Dimitrie (Dumitru) Stoika 1810 – 1890?

UN PATRONIM CONTINUU DE PESTE 1000 DE ANI

S-a născut la Lipova din părinții Cristofor Stoika de Alzo Venicze (1774-1847) și Rebeca Roczony (Roșoni). Bunicul lui era Theodor Stoika de Alzo Venicze et Kuczulata, căsătorit cu Sara de Racz (Rațiu) din Caransebeș, venit din zona Făgărașului din cauza persecuțiilor religioase ale Imperiului Austro-Ungar. Școala primară o absolvă în Lipova apoi urmează cursurile la Timișoara. Migrează odată cu fratele său în anul 1830, Ștefan Stoika – în Țara Românească servind pe rând ca aghiotant al principelui Alexandru Ghika și pe mai departe ca sfetnic al lui Alexandru Ioan Cuza, iar Dimitrie în Moldova. Aici a devenit profesor de latină și greacă la Academia Mihăileană.

A deținut rangurile boierești de stolnic (1848) și căminar (1854). Academia Mihăileană și-a avut lăcașul în Casele Cazimir construite în jurul anului 1800 (demolată în anul 1963). Aici au predat în afară de Dimitrie Stoika, Eft imie Murgu, Mihail Kogălniceanu, Dimitrie Asachi, Ion Ghica, Christian Flechtenmacher, Ion Antonescu, Ion Ionescu de la Brad, Gheorghe Săulescu ș.a. Cu toate că a publicat cărți de căpătâi ale generației de la jumătatea secolului al XIX-lea este puțin cunoscut atât în istoria pedagogică cât și cea a literaturii românești. A fost un moderator de excepție în cadrul diverselor activități curriculare precum: examenele semestriale ori anuale în compania unor corifei ca Grigore Cobălcescu, A. D. Xenopol, G. A. Urechia, I. Caragiani, Petru Poni, Șt. Vârgolic (1876-1880) ori numiri de profesori în comisii cu: G. Pangrati, A. Densușianu, Xenofon Gheorghiu, Al, Philippide etc. (1882-1884).

A întreținut o bogată corespondență cu Ministerul Instrucțiunii Publice cât și cu școlile secundare din Iași inițiind: Proiect de lege al Instrucțiunii Publice, elaborarea de programe școlare dar și pentru examene, stabilirea cadrelor didactice care trebuiau să asiste la examenele de bacalaureat etc. În fondul de carte al Academiei Române se regăsesc scrieri ale lui: “Gramatica latină pentru clasele gimnasiale din Principatul Moldovei”, Jassi (1852); “Seminariile din Principatul Moldovei”, Jassi (1859) Partea I și a-II-a și “Vocabularul latinoromân, cuprinzător a peste zece mii de cuvinte” (1846). Din relatările vremii rezultă că a fost un profesor cu o conduită remarcabilă, deosebit de exigent, insufl ând elevilor dragostea pentru învățătură.

A fost căsătorit cu Elisabeta (fostă Gheorghiu) din care au rezultat trei fete și un băiat respectiv: Coralia, Lucreția (căsătorită Pătrășcanu), Iulia (căsătorită Ulea) și Traian (căsătorit cu Lica Milcoveanu). Descendenții lor au avut funcții publice, lăsând în urma lor pagini memorabile de istorie precum Lucrețiu Pătrășcanu, Octav Ulea (Ullea), Traian Stoika, Decebal Stoika ș.a. Lucreția a fost căsătorită cu scriitorul D. D. Pătrășcanu, Iulia căsătorită cu Dumitru Ulea (șef de gară la Ungheni pe Prut), Traian (mort în anul 1942), căsătorit cu Elena Milcoveanu (din familia boierească cu același nume, originară din Slatina).

Dumitru D. Pătrășcanu era fi ul lui Dumitru Pătrășcanu și al Mariei Vicol, proveniți dintr-un neam de răzeși moldoveni al cărui reprezentant pe mai târziu a fost generalul Ion Vicol. Din căsătoria lui Dumitru Ulea cu Iulia Stoika au rezultat trei fi i și trei fete respectiv: Traian (magistrat), Octav (șeful Casei Regale a Regelui Mihai I) căsătorit cu Charlotte (născută Hagi Pantelie), Gheorghe – maior de infanterie și avocat pe mai târziu -, Lucreția căsătorită cu Albert Rășcaru și Elvira – soția avocatului Dimitrie Botez. Apoi Maria căsătorită cu medicul Ion Stoian companion de vânătoare cu Mihail Sadoveanu.

Din căsătoria lui Traian Stoika cu Elena Milcoveanu (fata căpitanului Constantin Milcoveanu și a soției lui Iulia născută Prejbeanu) s-au născut doi fi i: Traian care a fost colonel de cavalerie și Decebal colonel de artilerie. De menționat că Elena Milcoveanu era soră cu magistratul Jean Milcoveanu, tatăl doctorului Șerban Milcoveanu, de același sânge cu Emil Cioran. De unde această apropiere? Strămoșii comuni se regăsesc în Diploma nobiliară dată de Gabriel Bethlem la Alba Iulia în 20 aprilie 1628. Personalitatea lui Dimitrie Stoika nu poate fi desprinsă dintr-un lung șir de fi guri care au marcat această nobilă familie.

Florian Laurenţiu Stoika