la Liceul „Regina Maria” din București, iar apoi a devenit licențiată a Facultatății de Energetică din cadrul Institutului Politehnic din Capitală, unde a urmat cursuri la zi.
Primele încercări în disciplina care avea s-o facă celebră, aruncarea discului, le-a avut la vârsta de 17 ani. Atunci, la un concurs desfășurat pe fostul stadion „Republicii”, Lia Manoliu a aruncat discul la o distanță de 23,24 metri. În 1950 a devenit prima sportivă din România care a reușit să arunce discul la o distanță mai mare de 40 de metri (41,44 m), iar zece ani mai târziu a stabilit un nou record național, în cadrul unui concurs desfășurat la Varșovia: 53,21m.

AUR ȘI RECORD OLIMPIC ÎN MEXIC

În urma rezultatelor bune, Lia Manoliu a fost inclusă în delegația României participantă la Jocurile Olimpice din 1952, de la Helsinki, unde, însă, s-a clasat doar pe locul 6. Prima medalie olimpică avea să vină în 1960, la Roma. Deși a „prins” finala doar de pe poziția a 9-a (loc pe care a încheiat Olimpiada din 1956, de la Melbourne), Lia Manoliu a uimit asistența de pe stadionul „Olimpic” încă de la prima încercare, când a aruncat discul la 52,36 metri.
În final, însă, avea să fie depășită de sovieticele Nina Ponomaryova (55,10 m) și Tamara Press (52,49 m). Istoria avea să se repete și peste patru ani, la Tokyo, când Lia Manoliu a avut titlul olimpic în buzunar până înaintea ultimelor încercări, dar a trebuit să se mulțumească cu bronzul. Medalia de aur a venit, totuși, în 1968, la Ciudad de Mexico.
În finală, Lia Manoliu a aruncat de la prima încercare 58,28 metri, ceea ce constituia un nou record olimpic și a obținut, astfel, singurul „aur” pe care România îl deține până în prezent la proba de aruncarea discului.

„SPORTIVĂ CARE A EȘUAT ADESEA ȘI CÂTEODATĂ A REUȘIT”

Lia Manoliu a participat și la Jocurile Olimpice din 1972, de la Munchen și, chiar dacă n-a mai reușit să cucerească o medalie, a intrat în istorie. A devenit prima femeie din lume cu șase prezențe consecutive la Olimpiadă, performanță care a fost menționată de Cartea Recordurilor. Ulterior, campioana din Mexic avea să fie egalată de atleta jamaicană Merlene Ottey și de canotoarea româncă Elisabeta Lipă. S-a retras din activitatea sportivă în 1973, iar între 1975 și 1980 a ocupat funcția de prim vicepreședinte al federației Române de Atletism. Din 1990 și până în 1998 a fost președintele Comitetului Olimpic Român. Lia Manoliu s-a stins din viață la 9 ianuarie 1998, în urma unui infarct, și își doarme somnul de veci în Cimitirul Bellu din Capitală. Pe lângă cele trei medalii olimpice (una de aur și două de bronz) și performanța cu care a intrat în Cartea Recordurilor, a mai lăsat în urmă 12 titluri naționale și 7 balcancie la aruncarea discului. În 1974, a primit din partea UNESCO „Premiul Internațional pentru Fair-Play”, distincție care, cu un an înainte, îi fusese acordată celebrului fotbalist englez Sir Bobby Charlton. De asemenea, în 1975 a fost recompensată cu Ordinul „Meritul Olimpic”, iar în 1990 Comitetul Internațional Olimpic (CIO) i-a acordat distincția „Femeia Anului în Sport”. În semn de prețuire, Complexul Sportiv din București care era denumit înainte de 1989 „23 August” poartă numele Liei Manoliu.
„Sunt o sportivă care a eșuat adesea și câteodată a reușit”, obișnuia să se autodescrie Lia Manoliu, care, alături de Iolanda Balaș, este supranumită „Doamnă a atletismului românesc”.

MUGUR BĂILEȘTEANU